ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3378/2009

Asupra recursului penal de față ;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele :

Prin încheierea de ședință din 14

octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. 3948/193/2008

s-a dispus respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu privire

la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 385

17

alin. (5) C. proc. pen. formulată de inculpatul G.I., ca fiind inadmisibilă.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de recurs a reținut în fapt următoarele :

Recurentul inculpat G.I. a invocat

excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 385

17

alin. (5)

C. proc. pen., arătând că textul indicat limitează audierea martorilor în fața

instanței de recurs, fiind încălcate prevederile art. 21 din Constituția

României respectiv art. 6 paragraful 1 din CEDO.

Instanța de recurs a constatat că

excepția invocată este inadmisibilă deoarece contravine prevederilor art. 29

alin. (1) teza finală din Legea nr. 47/1992.

Astfel, dispozițiile art. 385

17

alin. (5) C. proc. pen., sunt aplicabile procedurii judiciare instituite pentru

rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, după admiterea recursului și

casarea hotărârii atacate.

Or, în cauză, Curtea, ca instanță de

recurs nu a soluționat recursurile formulate, astfel încât textul invocat nu-și

găsește aplicabilitatea în cauză.

În al doilea rând, aserțiunile

recurentului inculpat privind limitarea instanței de recurs în administrarea

probelor, în cazul prevăzut de art. 385

17

alin. (5) C. proc. pen.,

constituie o adăugare la lege, câtă vreme textul nu instituie prevederi exprese

de interzicere a administrării unor anumite mijloace de probă.

În această ipoteză, instanța de

recurs, reținând cauza spre judecare, poate administra orice probă pe care o apreciază

ca fiind utilă, pertinentă și concludentă.

Împotriva hotărârii pronunțată de instanța

de fond a declarat recurs inculpatul G.I., solicitând casarea încheierii

atacate și în rejudecare, admiterea cererii de sesizare a Curții

Constituționale.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

examinând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 385

14

C.

proc. pen. raportat la art. 29 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind

organizarea și funcționarea Curții Constituționale constată că acesta este

nefondat pentru următoarele considerente :

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin.

(1) din Legea nr. 47/1992 Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor

ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind

neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o

lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei

în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Alineatul 6 al aceluiași text de

lege stipulează că dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor

art. 1, art. 2 sau art. 3, instanța respinge, printr-o încheiere motivată,

cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Din analiza dispozițiilor legale

enunțate rezultă că înainte ca instanța să-și exprime punctul de vedere asupra

excepției invocate este obligată să verifice dacă cererea de sesizare a Curții

Constituționale este admisibilă, respectiv dacă întrunește, cumulativ,

condițiile prevăzute în alin. (1) al art. 29 din lege.

Pentru ca cererea de sesizare a

Curții Constituționale să fie admisibilă se cer a fi îndeplinite, cumulativ

trei condiții : excepția să fie ridicată în fața instanței; să vizeze o lege

sau o ordonanță ori o dispoziție a acestora; să aibă legătură cu soluționarea

cauzei.

În cauza de față se constată ca

nefiind îndeplinită a treia condiție dat fiind faptul că instanța, respectiv

Curtea de Apel Suceava a fost investită cu soluționarea recursurilor declarate

de inculpații P.C. și G.I. împotriva deciziei penale nr. 129/A din 2 iunie 2009

pronunțată de Tribunalul Botoșani.

Soluțiile ce pot fi pronunțate în

recurs sunt prevăzute în art. 385

15

C. proc. pen., recurentul

inculpat invocând neconstituționalitatea prevederilor art. 385

17

alin. (5) C. proc. pen. care reglementează procedura de urmat în ipoteza în

care se dispune rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, după admiterea

recursului și casarea hotărârii atacate.

Ca atare, textul considerat ca fiind

neconstituțional nu are legătură cu soluționarea cauzei și pe cale de

consecință cererea de sesizare a Curții Constituționale este inadmisibilă.

Pe cale de consecință, Înalta Curte,

în temeiul art. 385

15

alin. (1) lit. b) C. proc. pen. va respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.I. împotriva încheierii de

ședință din 24 octombrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru

cauze cu minori.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul G.I., împotriva încheierii de ședință 14 octombrie 2009

a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată

în dosarul nr. 3948/193/2008.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 21 octombrie 2009.