ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3378/2009

Asupra recursului penal de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin încheierea de ședință din 14 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. 3948/193/2008 s-a dispus respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 385 17 alin. (5) C. proc. pen. formulată de inculpatul G.I., ca fiind inadmisibilă. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut în fapt următoarele : Recurentul inculpat G.I. a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 385 17 alin. (5) C. proc. pen., arătând că textul indicat limitează audierea martorilor în fața instanței de recurs, fiind încălcate prevederile art. 21 din Constituția României respectiv art. 6 paragraful 1 din CEDO.

Instanța de recurs a constatat că excepția invocată este inadmisibilă deoarece contravine prevederilor art. 29 alin. (1) teza finală din Legea nr. 47/1992. Astfel, dispozițiile art. 385 17 alin. (5) C. proc. pen., sunt aplicabile procedurii judiciare instituite pentru rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, după admiterea recursului și casarea hotărârii atacate. Or, în cauză, Curtea, ca instanță de recurs nu a soluționat recursurile formulate, astfel încât textul invocat nu-și găsește aplicabilitatea în cauză. În al doilea rând, aserțiunile recurentului inculpat privind limitarea instanței de recurs în administrarea probelor, în cazul prevăzut de art. 385 17 alin. (5) C. proc. pen., constituie o adăugare la lege, câtă vreme textul nu instituie prevederi exprese de interzicere a administrării unor anumite mijloace de probă.

În această ipoteză, instanța de recurs, reținând cauza spre judecare, poate administra orice probă pe care o apreciază ca fiind utilă, pertinentă și concludentă. Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond a declarat recurs inculpatul G.I., solicitând casarea încheierii atacate și în rejudecare, admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 385 14 C. proc. pen.

raportat la art. 29 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente : Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. Alineatul 6 al aceluiași text de lege stipulează că dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor art. 1, art. 2 sau art. 3, instanța respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Din analiza dispozițiilor legale enunțate rezultă că înainte ca instanța să-și exprime punctul de vedere asupra excepției invocate este obligată să verifice dacă cererea de sesizare a Curții Constituționale este admisibilă, respectiv dacă întrunește, cumulativ, condițiile prevăzute în alin. (1) al art. 29 din lege. Pentru ca cererea de sesizare a Curții Constituționale să fie admisibilă se cer a fi îndeplinite, cumulativ trei condiții : excepția să fie ridicată în fața instanței; să vizeze o lege sau o ordonanță ori o dispoziție a acestora; să aibă legătură cu soluționarea cauzei. În cauza de față se constată ca nefiind îndeplinită a treia condiție dat fiind faptul că instanța, respectiv Curtea de Apel Suceava a fost investită cu soluționarea recursurilor declarate de inculpații P.C.

și G.I. împotriva deciziei penale nr. 129/A din 2 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani. Soluțiile ce pot fi pronunțate în recurs sunt prevăzute în art. 385 15 C. proc. pen., recurentul inculpat invocând neconstituționalitatea prevederilor art. 385 17 alin. (5) C. proc. pen. care reglementează procedura de urmat în ipoteza în care se dispune rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, după admiterea recursului și casarea hotărârii atacate. Ca atare, textul considerat ca fiind neconstituțional nu are legătură cu soluționarea cauzei și pe cale de consecință cererea de sesizare a Curții Constituționale este inadmisibilă. Pe cale de consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 alin. (1) lit. b) C. proc.

pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.I. împotriva încheierii de ședință din 24 octombrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.I., împotriva încheierii de ședință 14 octombrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 3948/193/2008. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 octombrie 2009.