ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1207/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 15160 din 17 decembrie 2007 pronunțată în dosarul nr. 32788/3/2007 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis excepția de prematuritate și a respins cererea de chemare în judecată introdusă de reclamanta SC B.R.E. SA în contradictoriu cu pârâta SC D.I. SA, ca prematur formulată. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că procedura realizată de reclamantă nu respectă dispozițiile art. 7201 C. proc. civ. Astfel s-a concluzionat că reclamanta a emis o convocare pur formală și nu a intenționat ca prin procedura prevăzută de art. 7201 C. proc. civ. să soluționeze litigiul pe cale amiabilă.

De asemenea nu a respectat termenul de 15 zile prevăzut de art. 7201 alin. (3) C. proc. civ. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta înregistrat la Curtea de Apel București, secția a V-a comercială. În motivele de apel s-a solicitat desființarea încheierii pronunțate la data de 10 decembrie 2007 și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe. Curtea a calificat calea de atac ca apel în temeiul art. 7208 și art. 2821 C. proc. civ., situație consemnată în încheierea ședinței din 20 martie 2008. S-a precizat că prin apel de față, este atacată sentința comercială nr. 15160 din 17 decembrie 2007 din care face parte integrantă încheierea ședinței publice din 10 decembrie 2007 când a avut loc judecarea în fond a cauzei.

În susținerea apelului s-a arătat că motivarea sentinței este deficitară, apelanta făcând dovada îndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art. 7201 C. proc. civ., având în vedere atitudinea pârâtei de a se prezenta la conciliere, de a semna procesul - verbal de conciliere, și de a considera îndeplinită această procedură. De asemenea s-a menționat că textul legal nu menționează expres obligativitatea comunicării cuantumului pretențiilor, altfel determinabil în cadrul probatorului administrat în cauză. S-a mai apreciat că argumentarea instanței cu privire la nerespectarea termenului de 15 zile este eronată, întrucât pârâta nu a probat vătămarea sa din această cauză, și mai mult chiar dacă s-a nesocotit acest termen conform art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., viciul procedural s-a acoperit prin prezența pârâtei la conciliere, formularea apărărilor sale și prin declarația sa în sensul că procedura de conciliere s-a îndeplinit. În drept s-au invocat dispozițiile art. 287, art. 295, art. 286, art. 297 C. proc. civ. Prin întâmpinare, intimata - pârâtă a solicitat respingerea apelului și pe cale de consecință menținerea sentinței ca legală și temeinică, formulând apărări în fapt și în drept în combaterea motivelor de apel. Analizând motivele de apel în raport de criticile formulate, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 203 din 8 mai 2008, a respins apelul ca nefondat, pentru următoarele considerente: În mod corect instanța de fond a apreciat că procedura realizată de reclamantă nu respectă dispozițiile art. 7201 C. proc.

civ. Astfel susținerea apelantei - reclamante în sensul că nu era necesară cuantificarea pretențiilor, a fost înlăturată, pe considerentul că procedura concilierii este obligatorie numai în litigiile evaluabile în bani. Cât timp în convocarea la conciliere nu s-au precizat în concret pretențiile, defalcarea lor în raport de natura fiecăreia și perioada de timp în care nu s-a executat obligația, rezultă că obiectul obligației neexecutate nu este determinat, situație în care intimata - pârâtă nu putea formula apărări și exprima punctul său de vedere, neexistând o comunicare efectivă a pretențiilor.

Sub acest aspect critica apelantei - reclamante s-a apreciat ca fiind neîntemeiată deoarece faptul că s-a semnat un proces - verbal de conciliere la data de 22 iunie 2007 nu are semnificația acceptării procedurii, cât timp s-au invocat viciile actului procesual prin punctul de vedere exprimat de pârâtă, iar pe de altă parte ambele părți și-au rezervat dreptul de a se contacta reciproc pentru eventuala rezolvare amiabilă a punctelor aflate în discuție. Referitor la termenul de 15 zile prevăzut de art. 7201 alin. (3) C. proc. civ., critica apelantei este deasemenea neîntemeiată. Acest viciu de procedură a fost invocat și de pârâtă la conciliere și prin întâmpinare depusă la instanța de fond și de recurs.

Curtea a apreciat că norma respectivă este imperativă – și nu cum susține apelanta că nu este obligatorie, textul prevăzut expres – „data comunicării pentru conciliere nu se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate potrivit alin. (2). Mențiunea din procesul - verbal de conciliere că părțile nu mai au nimic de adăugat este în concordanță cu atitudinea pârâtei care și-a exprimat punctul său de vedere, și solicitările sale, la care reclamanta urma să dea curs, astfel că și această critică adusă argumentării soluției de către instanța de fond, nu are suport. Astfel în raport de considerentele expuse, criticile aduse sentinței s-au apreciat ca neîntemeiate, relevante fiind probele administrate care atestă că apelanta - reclamantă nu a efectuat concilierea efectivă în sensul prevăzut de art. 7201 C. proc.

civ. și astfel scopul instituirii procedurii concilierii directe nu a fost atins. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a introdus recurs reclamanta, solicitând casarea acesteia, admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, la instanța de fond. Recurenta a invocat ca temei de drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., „arătând că decizia a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”. În fapt, în susținerea recursului, s-a arătat că, instanța a respins ca nefondat apelul aplicând în mod greșit art. 7201 C. proc. civ. Astfel, greșit s-a reținut că, intimata - pârâtă nu putea formula apărări și exprima punctul său de vedere, neexistând o comunicare efectivă a pretențiilor, în condițiile în care dispozițiile art. 7201 C. proc.

civ., nu impun comunicarea cuantumului pretențiilor, ci statuează că: „ reclamantul va convoca partea adversă, comunicându-i în scris pretențiile sale și temeiul lor legal, precum și toate actele doveditoare, pe care se sprijină acestea”. Or, de îndată ce pârâta a fost reprezentată la conciliere prin avocat, care a și prezentat un punct de vedere în cadrul căruia a putut formula apărări în raport de pretențiile reclamante ca fiind datorate, susținând că societatea nu datorează nicio sumă de bani, s-a realizat o conciliere înscrisă în reglementările art. 7201 C. proc. civ. Recurenta a mai apreciat că în ceea ce privește termenul de 15 zile prevăzute de art. 7201 alin. (3) C. proc. civ., că viciul procedural, rezultând din nesocotirea acestui termen, a fost acoperit prin prezentarea intimatei - pârâte la conciliere prin avocat.

Analizând legalitatea deciziei, în raport de criticile formulate și motivul de recurs invocat ca temei legal, Înalta Curte urmează a reține: Din analiza dispozițiilor art. 7201 C. proc. civ., rezultă că în procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani - ca în speța de față – înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte, rezultatul concilierii consemnându-se într-un înscris, în care vor fi arătate pretențiile reciproce referitoare la obiectul litigiului cât și punctul de vedere al fiecărei părți. Așa cum rezultă din decizia recurată, respingerea apelului și menținerea sentinței, s-a argumentat în sensul că procedura prevăzută de art. 7201 C. proc.

civ. este o procedură prealabilă obligatorie, iar potrivit art. 109 alin. (2) C. proc. civ. în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea în condițiile prevăzute de lege, acestea fiind încălcate de reclamanta - apelantă. Decizia este nelegală. Raportul juridic din care s-au născut pretențiile formulate de recurenta - reclamantă, izvorăsc dintr-un contract de închiriere în care s-a precizat atât cuantumul chiriei cât și modalitatea de plată. La primul punct din convocator, s-a precizat un cuantum al pretențiilor de 72.600 Euro plus T.V.A., precizându-se în raport de pct. 2 și 3, că „definitivarea pretențiilor”, urmează a se face după stabilirea duratei totale de închiriere.

Reprezentantul pârâtei - reclamante s-a prezentat la conciliere, exprimând în scris, în detaliu, refuzul de plată, depunând și înscrisuri justificative. Concluzionând, urmează a se reține că decizia este afectată de nelegalitatea invocată în raport de art. 304 pct. 9, făcându-se o aplicare greșită a art. 7201 C. proc. civ., deoarece greșit au reținut instanțele că scopul concilierii, nu a fost atins și că aceasta a avut un caracter general, formal, că practic, nu s-a realizat procedura prealabilă, prevăzută de acest text legal. Așa fiind, față de cele ce preced, în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a se admite recursurile, a se casa ambele hotărâri și a se trimite cauza spre rejudecare, la instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC B.R.E. SA București împotriva deciziei comerciale nr. 2003 din 8 mai 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială. Casează decizia atacată și sentința comercială nr. 15160 din 17 decembrie 2007 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 8 aprilie 2009.