ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2852/2009

Asupra recursului penal, de față:

Prin sentința penală nr. 514 din 5 decembrie 2008 a Tribunalului Dolj, în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul L.D.C., deținut, în prezent, în Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova, la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza II, lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

S-au aplicat dispozițiile art. 71, art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen.

În baza art. 118 lit. f) C. pen. și art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus distrugerea drogurilor confiscate, mai puțin cantitatea de 0,6 gr rezină de cannabis, ce s-a consumat cu prilejul efectuării constatării tehnico-științifică, iar cantitatea de 3,47 gr a fost predată organelor de cercetare penală drept contraprobă.

S-a dispus confiscarea de la inculpat a următoarelor sume de bani: 300 lei, 600 lei, precum și a sumei de 1200 lei, găsită asupra inculpatului cu prilejul prinderii în flagrant.

A fost menținută starea de arest a inculpatului și a dedus perioada reținerii și arestării preventive cu începere de la 25 august 2008.

Inculpatul a fost obligat la 700 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că, prin rechizitoriul nr. 68/D/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Craiova, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului L.D.C. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2001, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 522/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În fapt, s-a reținut că, la data de 13 august 2008, lucrătorii de poliție din cadrul B.C.C.O. Craiova s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că numitul L.D.C. are în preocupări procurarea, deținerea și punerea în vânzare de droguri de risc pe raza municipiului Craiova, motiv pentru care, având în vedere prudența acestuia, în cauză s-a uzat de instituția folosirii autorizate a investigatorului sub acoperire și a colaboratorului acestuia.

Pentru descoperirea întregii activități infracționale, pe parcurs s-a uzat și de instituția interceptării convorbirilor și comunicărilor telefonice și a înregistrării audio-video în mediul ambiental, pe baza autorizației emise de către Tribunalul Dolj, în cauză, efectuându-se și o percheziție domiciliară, în condițiile legii.

Din probatoriul administrat, a rezultat că inculpatul L.C. a vândut colaboratorului sub acoperire, cu numele de cod G.G., în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, cantitatea totală de 20,56 gr rezină de cannabis plantă psihotropă, biosintetizată de planta cannabis, ce face parte din Tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, iar cu ocazia percheziției efectuată asupra autoturismului marca O.A.C., cu numărul de înmatriculare X, ce-l avusese în posesie, s-a mai găsit, în portbagaj, încă 389,40 grame din aceeași substanță.

Astfel, în data de 15 august 2008, în jurul orelor 17,00, conform înțelegerii avute anterior, la ora 15,45, inculpatul s-a întâlnit cu G.G. în apropierea stației PECO-OMV situată în Craiova, Calea București, unde i-a înmânat un ambalaj din material plastic împăturit și care imediat a fost predat investigatorului sub acoperire I.P.

Observând acel pachet s-a constatat că în conținut se afla un fragment de substanță solidă de culoare maronie, cu miros specific despre care G.G. a afirmat că este hașiș și i-a fost oferit de către inculpat, drept mostră, în vederea testării calității pentru efectuarea unei tranzacții viitoare, în condițiile în care sus-numitul a susținut că, deține la domiciliul său, o cantitate mare din acea substanță, pe care intenționează să o vândă.

În urma analizei de laborator, s-a stabilit că, substanța respectivă este constituită din 0,66 grame rezină de cannabis, conform Raportului de constatare tehnico-științifică nr. 857.928 din 26 august 2008, întocmit de Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor, Precursori din cadrul I.G.P.R.

Momentele operative privind această tranzacție au fost materializate prin procesul verbal încheiat de lucrătorii de poliție din cadrul B.C.C.O. Craiova și planșa fotografică efectuată în cauză.

Ulterior, inculpatul s-a întâlnit cu G.G., solicitându-i ca atunci când vor vorbi la telefon să folosească apelativele de „adidași”, „tricouri” sau „abțibilduri”, când se referă la droguri, precum și faptul că, a cumpărat un kilogram de hașiș din Italia, că a vândut o parte din cantitate și mai are de vândut 400 grame cu prețul de 4000 euro.

Conform înțelegerii, cei doi s-au întâlnit în ziua de 19 august 2008, însă tranzacția nu a avut loc deoarece inculpatul a pus alte condiții, fiindu-i teamă să nu fie identificat ca traficant de droguri.

În ziua de 20 august 2008, ora 16,30 inculpatul s-a întâlnit cu G.G., unde i-a vândut acestuia, ambalat într-o folie de plastic, un fragment de substanță solidă, de culoare maronie, cu suma de 300 lei RON. În urma analizei de laborator, s-a constatat că acel pachețel conține 1,70 gr binol, substanță psihotropă, biosintetizată de planta cannabis, ce face parte din Tabelul anexă nr. III, la Legea nr. 143/2004.

O multitudine de probe administrate în cauză, pe larg analizate de prima instanță, demonstrează că situația de fapt reținută de organele de urmărire penală în sensul că în perioada 15 august 2008 – 25 august 2008 a procurat, deținut și pus în vânzare, în mod repetat, fără drept, cantitatea totală de 410,46 gr rezină de cannabis, substanță ce face parte din Tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 modificată, este corectă și urmează a fi reținută, ca atare, și de instanță.

De asemenea, toate probele administrate în cauză dovedesc indubitabil vinovăția inculpatului L.D.C. în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, faptă săvârșită în formă continuată, în baza aceleiași rezoluții infracționale.

La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere gradul de pericol social al faptei, dat de împrejurările și modalitatea în care au fost comise, amploarea acestui fenomen infracțional, consecințele și urmările nefaste pe care astfel de fapte le au asupra sănătății și chiar asupra vieții persoanelor.

S-a avut în vedere și persoana inculpatului, care, deși nu are antecedente penale, a avut o atitudine procesuală nesinceră, nici până în prezent, neconștientizând gravitatea faptelor și riscurile implicate de contactul cu drogurile, nu este încadrat în muncă, lipsa unor venituri sigure putând să-l predispună la săvârșirea altor infracțiuni.

Față de aceste considerente, s-a apreciat că numai o pedeapsă privativă de libertate într-un cuantum cu îndepărtarea de minimul special prevăzut de lege va fi în măsură să realizeze scopul preventiv-educativ, statuat de dispozițiile art. 52 C. pen.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen, inculpatul susținând, în esență, că soluția de condamnare este nelegală și netemeinică, deoarece faptei i s-a dat o greșită încadrare juridică, că probele prin care s-a încercat să se facă dovada că acesta ar fi traficat droguri pentru aceste fapte, se impune achitarea, precum și că, sentința este netemeinică, deoarece pedeapsa a fost greșit individualizată în ce privește proporționalizarea și modalitatea de executare.

Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, prin Decizia nr. 108 din 18 mai 2009 a admis apelul declarat de inculpatul L.D.C. împotriva sentinței penale nr. 514 din 5 decembrie 2008 a Tribunalului Dolj, pe care a desființat-o, schimbând încadrarea juridică dată faptei inculpatului, din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, în două infracțiuni, respectiv infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, pentru faptele din zilele de 18 august 2008,20 august 2008, 21 august 2008 și 25 august 2008, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, pentru fapta din data de 25 august 2008, ce vizează deținerea a 389,9 grame rezină de cannabis.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Achită pe inculpatul L.D.C. pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000:

A condamnat pe inculpatul L.D.C. la pedeapsa de 4 ani închisoare și la 2 ani interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) teza II și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

A aplicat inculpatului dispozițiile art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a), teza II C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 118 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

A confiscat de la inculpat, suma de 2.100 lei.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

A menținut măsura arestării preventive pentru inculpat și a dedus prevenția, în continuare, de la 5 decembrie 2008, la zi.

Pentru a da această soluție, instanța de control judiciar a considerat că apelul este fondat pentru o parte din criticile aduse sentinței, urmând a fi admis cu următoarea motivare:

Cu privire la critica vizând modul în care au început cercetările și au fost folosiți investigatorul sub acoperire și colaboratorul sub acoperire aceasta este fondată.

A reținut că, pe baza unor pretinse informații – pe care M.P. a refuzat să le supună cenzurii instanței și criticilor inculpatului - s-a stabilit că inculpatul ar fi liderul unei grupări de crimă organizată, specializată în traficul de droguri – comercializează droguri și, în consecință, a fost contactat de colaboratorul sub acoperire, cu nume de cod G.G., care în mod repetat, i-a solicitat să-i vândă diferite cantități de drog de risc, lucru pe care inculpatul l-a făcut și că, la data la care a fost reținut în autoturismul pe care îl avea în folosință, s-a găsit cantitatea de 389,9 gr rezină de cannabis.

Potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (1) C.E.D.O. pentru a beneficia de un proces echitabil inculpatului trebuie să i se asigure echitatea efectivă a procedurilor penale, procedură care impune garanții precise ce țin de publicitatea procedurilor penale în fața instanței, dar și garanții implicite care vizează obligativitatea loialității în strângerea probelor de către poliție și de organele judiciare.

Este de înțeles că un proces echitabil nu poate tolera procedee caracterizate de viclenie sau violență și că, în orice ipoteză, dreptul la apărare trebuie garantat, iar acesta este motivul pentru care utilizarea unor mijloace de probă, adunate ca urmare a unor provocări, este contrară Convenției.

Soluționarea chestiunilor de divulgare a probelor și a unor provocări sau determinări de comitere a unor infracțiuni trebuie să îndeplinească exigențele necesare garantării contradictorialității procedurilor de administrare a probelor și legalității armelor.

În aceste condiții, Curtea este obligată, constatând procedee nelegale, să înlăture probele obținute în acest fel, având în vedere și dispozițiile din legea internă, respectiv, dispozițiile art. 64 alin. (2) și art. 68 C. proc. pen.

Tot în acest context, Curtea a făcut distincție între provocarea la săvârșirea unei infracțiuni - care este interzisă, fiind contrară principiului loialității – și provocarea pentru obținerea unei probe, a unei activități infracționale, care, este admisibilă, pentru combaterea criminalității organizate.

Având în vedere că, anterior sesizării din oficiu, nu se desfășurau acte de cercetare asupra inculpatului cu privire la comiterea vreunei fapte prevăzute de legea penală, că datele ori informațiile care ar fi stat la baza începerii urmăririi penale și interceptărilor telefonice nu au fost supuse cenzurii instanței și criticii inculpatului – nefiind depuse la dosar, deși instanța le-a solicitat precum și că actele materiale de vânzare, prin care se susține că inculpatul ar fi dat contra cost droguri de risc unui colaborator sub acoperire, au avut loc doar după ce inculpatul a fost contactat de acest colaborator, când urmărirea penală nu era începută când avusese deja o primă vânzare și, doar, după ce i s-a cerut de acest colaborator, în mod insistent, vânzarea de droguri, Curtea a constatat că inculpatul a fost supus unei provocări pentru vânzarea drogurilor și ca urmare se vor înlătura toate probele – procesele verbale întocmite de investigatorul și colaboratorul sub acoperire, înregistrările audio-video ambiental și procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice din perioada 13 august 2008 – 25 august 2008 care atestă doar, efectuarea de acte materiale privind vânzarea de droguri de risc și nu cele care atestă deținerea de droguri de risc, în vederea vânzării.

Chiar dacă inculpatul era consumator de droguri și existau date în acest sens, nimic nu impunea organelor de anchetă să nu constate doar acest fapt ilegal sau să constate, cum se reține, în prezent, doar deținerea de droguri de risc, în vederea vânzării.

În consecință, s-a procedat, în baza art. 334 C. proc. pen., la schimbarea încadrării juridice și s-a dat soluția, deja, arătată.

La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere și, în raport de criticile aduse sentinței criteriile desprinse din conținutul articolului 72 C. pen., apreciindu-se că aplicarea unei pedepse privative de libertate, orientată spre minimul special fiind de natură să realizeze scopul pedepsei.

S-a mai reținut că, în cauză, nu există împrejurări certe, care să constituie circumstanțe atenuante și că nici suspendarea condiționată nu se poate aplica, deoarece ar fi nelegală, potrivit art. 81 alin. (1) lit. a) C. pen.

În sfârșit, s-a motivat menținerea arestării preventive a apelantului.

Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, s-a declarat recurs de către inculpatul L.D.C., care, însă, nu l-a motivat în scris.

În ședința publică de azi 26 august 2009, cu ocazia luării în discuție a recursului declarat, inculpatul recurent, prin avocatul din oficiu și personal, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitând, în esență, constatarea, în favoarea sa, de circumstanțe atenuante și dispunerea executării pedepsei, prin suspendarea sub supraveghere, conform art. 86

1

C. pen. Recursul este nefondat.

Analiza deciziei recurate, prin prisma criticilor formulate de recurent, arată că aceasta este temeinică și legală, instanțele realizând o corectă individualizare a pedepsei aplicate și optând, în consecință, cu actele și probele dosarului la modul cel mai adecvat realizării scopului pedepsei, de executare a acesteia.

În aceste condiții, Curtea va trebui să privească recursul declarat de L.D.C. împotriva Deciziei penale nr. 108 din 12 mai 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și să-l respingă, ca atare, menținând, astfel, hotărârea atacată.

Se va deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reținerii și arestării preventive, conform art. 303 C. proc. pen.

Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului de avocat, pentru apărarea din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.D.C. împotriva Deciziei penale nr. 108 din 12 mai 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reținerii și arestării preventive de la 25 august 2008 la 26 august 2009.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 august 2009.