ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 869/2013

Asupra recursului de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 58 din 01 februarie 2012, Tribunalul Dolj, în baza disp. art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, a condamnat pe inculpatul J.A.G. la pedeapsa de 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) ca pedeapsă complementară pe o durată de 3 ani.

S-au aplicat disp.art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 20 aprilie 2011 până la 29 aprilie 2011.

În baza disp. art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/200 modificată rap. la art. 118 lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea cantităților de 0,90 grame cannabis, 15,58 grame cannabis, 14,97 grame cannbis și 3,98 gr. cannabis rămase după efectuarea analizelor de laborator.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 200 lei și a fost obligat inculpatul la plata acestei sume către bugetul de stat.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.500 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Prin rechizitoriul nr. 63 D/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova, a fost trimis în judecată în stare de libertate, inculpatul J.A.G., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, faptă prev. și pedepsită de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 completată și modificată prin Legea nr. 522/2004 și O.U.G. nr. 6 din 10 februarie 2010. în actul de inculpare s-au reținut următoarele:

La data de 17 martie 2011, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Craiova, a fost sesizat de către BCCO Craiova, cu privire la faptul că pe raza Municipiului Craiova își desfășoară activitatea un grup infracțional organizat ce se ocupă cu traficul și consumul ilicit de droguri, în speță, cannabis și hașiș.

În acest sens, pentru strângerea datelor și informațiilor privind existența infracțiunilor, identificarea persoanelor și obținerea mijloacelor de probă, inclusiv droguri de risc și de mare risc de la persoanele implicate, prin Ordonanța nr. 4/ A din 17 martie 2011, D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Craiova a dispus folosirea în cauză a investigatorului sub acoperire cu numele de cod "P.D." pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 17 martie 2011 și până la 15 aprilie 2011, prelungită prin Ordonanța din data 14 aprilie 2011 cu încă 30 de zile, respectiv de la 16 aprilie 2011 și până la data 15 mai 2011.

Totodată, D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Craiova a solicitat și obținut de la Tribunalul Dolj autorizația din 17 martie 2011

pentru interceptarea și înregistrarea convorbirilor și comunicărilor efectuate de la postul telefonic utilizat de numitul "A.", înregistrări audio video în mediul ambiental și localizarea postului telefonic pe o perioadă de 30 de zile începând cu 17 martie 2011, măsuri dispuse de instanță prin încheierea cu același număr și din aceeași dată

Prin încheierea din 18 aprilie 2011, Tribunalul Dolj, la solicitarea D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Craiova, a emis și autorizația din 18 aprilie 2011 pentru interceptarea și înregistrarea convorbirilor și comunicărilor de la același post telefonic utilizat de "A.", înregistrări audio-video în mediul ambiental și localizarea postului telefonic pe o perioadă de 30 de zile începând cu 19 aprilie 2011.

Exploatarea autorizațiilor menționate anterior a condus la identificarea numitului "A." în persoana inculpatului J.A.G.

Din discuțiile purtate de inculpatul J.A.G. zis "A.", a rezultat că acesta avea relații cu persoane de la care procura " nasolie" și faptul că uneori, discuțiile au continuat pe internet, probabil pentru a se evita surprinderea acestora prin intermediul sistemelor de interceptare. S-a reținut interceptarea din data de 14 aprilie 2011, ora 22:01:41, când inculpatul J.A.G. poartă o discuție telefonică cu o persoană de sex feminin căreia îi spune că: "să te pregătești să-ți iei porția.", ocazie cu care aceasta menționează " hai . cobor".

Faptul că discuțiile prezentate anterior au avut ca finalitate distribuirea de droguri de către inculpatul J.A.G., a rezultat fără echivoc din coroborarea interceptărilor din data de 19 aprilie 2011 dintre acesta și învinuitul D.R.C. și din data de 15 aprilie 2011 dintre inculpat și învinuitul M.Ș.A., persoane care fiind identificate și audiate în calitate de învinuiți au arătat că au fost consumatori de droguri și au cumpărat, în special cannabis, de la inculpatul J.A., de obicei câte un plic pentru care plăteau suma de 100 lei.

Introducerea în cauză a investigatorului sub acoperire alături de exploatarea autorizațiilor date de tribunal au permis stabilirea cu exactitate a identității lui J.A.G. cât și a faptului că acesta distribuia substanțe interzise de lege, trecute pe tabelul anexă la legea privind

prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.

Astfel, la data de 19 aprilie 2011, investigatorul sub acoperire a cumpărat de la inculpatul J.A.G. două pliculețe din plastic transparent în care se aflau fragmente vegetale uscate, cu suma de 200 lei. Cu această ocazie, inculpatul i-a spus investigatorului sub acoperire că poate să-i facă rost și de rezină de cannabis (hașiș), iar dacă este interesat, discuțiile se pot purta la telefon.

Conform raportului de constatare tehnico - științifică din 21 aprilie 2011 întocmit de L.C.A.P.D., proba înaintată în cauza privind pe inculpatul J.A.G. este constituită din 1,68 gr.cannabis, care a pus în evidență tetrahidrocannabinolul, substanță psihotropă, biosintetizată de planta cannabis, trecută în Tabelul anexă nr. III al Legii nr. 143/2000.

Deoarece cu ocazia cumpărării autorizate din data de 19 aprilie 2011 inculpatul J.A.G. s-a oferit să îi vândă investigatorului sub acoperire o cantitate mai mare de droguri contra sumei de 2.000 - 2.500 lei, cei doi s-au înțeles ca tranzacția să aibă loc a doua zi, respectiv în data de 20 aprilie 2011. în aceste condiții, la data de 20 aprilie 2011 i s-a înmânat investigatorului sub acoperire suma de 2.500 lei provenită din fondurile M.A.I., necesară pentru realizarea flagrantului, sumă de bani care a fost înseriată și fotografiată conform procesului -verbal atașat la dosar după care s-a procedat la constituirea unui dispozitiv de supraveghere în vederea prinderii în flagrant a inculpatului, dispozitiv instalat în zona bulevardului D. din mun. Craiova, care cuprindea și blocul în care locuia inculpatul J.A.G.

Urmare datelor furnizate de investigatorul sub acoperire autorizat în cauză, s-a stabilit că inculpatul era foarte precaut în realizarea tranzacției în sensul că și-a manifestat intenția ca vânzarea - cumpărarea să se realizeze la o altă locație și că o perioadă de timp a desfășurat la rândul său, activități de supraveghere în zonă, încercând să asocieze persoanele din zonă cu o anumită profesie care l-ar fi putut deranja.

După ora 19:00, inculpatul J.A.G. și-a manifestat intenția către "cumpărător" că va veni cu marfa, însă i-a solicitat acestuia să se deplaseze pe o altă stradă, respectiv pe Aleea D., loc în care se aflau mai multe spălătorii auto.

Astfel, investigatorul sub acoperire s-a deplasat cu autoturismul spre locul indicat de inculpat care la ora 19:15 și-a făcut apariția și a avut o scurtă discuție cu "cumpărătorul", referitoare la cantitatea de droguri și la preț. Cu această ocazie, inculpatul a solicitat în avans suma de 2.000 lei pentru 20 gr. muguri de cannabis, spunând că o să aducă imediat marfa.

După primirea banilor, inculpatul a coborât din autoturism, s-a îndepărtat puțin de acesta și a revenit înmânând investigatorului sub acoperire, prin ușa întredeschisă a mașinii, o punguță din material plastic transparent conținând fragmente vegetale uscate de culoare verde deschis cu un puternic miros înțepător. în timp ce inculpatul se îndepărta de locul în care se făcuse vânzarea- cumpărarea, a intervenit dispozitivul constituit în scopul prinderii acestuia, moment în care inculpatul a aruncat jos banii obținuți în urma vânzării drogurilor.

Procedându-se la legitimarea persoanei respective, s-a stabilit că se numește J.A.G.,  iar cu privire la banii abandonați a arătat că suma de 2.000 lei reprezenta prețul cantității de 20 gr. marijuana.

Totodată, inculpatul J.A.G. a arătat că avea drogurile de la o persoană din București și că deține acasă, 10-15 gr. din aceeași substanță.

Fiind efectuată o confruntare a seriilor bancnotelor descoperite la inculpat cu seriile bancnotelor înmânate investigatorului sub acoperire, s-a stabilit că acestea coincid, lipsind doar bancnotele reprezentând valoarea de la 2.000 la 2.500 lei, pentru care inculpatul nu luase marfa.

Imediat s-a efectuat o percheziție domiciliară la locuința inculpatului, în baza autorizației din 20 aprilie 2011 dată de Tribunalul Dolj.

Conform procesului-verbal de percheziție domiciliară din data de 20 aprilie 2011, în dormitorul inculpatului, pe șifonier, au fost descoperite, ascunse într-un troler, un număr de 21 pliculețe, care conțineau fragmente vegetale de culoare verde - oliv, despre care inculpatul a arătat că este cannabis pe care Ta cumpărat din București în urmă cu aproximativ două săptămâni, în scopul revânzării în mun. Craiova.

Cantitățile de droguri descoperite cu ocazia flagrantului și cele de la momentul efectuării percheziției domiciliare, au fost ridicate în vederea efectuării analizelor de laborator.

Din raportul de constatare tehnico-științifică din 21 aprilie 2011 al L.C.A.P.D., rezultă că proba înaintată în cauza privind pe inculpatul J.A.G. este constituită din 15,57 gr. cannabis, care a pus în evidență tetrahidrocannabmolului, substanță psihotropă, biosintetizată de planta cannabis, trecută pe Tabelul anexă nr. III al Legii nr. 143/2000 (este vorba de cantitatea ridicată cu ocazia flagrantului).

Totodată, din raportul de constatare tehnico-științific din 21 aprilie 2011 al L.C.A.P.D., a rezultat că proba înaintată în cauza privind pe inculpatul J.A.G. a fost constituită din 16,07 gr. cannabis și respectiv 4,30 gr. Cannabis (17 punguțe + 4 punguțe) care a pus în evidență tetrahidrocannabmolului, substanță psihotropă, biosintetizată de planta cannabis, trecută pe Tabelul anexă nr. III al Legii nr. 143/2000 (este vorba de cele 21 pliculețe descoperite cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la inculpat).

În faza de urmărire penală inculpatul a susținut că este consumator de droguri de mai mult timp și pentru a se aproviziona a apelat la un prieten, D.C. care la data respectivă fiind în Spania, i-a dat numărul de telefon al unei persoane din județul Olt care putea să îi ofere spre vânzare droguri. A mai susținut inculpatul că a cumpărat de la acea persoană din județul Olt cantitatea de 50 gr cannabis din care a consumat o parte însă, la un moment dat, pentru că avea nevoie de bani a hotărât să vândă o parte din droguri. în acest sens, prin intermediul unui prieten a cunoscut o persoană care s-a arătat interesată să cumpere o cantitate mai mare și astfel a ajuns să îi vândă acesteia, respectiv investigatorului sub acoperire, cantitatea de 20 gr. marijuana, fiind prins chiar în momentul în care livra drogurile. Cu privire la cele 21 de pliculețe conținând plantă vegetală uscată de cannabis găsite în domiciliul său a susținut că erau pentru consum propriu.

Și în faza de cercetare judecătoreasă la instanța de fond, inculpatul a declarat aceleași aspecte și anume, că era consumator de droguri de aproximativ un an de zile, că s-a aprovizionat cu cantitatea de 50 gr. cannabis de la un cetățean

din județul Olt, despre care a aflat de la un prieten din Spania, droguri care erau deja ambalate în pliculețe, în număr de aproximativ 21 și într-o pungă și pentru care a achitat suma de 8.000 lei.

Inculpatul a susținut oral și apoi prin avocat că l-a cunoscut pe investigatorul sub acoperire prin intermediul unui prieten, că acesta a declarat că este consumator și s-a oferit să îi cumpere o cantitate mai mare de droguri, însă după primele discuții, persoana respectivă a devenit foarte insistentă, a sunat de aproximativ 8 ori și pentru a pune capăt acestor insistențe a acceptat să se întâlnească cu el. Când s-au întâlnit au discutat despre vânzarea unei cantități mai mari de cannabis pentru care investigatorul s-a oferit să îi dea suma de 2.500 lei. Totodată, inculpatul a mai declarat că inițial, după prima discuție a refuzat persoana respectivă, însă aceasta 1-a sunat din nou și 1-a convins să îi vândă droguri contra sumei de 2.000 lei, iar când s-au întâlnit a doua oară, în timp ce vindea cannabisul a fost surprins de organele de cercetare penală.

Prima instanță a reținut că susținerile inculpatului sunt contrazise de întreg probatoriul administrat în cauză și anume, declarațiile martorilor D.R.C. și M.Ș.A. față de care prin rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ. în declarațiile date în faza de urmărire penală și în calitate de martori la instanța de judecată, aceștia au relatat că fiind consumatori ocazionali de droguri, la începutul anului 2011, căutând persoane de la care să cumpere droguri au aflat numărul de telefon al inculpatului. Au mai precizat cei doi martori că l-au contactat telefonic pe inculpat, rugându-l să se întâlnească, fără a-i spune ce doresc, ci doar că vor să poarte o discuție și inculpatul a acceptat imediat stabilind întâlniri în cartierul Craiovița în zona hipermarketului K.

Martorul M.Ș. a declarat că încă de la prima întâlnire, deși nu îi comunicase inculpatului ce dorește, acesta avea asupra lui un pliculeț cu droguri, a venit gata pregătit și când i-a spus că dorește să cumpere marijuana, inculpatul i-a oferit un pliculeț spunându-i că în interior se află muguri de marijuana.

Instanța de fond a reținut că probatoriul administrat atât în faza de urmărire penală, cât și în faza cercetării judecătorești, respectiv procesele verbale întocmite de investigatorul sub acoperire- care constituie probe în sensul art. 63 C. proc. pen.- la data de 19 aprilie 2011, când acesta a primit de la inculpat, contra sumei de 200 lei, două pliculețe cu fragmente vegetale din plantă cannabis conținând aproximativ 1,68 gr. și la data de 20 aprilie 2011 cu prilejul organizării flagrantului, când inculpatul i-a livrat aceluiași investigator sub acoperire o punguță cu fragmente vegetale uscate contra sumei de 2.000 lei, procesul verbal de percheziție domiciliară în care este consemnat că s-au găsit în domiciliul inculpatului aproximativ 21 de pliculețe conținând fragmente vegetale uscate de cannabis și interceptările convorbirilor telefonice purtate de inculpat cu alte persoane, care au fost redate în scris, dovedesc că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Deși inculpatul a susținut că era consumator de droguri, iar cantitatea de droguri găsită în domiciliul său era destinată consumului propriu, acesta nu a dovedit în niciun mod aceste susțineri, neprezentând vreun act din care să rezulte că era înregistrat ca și consumator de droguri, după cum nu a solicitat nici măcar administrarea unor probe testimoniale care să dovedească acest aspect; în declarația pe care a dat-o în faza de urmărire penală și în instanță, inculpatul a susținut că, având nevoie de bani a hotărât să livreze diverse cantități de droguri, motiv pentru care s-a și întâlnit cu investigatorul sub acoperire și a răspuns ofertelor acestuia de a-i vinde droguri.

Referitor la aspectul că inculpatul nu ar fi avut intenția să livreze droguri și deci să facă trafic cu astfel de substanțe și că ar fi fost provocat de organul judiciar cu prilejul celor două livrări, instanța a constatat că această susținere și apărare sunt nefondate și contrazise de actele și lucrările dosarului.

S-a reținut că în jurisprudența sa, C.E.D.O. a subliniat obligația instanțelor naționale de a proceda la o examinare atentă a materialului din dosar în cazul în care inculpatul a invocat o instigare sau o provocare din partea poliției și că în astfel de ipoteze trebuie să fie protejate drepturile acuzatului, în special, dreptul la o procedură contradictorie și la egalitatea armelor sub aspectul posibilității de a administra probele în apărare care să contracareze probele în acuzare.

În cauză, instanța de fond a constatat că nu s-au relevat indicii care să fî făcut rezonabilă ipoteza unei provocări „polițienești" în condițiile în care toate probatoriile, inclusiv declarația inculpatului, au relevat că acesta se ocupa cu livrarea de droguri și luase hotărârea de a desfășura aceste activități pentru a face rost de bani - așa cum el însuși a declarat chiar înainte de fi interpelat de investigatorul sub a acoperire.

De asemenea, s-a reținut că nu rezultă că probele ar fi fost administrate prin constrângere și că ar fi fost încălcate dispozițiile art. 68 C. proc. pen., în condițiile în care interceptarea convorbirilor telefonice s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor legale și toate probatoriile au fost administrate cu respectarea dreptului la apărare al inculpatului care a fost asistat de avocat ales atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată.

Referitor la susținerile inculpatului că ar fi procurat și deținut drogurile pentru consum propriu și că în cauză și-ar găsi incidența prevederile art. 4 pct. 1 din Legea nr. 143/2000 s-a reținut că nu au fost confirmate de nicio probă administrată în cauză.

La individualizarea pedepsei s-a avut în vedere natura și gradul de pericol social al faptei, prin infracțiuni de natura celei săvârșite de inculpat și a căror amploare a căpătat dimensiuni considerabile în prezent, tot mai multe persoane fiind predispuse în actualul context economico-social să săvârșească astfel de fapte pentru a obține venituri pe căi ilicite, consecințele produse, constând în punerea în pericol a sănătății altor persoane, atitudinea inculpatului pe parcursul procesului, circumstanțele personale, precum și scopul pedepsei prevăzut în art. 52 C. pen.

Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul J.A.G. care a solicitat în principal, achitarea în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d), C. proc. pen., cu motivarea că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri, nici sub aspectul laturii obiective, nici sub aspectul laturii subiective. în susținerea cererii, inculpatul a arătat că pentru realizarea laturii subiective a infracțiunii este necesar ca făptuitorul să fi acționat cu intenție calificată, adică să fi efectuat operațiuni în scopul producerii, falsificării ilicite de droguri de risc; ori în cauză niciun element de fapt nu susține participarea sa la astfel de operațiuni.

Sub aspectul elementului material al laturii obiective a infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, inculpatul a arătat că nici acesta nu este realizat, situația de fapt reținută de instanța de fond nefiind susținută de probe concludente, prima instanță făcând referiri doar la declarațiile unor martori. în ce privește probatoriul administrat în cauză, inculpatul a arătat că există vădite neconcordante între declarațiile martorilor date în cursul urmăririi penale și cele date în faza cercetării judecătorești, singurele probe concludente fiind cele „realizate" de investigatorul sub acoperire, care efectiv l-a provocat și l-a determinat să vândă cannabis, fiind astfel încălcate disp. art. 68 C. proc. pen. Referitor la investigatorii sub acoperire, inculpatul a arătat că în activitatea lor, acestora le este interzis să determine un comportament infracțional și să instige o persoană să comită o faptă prevăzută de legea penală, aceste gen de activitate trecând de limitele legii și fiind interzis de dispozițiile procedurale interne. în acest sens, inculpatul a invocat jurisprudența C.E.D.O. cu precizarea că în cauza de față rezultă clar insistența investigatorului sub acoperire „P.D." în a cumpăra droguri de la el și că nu există nicio probă din care să rezulte că ar mai fi fost implicat în astfel de activități. în consecință, inculpatul a solicitat să se constate că lipsește intenția, iar cannabisul a intrat în posesia investigatorului sub acoperire în urma activității de provocare desfășurată de acesta.

Într-o a doua teză, inculpatul a cerut achitarea în conformitate cu disp. art. 10 lit. b)

1

C. proc. pen. și aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ a amenzii, întrucât în cauză există suficiente probe care conduc la concluzia că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, raportat la cantitatea de câteva sute de grame de cannabis vândută.

Într-o a treia teză, inculpatul a cerut reținerea în favoarea sa a disp. art. 74, 76 C. pen., reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege și aplicarea art. 81 C. pen. sau a art. 86

l

C. pen. în raport de circumstanțele sale personale -este absolvent al unei facultăți, provine dintr-o familie onestă- și așa cum rezultă din referatul de evaluare, de-a lungul timpului a avut o evoluție liniară, un comportament caracterizat numai prin aspecte pozitive ce prezintă garanția de a nu reitera comportamentul infracțional

Prin decizia penală nr. 196 din 7 iunie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 15396/63/2011, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, - a admis apelul declarat de inculpatul J.A.G. și a desființat în parte sentința în sensul că:

În baza art. 86

1

C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare 7 ani, compus din cuantumul pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp de 3 ani stabilit de instanță.

Pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a)- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj;

b)- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c)- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d)- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supravegherea executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii. Inculpatului i s-a atras atenția asupra disp. art. 86

4

C. pen. Instanța a menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Cu privire la cheltuielile judiciare, instanța a dispus ca acestea să rămână în sarcina statului.

Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul J.A.G. care:

Într-o primă teză, a solicitat achitarea sa în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. cu motivarea că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, nici sub aspectul laturii subiective, lipsind intenția calificată, nici sub aspectul laturii obiective.

A susținut inculpatul că niciun element de fapt nu susține participarea sa la operațiuni legate de traficul de droguri în scopul producerii sau fabricării drogurilor de risc și că singurele probe reținute de instanțe ca fiind concludente, sunt declarațiile martorilor D.R.C. și M.Ș.A., care au fost trimiși în judecată pentru deținere de droguri de mare risc, precum și probele „realizate" de investigatorul sub acoperire care efectiv l-a provocat, dându-i în acea zi 7-8 telefoane determinându-l astfel să-i vândă cele aproximativ 20 grame de cannabis, fiind astfel încălcate disp. art. 68 C. proc. pen., care interzic determinarea la comiterea de infracțiuni în scopul culegerii de date și informații.

Într-o a doua teză, a solicitat achitarea în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b)

1

C. proc. pen. Și art. 18

1

C. pen. deoarece fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. în susținerea acestei cereri, inculpatul a invocat cantitatea mică de cannabis vândută investigatorului sub acoperire și circumstanțele sale personale favorabile - lipsa antecedentelor penale, este o persoană bine integrată social și este absolvent de studii superioare.

Într-o a treia teză, a solicitat reindividualizarea pedepsei în sensul reținerii disp. art. 74,76 C. pen. cu consecința coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege și aplicării art. 81 C. pen. în motivarea acestei cereri, inculpatul a arătat că este la primul conflict cu legea penală, este absolvent al unei facultăți de jurnalism, provine dintr-o familie onestă și de înaltă ținută morală și așa cum rezultă din referatul de evaluare întocmit în cauză, de-a lungul timpului, a avut o evoluție liniară, un comportament caracterizat numai prin aspecte pozitive și prezintă garanția de a nu reitera comportamentul infracțional. Referitor la gradul de pericol social al faptei a susținut că este unul redus, reflectat de faptul că infracțiunea comisă nu a provocat urmări generatoare de pericol social, iar consumul de cannabis nu provoacă dependență fizică.

Examinând hotărârea atacată, atât prin prisma criticilor invocate de inculpat, care se circumscriu cazurilor de casare prev. de art. 385

9

alin. (1) pct. 12, 14 și 18 C. proc. pen., cât și din oficiu, în conformitate cu disp. art. 385

9

alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

În ce privește prima critică invocată de inculpat vizând greșita sa condamnare, deși în cauză se impunea achitarea pentru lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri, critică ce se circumscrie cazului de casare prev. de art. 385

9

alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte constată că instanța de fond și instanța de prim control judiciar au reținut o situație de fapt corectă, bazată pe un material probator concludent și just apreciat, în baza căruia, faptei i s-a dat o încadrare juridică legală

Potrivit disp. art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, constituie infracțiunea de trafic de droguri de risc „cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept."

Elementul material al laturii obiective a infracțiunii de traiîc de droguri de risc constă în săvârșirea, fără drept a uneia dintre activitățile enumerate de textul incriminator și anume: cultivarea, producerea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea și orice alte operații privind circulația drogurilor.

Din punct de vedere subiectiv, infracțiunea de trafic de droguri se comite cu intenție (directă sau indirectă). Intenția presupune cunoașterea de către făptuitor a naturii produselor sau substanțelor la care se referă acțiunea sa.

Din probele administrate în cauză, rezultă că la data de 19 aprilie 2011, investigatorul sub acoperire cu numele de cod „P.D." a cumpărat de la recurent două pliculețe din plastic transparent în care se aflau fragmente vegetale uscate care s~a dovedit a fi cannabis în cantitate de 1,68 grame, cu suma de 200 lei. Cu ocazia acestei vânzări, recurentul inculpat i-a spus investigatorului sub acoperire că poate să-i facă rost și de rezină de cannabis (hașiș) și dacă este interesat pot discuta la telefon (fila 26 dosar urmărire penală).

Întrucât cu ocazia cumpărării autorizate din data de 19 aprilie 2011, recurentul inculpat s-a oferit să-i vândă investigatorului sub acoperire o cantitate mai mare de droguri, în valoare de 2.000-2.500 lei, cei doi s-au înțeles ca tranzacția să aibă loc a doua zi, respectiv în data de 20 aprilie 2011.

Conform celor stabilite, în ziua de 20 aprilie 2011, în jurul orelor 19:15, după ce investigatorul sub acoperire a primit suma de 2.500 lei provenită din fondurile M.A.I., cei doi s-au întâlnit în locul stabilit de inculpat care, după o scurtă discuție cu investigatorul sub acoperire i-a solicitat acestuia să-i plătească în avans suma de 2.000 lei pentru 20 grame de muguri de cannabis asigurându-1 că o să-i aducă marfa imediat.

După primirea banilor, recurentul inculpat a coborât din autoturismul cu care venise la întâlnirea cu investigatorul sub acoperire, s-a îndepărtat puțin, după care a revenit la mașină și prin ușa întredeschisă i-a înmânat investigatorului sub acoperire o punguță din material plastic conținând fragmente vegetale uscate de culoare verde deschis, cu un puternic miros înțepător care în urma analizelor de laborator s-a stabilit că este cannabis (15,57 gr). în timp ce recurentul inculpat încerca să se îndepărteze de locul în care se realizase vânzarea-cumpărarea au intervenit organele de poliție care au procedat la legitimarea acestuia. Cu ocazia prinderii în flagrant, recurentul inculpat a susținut că suma de 2.000 lei reprezintă contravaloarea cantității de 20 gr marijuana și că la domiciliul său mai deține 10-15 grame din aceeași substanță.

Din procesul-verbal întocmit cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuința recurentului-inculpat în aceeași zi, rezultă că în dormitorul acestuia, pe șifonier, au fost descoperite, ascunse într-un troler, 21 pliculețe conținând fragmente vegetale de culoare verde-oliv, care în urma analizelor de laborator s-au dovedit a fi cannabis și despre care inculpatul a arătat că le-a cumpărat din București, în urmă cu aproximativ două săptămâni, în scopul re vânzării lor în Craiova.

Rezultă, așadar, că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, atât sub aspectul laturii obiective - inculpatul a vândut la datele de 19 aprilie 2011 și 20 aprilie 2011 investigatorului sub acoperire cu numele de „P.D.", rezină de cannabis (hașiș) și cannabis - cât și sub aspectul laturii subiective - recurentul inculpat a cunoscut natura produselor vândute, potrivit propriilor susțineri, el fiind consumator de droguri.

Vinovăția recurentului inculpat în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată rezultă nu numai din declarațiile investigatorului sub acoperire - așa cum a susținut apărarea - ci și din declarațiile martorilor D.R.C. și M.Ș.A., din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpat cu alte persoane, din discuțiile care uneori continuau pe internet, pentru a se evita surprinderea acestora prin intermediul sistemelor de interceptări și în cadrul cărora era folosit termenul „nasolie" (relevantă este convorbirea din data de 14 aprilie 2011 dintre inculpat și o persoană de sex feminin în cadrul căreia acesta îi spune „să te pregătești să-ți iei porția".), precum și din procesul-verbal de percheziție domiciliară din care rezultă că în locuința inculpatului s-au găsit 21 de pliculețe conținând cannabis.

Martorii D.R.C. și M.Ș.A. au declarat atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești la instanța de fond că fiind consumatori ocazionali de droguri și căutând persoane de la care să se aprovizioneze cu droguri, la începutul anului 2011 au aflat numărul de telefon al recurentului inculpat pe care l-au sunat și l-au rugat să se întâlnească cu ei, rugăminte căreia inculpatul i-a dat curs imediat. Deși martorii nu îi comunicaseră inculpatului ce doresc de la el, încă de la prima întâlnire- potrivit declarațiilor martorului M.Ș.A.-recurentul inculpat avea asupra sa un pliculeț cu droguri pe care i l-a oferit martorului în momentul în care acesta i-a spus că vrea să cumpere marijuana.

Împrejurarea că martorii D.R.C. și M.Ș.A., fiind identificați ca persoane care consumau droguri pe care le cumpărau în special de la inculpat, au fost cercetați pentru infracțiunea prev. de art. 4 din Legea nr. 143/2000, iar prin rechizitoriul prin care inculpatul a fost trimis în judecată s-a dispus scoaterea lor de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ a amenzii pentru că fapta săvârșită de ei nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, nu este de natură să înlăture -așa cum a solicitat apărătorul inculpatului- declarațiile date de aceștia ulterior în instanță, în calitate de martori, în contextul în care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Nici apărarea recurentului inculpat, în sensul că dacă nu ar fi fost provocat de investigatorul sub acoperire nu ar fi comis infracțiunea, nu este fondată.

Pentru a concluziona astfel, trebuie avute în vedere, pe de o parte, dispozițiile din dreptul intern, respectiv art. 68 alin. (2) C. proc. pen., iar pe de altă parte, jurisprudența C.E.D.O. în materie și distincția pe care instanța de contencios european o face între agentul infiltrat și agentul provocator (cauzele Ramanauskas contra Lituaniei, Ludi contra Elveției, Teixeira contra Portugaliei, Constantin și Stoian contra României).

Înalta Curte reține din jurisprudența C.E.D.O. că utilizarea agenților infiltrați este admisă în măsura în care este circumscrisă unor garanții și că interesul public nu poate justifica utilizarea elementelor obținute ca urmare a unei provocări polițienești deoarece un astfel de procedeu este susceptibil a priva de la început și în mod definitiv un acuzat de un proces echitabil- (cauzele Teixeira contra Portugaliei, parag. 35, 36, 39, Ramanauskas contra Lituaniei, parag. 54).

Orice probă obținută ca urmare a unei provocări din partea poliției trebuie înlăturată pentru ca procedura să fie conformă exigențelor unui proces echitabil. în măsura în care acuzatul susține că a fost provocat, jurisdicțiile penale trebuie să examineze atent dosarul și din această perspectivă (cauza Ramanauskas contra Lituaniei, parag. 60).

Însă, pentru a distinge între agentul provocator și cel infiltrat, există mai multe criterii (cauza Ramanauskas contra Lituaniei, parag. 56): dacă intervenția polițiștilor este ordonată și controlată de un magistrat; dacă autoritățile naționale aveau, aparent, rațiuni suficiente pentru a-l bănui pe acuzat de respectiva activitate ilicită; cazierul judiciar.

Există provocare din partea poliției atunci când agenții implicați (membri ai forțelor de ordine sau persoane intervenind la cererea acestora) nu se limitează la a examina de o manieră pasivă activitatea ilicită, ci exercită asupra persoanei în cauză o influență de natură a o incita la comiterea unei infracțiuni care altfel nu ar fi fost săvârșită, în scopul de a face posibilă constatarea infracțiunii, adică pentru a obține dovezi și pentru a trage la răspundere penală (cauzele Ramanauskas contra Lituaniei, parag. 55, Eurofinacom contra Franței).

Din probele administrate în cauză, Înalta Curte reține că recurentul inculpat era, potrivit propriilor declarații, consumator de droguri și pentru a intra în posesia acestora a apelat la un prieten care i-a dat numărul de telefon al unei persoane din județul Olt de la care a cumpărat 50 grame cannabis din care a consumat o parte. La un moment dat, pentru că avea nevoie de bani, recurentul inculpat a hotărât să vândă o parte din droguri și, cunoscând prin intermediul unui prieten o persoană interesată să cumpere o cantitate mai mare de droguri i-a vândut acesteia- investigatorul sub acoperire - 20 grame marijuana, fiind prins în flagrant de către organele de poliție.

În plus, organele de urmărire penală din cadrul B.C.C.O Craiova, având date cu privire la faptul că pe raza mun. Craiova își desfășoară activitatea un grup infracțional organizat ce se ocupă cu traficul și consumul ilicit de droguri (cannabis și hașiș) din primele verificări au stabilit că liderul grupării este o persoană cunoscută sub numele de „A.", care distribuie drogurile prin intermediul altor persoane neidentificate și care a fost identificată în urma exploatării autorizațiilor emise de Tribunalul Dolj, pentru interceptarea și înregistrarea convorbirilor și comunicărilor efectuate de la și la postul telefonic utilizat de „A.", în persoana recurentului inculpat.

Din probatoriul administrat în cauză, rezultă fără echivoc că drogurile nu au fost în posesia investigatorului sub acoperire care a fost folosit în cauză în baza Ordonanței nr. 4/ A din 17 martie 2011 dată de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova (filele 20-22 dosar urmărire penală) și că operațiunile din datele de 19 aprilie 2011 și 20 aprilie 2011 au fost efectuate, nu în scopul obținerii de probe, ci în vederea culegerii de date și informații privind activitatea infracțională desfășurată de recurent și alte persoane din anturajul acestuia.

Primul contact dintre investigatorul sub acoperire și recurent, din data de 19 aprilie 2011, a fost inițiat în contextul în care se cunoștea de către organele de urmărire penală faptul că inculpatul distribuie droguri, activitate ce a rezultat chiar din discuțiile purtate de cei doi în cadrul cărora inculpatul i-a spus investigatorului sub acoperire - după ce i-a dat două pliculețe din material plastic transparent ce conțineau cantitatea de 1,68 grame de cannabis - că poate să-i facă rost și de rezină de cannabis (hașiș) și dacă este interesat pot discuta la telefon (filele 26-34 dosar urmărire penală).

Cea de-a doua întâlnire dintre recurent și investigatorul sub acoperire, din data de 20 aprilie 2011, a avut loc în contextul în care primul i-a spus celui de-al doilea că îi poate vinde droguri în valoare de 2000-2500 lei, droguri pe care inculpatul le-a adus la locul de întâlnire pe care chiar el l-a stabilit și pe care le-a dat investigatorului sub acoperire după ce a cerut și a primit în avans de la acesta suma de 2.000 lei reprezentând contravaloarea a 20 grame muguri de cannabis. La această dată au intervenit organele de poliție care au procedat la identificarea recurentului inculpat și apoi la efectuarea unei percheziții domiciliare la locuința acestuia, ocazie cu care au găsit 21 pliculețe, conținând 20,37 grame de cannabis.

Având în vedere și demersurile anterioare ale recurentului inculpat, susținerile constante ale acestuia în declarațiile date în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești în sensul că a vândut drogurile pentru că avea nevoie de bani, declarațiile martorilor D.R.C. și M.Ș.A. care au relatat că inculpatul le-a oferit încă de la prima întâlnire marijuana (deși nu i-au spus scopul pentru care l-au sunat și i-au propus să se întâlnească), Înalta Curte apreciază că inițierea de către investigatorul sub acoperire a unora dintre convorbirile telefonice ulterioare prezintă o relevanță nesemnificativă sub aspectul răspunderii penale a recurentului inculpat pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.

Față de toate circumstanțele cauzei, Înalta Curte constată că acțiunea investigatorului sub acoperire a fost eminamente pasivă și că așa cum a reținut și C.E.D.O., în cauza Ludi contra Elveției, din momentul în care acuzatul își dă seama că îndeplinește un act ce cade sub incidența legii penale, își asumă riscul de a întâlni un funcționar al poliției infiltrat și care încearcă în realitate să îl demaște.

În concluzie, susținerea recurentului inculpat în sensul că a săvârșit fapta fiind provocat de investigatorul sub acoperire, nu poate fi primită întrucât inculpatul desfășura deja activitatea infracțională ce i s-a reținut în sarcină, neavând deci nevoie de inducerea unui îndemn de către o altă persoană pentru a comite o infracțiune.

În ce privește cea de-a doua cerere a recurentului inculpat care vizează achitarea pentru că fapta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni și care se circumscrie cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte constată că nu este fondată.

La stabilirea în concret a gradului de pericol social al unei infracțiuni se ține seama, potrivit art. 18

1

alin. (2) C. pen., de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fî putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului, dacă este cunoscut.

Raportând criteriile sus-menționate la speța dedusă judecății, Înalta Curte reține, având în vedere urmările faptei, consecințele pe care drogurile le au asupra sănătății persoanelor care le procură pentru a le consuma, poziția nesinceră adoptată de recurent în cursul procesului penal și faptul că activitatea infracțională desfășurată de acesta a încetat, nu la inițiativa sa, ci urmare a intervenției organelor de urmărire penală, că fapta dedusă judecății prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Simplul fapt că recurentul inculpat nu are antecedente penale și că în referatul de evaluare este caracterizat favorabil, nu justifică prin ele aplicarea dispozițiilor art. 18

1

C. pen. cu consecința achitării inculpatului și aplicării unei sancțiuni cu caracter administrativ, concluzie la care în mod judicios a ajuns și instanța de apel.

Referitor la ultima critică ce vizează individualizarea pedepsei, care în opinia recurentului inculpat este greșită sub aspectul nereținerii în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 C. pen. cu consecința coborârii pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege și neaplicării dispozițiilor art. 81 C. pen. referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei, critică ce se circumscrie cazului de casare prev. de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte o apreciază nefondată.

Pedeapsa aplicată recurentului inculpat de către instanța de fond a fost corect individualizată sub aspectul cuantumului stabilit la 4 ani închisoare care se situează aproape de limita minimă prevăzută de lege (infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

Nu se justifică reținerea în favoarea recurentului inculpat de circumstanțe atenuante față de modul și împrejurările în care a comis fapta și de gradul ridicat de pericol social concret al acesteia.

Circumstanțele personale favorabile ale recurentului inculpat relevate în referatul de evaluare și garanțiile pe care acesta le prezintă de a nu reitera comportamentul infracțional au fost avute în vedere de instanța de apel și valorificate în operațiunea de reindividualizare a pedepsei care a fost finalizată cu înlăturarea prevederilor art. 57, 71 C. pen., dispuse de instanța de fond și aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen. referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, însă nu justifică prin ele însele nici reducerea cuantumului pedepsei, nici schimbarea modalității de executare a pedepsei.

În consecință, constatând că decizia pronunțată de instanța de apel este legală și temeinică, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul J.A.G.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 400 lei, din care, suma de 200 lei, reprezentând onorariul datorat apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul J.A.G. împotriva Deciziei penale nr. 196 din 07 iunie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 13 martie 2013.