ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2236/2008

Asupra recursului de față: Prin cererea înregistrată la data de 19 septembrie 2006 reclamantul P.D. a formulat contestație la executarea silită începută de pârâta-intimată A.D.S. în baza contractului de arendă încheiat cu reclamantul și suspendarea executării până la soluționarea contestației. În susținerea cererii, contestatorul a arătat că în contractul de arendă încheiat s-a stabilit inițial exploatarea unei suprafețe de 20 ha teren, iar la data de 29 mai 2002 intimata a modificat unilateral contractul reducând suprafața arendată cu 18 ha. Ca atare nu a mai avut interesul să continue arendarea, mai ales că anul agricol 2002-2003 a fost un an afectat de calamități naturale. Contestatorul a mai arătat că prin procesul-verbal din 3 iulie 2003 a făcut cunoscut reprezentanților pârâtei că intenționează să rezilieze contractul de arendă.

Întrucât de la această dată nu a mai purtat nici o corespondență cu pârâta și nici nu a mai cultivat terenul, a considerat că începând cu data de 3 iulie 2003 contractul de arendă a fost reziliat. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin sentința nr.11 din 25 ianuarie 2008 a respins contestația ca nefondată. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a înlăturat motivele invocate cu privire la rezilierea contractului de arendă prin înștiințarea din 3 iulie 2003 adresată intimatei, întrucât rezilierea contractului este convențională, în ipoteza în care părțile au prevăzut un pact comisoriu în cuprinsul acestuia, iar în lipsa acordului expres al intimatei nu poate opera rezilierea.

Cât privește invocarea faptului că anul agricol 2002-2003 a fost afectat în proporție de 100% în județul Mehedinți de calamități naturale instanța a reținut că în speță nu sunt îndeplinite condițiile impuse de dispozițiile art. 3 din Legea nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor, în sensul că încadrarea și caracterizarea în categoria de calamitate naturală se realizează de Ministerul Agriculturii și se aprobă de Guvern. Împotriva acestei soluții a declarat recurs contestatorul criticile vizând modul eronat de interpretare a dovezilor depuse în susținerea contestației cu încălcarea dispozițiilor legale în materie. Se susține că potrivit art. 7.1 din contractul de arendă încheiat acesta a încetat prin acordul părților urmare adresei trimise intimatei la data de 3 iulie 2003. De asemenea se critică soluția instanței de fond și asupra faptului că s-a dovedit cultivarea suprafeței de 20 ha cu grâu de toamnă, iar potrivit H.G.

nr. 440 din 10 aprilie 2003 anul agricol 2002-2003 pentru această cultură pe raza municipiului Mehedinți a fost declarat calamitat 100%. Recursul este nefondat. Potrivit legii, contractele de arendă constituie titluri executorii în ceea ce privește plata arendei la termenele și modalitățile stabilite în contract. Prin urmare, poate fi executată silit obligația de plată rezultând din contractul de arendă, obligație de plată care subzistă ulterior modificărilor legii arendei și care a dobândit astfel caracter executoriu A.D.S. putând dobândi îndeplinirea acesteia pe calea executării silite. În ce privește rezilierea contractului de arendă, justificat instanța de fond a înlăturat susținerile contestatorului având în vedere clauzele contractului privind încetarea acestuia care stabilește că aceasta poate avea loc prin hotărârea definitivă și irevocabilă a unei instanțe judecătorești în condițiile art. 1020 C. civ.

Din cuprinsul capitolului privind încetarea contractului nu rezultă că acesta poate avea loc la inițiativa arendașului, iar în speță nu se poate pune în discuție hotărârea comună a arendatorului și arendașului. Cu privire la forța majoră, este adevărat că potrivit H.G. nr. 440 din 10 aprilie 2003 s-a stabilit că pentru grâu de toamnă județul Mehedinți a fost declarat calamitat 100% numai că potrivit art. 9.2 din contractul încheiat „în cazul calamităților naturale declarate prin act normativ pentru suprafețele arendate, cuantumul arendei va fi renegociat în raport cu cota stabilită în actul normativ”. Or recurentul nu a produs dovezi în sensul obligațiilor stabilite prin contract, în cazul calamităților declarate prin act normativ astfel că nu se justifică criticile formulate.

În aceste condiții văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de contestatorul P.D. împotriva sentinței comerciale nr. 11 din 25 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 iunie 2008 .