ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2236/2008

Asupra recursului de față:

Prin cererea înregistrată la data de 19

septembrie 2006 reclamantul P.D. a formulat contestație la executarea silită

începută de pârâta-intimată A.D.S. în baza contractului de arendă încheiat cu

reclamantul și suspendarea executării până la soluționarea contestației.

În susținerea cererii, contestatorul a

arătat că în contractul de arendă încheiat s-a stabilit inițial exploatarea

unei suprafețe de 20 ha teren, iar la data de 29 mai 2002 intimata a modificat

unilateral contractul reducând suprafața arendată cu 18 ha.

Ca atare nu a mai avut interesul să

continue arendarea, mai ales că anul agricol 2002-2003 a fost un an afectat de

calamități naturale.

Contestatorul a mai arătat că prin

procesul-verbal din 3 iulie 2003 a făcut cunoscut reprezentanților pârâtei că

intenționează să rezilieze contractul de arendă.

Întrucât de la această dată nu a mai

purtat nici o corespondență cu pârâta și nici nu a mai cultivat terenul, a

considerat că începând cu data de 3 iulie 2003 contractul de arendă a fost

reziliat.

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială,

prin sentința nr.11 din 25 ianuarie 2008 a respins contestația ca nefondată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de

fond a înlăturat motivele invocate cu privire la rezilierea contractului de

arendă prin înștiințarea din 3 iulie 2003 adresată intimatei, întrucât

rezilierea contractului este convențională, în ipoteza în care părțile au

prevăzut un pact comisoriu în cuprinsul acestuia, iar în lipsa acordului expres

al intimatei nu poate opera rezilierea.

Cât privește invocarea faptului că anul

agricol 2002-2003 a fost afectat în proporție de 100% în județul Mehedinți de

calamități naturale instanța a reținut că în speță nu sunt îndeplinite

condițiile impuse de dispozițiile art. 3 din Legea nr. 381/2002 privind

acordarea despăgubirilor, în sensul că încadrarea și caracterizarea în categoria

de calamitate naturală se realizează de Ministerul Agriculturii și se aprobă de

Guvern.

Împotriva acestei soluții a declarat

recurs contestatorul criticile vizând modul eronat de interpretare a dovezilor

depuse în susținerea contestației cu încălcarea dispozițiilor legale în

materie.

Se susține că potrivit art. 7.1 din

contractul de arendă încheiat acesta a încetat prin acordul părților urmare

adresei trimise intimatei la data de 3 iulie 2003.

De asemenea se critică soluția instanței

de fond și asupra faptului că s-a dovedit cultivarea suprafeței de 20 ha cu

grâu de toamnă, iar potrivit H.G. nr. 440 din 10 aprilie 2003 anul agricol

2002-2003 pentru această cultură pe raza municipiului Mehedinți a fost declarat

calamitat 100%.

Recursul este nefondat.

Potrivit legii, contractele de arendă

constituie titluri executorii în ceea ce privește plata arendei la termenele și

modalitățile stabilite în contract.

Prin urmare, poate fi executată silit

obligația de plată rezultând din contractul de arendă, obligație de plată care

subzistă ulterior modificărilor legii arendei și care a dobândit astfel

caracter executoriu A.D.S. putând dobândi îndeplinirea acesteia pe calea

executării silite.

În ce privește rezilierea contractului de

arendă, justificat instanța de fond a înlăturat susținerile contestatorului

având în vedere clauzele contractului privind încetarea acestuia care

stabilește că aceasta poate avea loc prin hotărârea definitivă și irevocabilă a

unei instanțe judecătorești în condițiile art. 1020 C. civ.

Din cuprinsul capitolului privind

încetarea contractului nu rezultă că acesta poate avea loc la inițiativa

arendașului, iar în speță nu se poate pune în discuție hotărârea comună a

arendatorului și arendașului.

Cu privire la forța majoră, este adevărat

că potrivit H.G. nr. 440 din 10 aprilie 2003 s-a stabilit că pentru grâu de

toamnă județul Mehedinți a fost declarat calamitat 100% numai că potrivit art. 9.2

din contractul încheiat „în cazul calamităților naturale declarate prin act

normativ pentru suprafețele arendate, cuantumul arendei va fi renegociat în

raport cu cota stabilită în actul normativ”.

Or recurentul nu a produs dovezi în

sensul obligațiilor stabilite prin contract, în cazul calamităților declarate

prin act normativ astfel că nu se justifică criticile formulate.

În aceste condiții văzând dispozițiile

art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

contestatorul P.D. împotriva sentinței comerciale nr. 11 din 25 ianuarie 2008

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 19 iunie 2008 .