ÎCCJ, decizie (scj.ro #83487)

Hotărâre

judecătorească

.

Neconcordanță

între

dispozitiv

și

considerente

Contrarietatea

dintre

considerentele

deciziei

și

dispozitiv

echivalează

cu o

nemotivare

.

(

Secția

comercială

,

decizia

nr.963

din 15

februarie

2005)

Asociația

Familială

F.A., cu

sediul

în

comuna

Conțești

,

jud

.

Teleorman

a

chemat

în

judecată

SC A.I. SRL

București

pentru

a se

constata

că

7

contracte

de

arendă

încheiate

cu

pârâta

în

perioada

5

februarie

– 16

noiembrie

2002,

sunt

reziliate

,

deoarece

pârâta

nu

și

-a

îndeplinit

obligațiile

contractuale

.

Tribunalul Teleorman, prin sentința

civilă nr.2558 din 20 octombrie 2003, a admis excepția invocată

de pârâtă, privind lipsa concilierii directe și a respins

acțiunea ca inadmisibilă, reținând că reclamanta nu a respectat

dispozițiile art.720

1

C.proc.civ

., în

sensul că înainte de introducerea acțiunii nu a încercat să

soluționeze litigiul prin conciliere directă.

Împotriva sentinței, părțile

au declarat apel , ambele criticând-o pentru

nelegalitate

și netemeinicie.

Reclamanta a susținut că obiectul

cererii nu este evaluabil în bani și drept urmare nu trebuiau respectate

dispozițiile art.720

1

C.

proc.civ

.,

că există contradicție între admiterea excepției

prematurității

și soluția de respingere

a acțiunii ca inadmisibilă.

Prin decizia nr.13 din 2 februarie 2004

Curtea de Apel București, Secția comercială a admis apelul

declarat de reclamantă și pe cale de consecință a anulat

sentința atacată iar pe fond a admis acțiunea și a dispus

rezilierea contractelor de arendă.

Apelul declarat de pârâtă a fost

respins ca

nefondat

, instanța de apel

reținând că obiectul cererii deduse judecății nu este

evaluabil în bani și ca atare nu trebuie îndeplinită procedura

prealabilă a concilierii. În ceea ce privește pe pârâtă, aceasta

a încălcat dispozițiile art.5 și art.6 din contractele de

arendă, solicitând sistarea eventualelor subvenții agricole cuvenite

reclamantei iar față de pactul comisoriu de gradul IV, stipulat în

art.8 din contracte, la data de 10 februarie 2003, a notificat rezilierea de

drept a contractelor. Chiar dacă reclamanta a beneficiat de subvenție

în perioada 2001 – 2003, pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile

asumate.

Împotriva acestei hotărâri, pârâta a

declarat recurs, invocând ca motive de casare dispozițiile art.304 pct.7,

9 și 10 C.

proc

.

civ

.,

susținând că hotărârea instanței de apel este nelegală

deoarece:

- greșit s-a dispus rezilierea și pentru

contractul de arendă nr.12 din 16 noiembrie 2001, atâta timp cât

contractul respectiv a fost înregistrat cu întârziere la Consiliul local

Gogoșari, din culpa reclamantei iar arendașul nu a făcut dovada

că a folosit acest teren în suprafață de 69,73 ha;

- dispozitivul deciziei este neclar întrucât nu s-a

precizat de când operează rezilierea contractului de arendă și

față de solicitarea reclamantei „începând cu anul agricol 2002 –

2003” s-ar înțelege că rezilierea operează pentru trecut,

contrar prevederilor legale;

- în cauză au fost administrate suficiente probe

care demonstrează culpa reclamantei în

neexecutarea

contractelor de arendă, însă instanța nu s-a pronunțat cu

privire la aceste dovezi, hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii,

însușindu-și numai apărarea reclamantei privind  adresa

pârâtei către primărie, din 2002, prin care se solicita blocarea

eventualelor subvenții către arendaș.

Recursul este fondat.

Reclamanta a solicitat să se constate

rezilierea contractelor de arendă încheiate între părți.

Curtea de apel, admițând apelul

și rejudecând cauza pe fond, a dispus rezilierea contractelor de

arendă, iar în considerentele deciziei a apreciat că se impune

să se constate reziliate contractele de arendă pentru neexecutare.

Procedând astfel, instanța a

încălcat dispozițiile art.129 alin.(6) C. proc. civ. care prevăd

că în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului

cererii deduse judecății.

Între dispozitiv și considerente

trebuie să existe concordanță, or în cauză există

contrarietate între aceste două părți ale hotărârii, ceea

ce echivalează cu o nemotivare.

Atât timp cât în art.8 din contractele

încheiate între părți s-a stipulat că în cazul neîndeplinirii de

către arendaș a uneia din obligațiile asumate, contractele

respective se reziliază de drept, instanța nu trebuia decât să

dea eficiență efectelor pactului comisoriu de gradul IV și

să constate reziliate contractele .

În

consecință

,

recursul

a

fost

admis

și

decizia

atacată

casată

iar

cauza

trimisă

spre

rejudecare

la

aceeași

instanță

,

care

respectând

principiul

disponibilității

,

va

stabili

deplina

concordanță

dintre

dispozitivul

și

considerentele

hotărârii

.