ÎCCJ, decizie (scj.ro #83487)

Hotărâre judecătorească . Neconcordanță între dispozitiv și considerente Contrarietatea dintre considerentele deciziei și dispozitiv echivalează cu o nemotivare . ( Secția comercială , decizia nr.963 din 15 februarie 2005) Asociația Familială F.A., cu sediul în comuna Conțești , jud . Teleorman a chemat în judecată

SC A.I. SRL

București pentru a se constata că 7 contracte de arendă încheiate cu pârâta în perioada 5 februarie – 16 noiembrie 2002, sunt reziliate , deoarece pârâta nu și -a îndeplinit obligațiile contractuale . Tribunalul Teleorman, prin sentința civilă nr.2558 din 20 octombrie 2003, a admis excepția invocată de pârâtă, privind lipsa concilierii directe și a respins acțiunea ca inadmisibilă, reținând că reclamanta nu a respectat dispozițiile art.720 1 C.proc.civ ., în sensul că înainte de introducerea acțiunii nu a încercat să soluționeze litigiul prin conciliere directă. Împotriva sentinței, părțile au declarat apel , ambele criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Reclamanta a susținut că obiectul cererii nu este evaluabil în bani și drept urmare nu trebuiau respectate dispozițiile art.720 1 C. proc.civ ., că există contradicție între admiterea excepției prematurității și soluția de respingere a acțiunii ca inadmisibilă.

Prin decizia nr.13 din 2 februarie 2004 Curtea de Apel București, Secția comercială a admis apelul declarat de reclamantă și pe cale de consecință a anulat sentința atacată iar pe fond a admis acțiunea și a dispus rezilierea contractelor de arendă. Apelul declarat de pârâtă a fost respins ca nefondat , instanța de apel reținând că obiectul cererii deduse judecății nu este evaluabil în bani și ca atare nu trebuie îndeplinită procedura prealabilă a concilierii. În ceea ce privește pe pârâtă, aceasta a încălcat dispozițiile art.5 și art.6 din contractele de arendă, solicitând sistarea eventualelor subvenții agricole cuvenite reclamantei iar față de pactul comisoriu de gradul IV, stipulat în art.8 din contracte, la data de 10 februarie 2003, a notificat rezilierea de drept a contractelor.

Chiar dacă reclamanta a beneficiat de subvenție în perioada 2001 – 2003, pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate.

Împotriva acestei hotărâri, pârâta a declarat recurs, invocând ca motive de casare dispozițiile art.304 pct.7, 9 și 10 C. proc . civ ., susținând că hotărârea instanței de apel este nelegală deoarece: - greșit s-a dispus rezilierea și pentru contractul de arendă nr.12 din 16 noiembrie 2001, atâta timp cât contractul respectiv a fost înregistrat cu întârziere la Consiliul local Gogoșari, din culpa reclamantei iar arendașul nu a făcut dovada că a folosit acest teren în suprafață de 69,73 ha; - dispozitivul deciziei este neclar întrucât nu s-a precizat de când operează rezilierea contractului de arendă și față de solicitarea reclamantei „începând cu anul agricol 2002 – 2003” s-ar înțelege că rezilierea operează pentru trecut, contrar prevederilor legale; - în cauză au fost administrate suficiente probe care demonstrează culpa reclamantei în neexecutarea contractelor de arendă, însă instanța nu s-a pronunțat cu privire la aceste dovezi, hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, însușindu-și numai apărarea reclamantei privind adresa pârâtei către primărie, din 2002, prin care se solicita blocarea eventualelor subvenții către arendaș.

Recursul este fondat. Reclamanta a solicitat să se constate rezilierea contractelor de arendă încheiate între părți. Curtea de apel, admițând apelul și rejudecând cauza pe fond, a dispus rezilierea contractelor de arendă, iar în considerentele deciziei a apreciat că se impune să se constate reziliate contractele de arendă pentru neexecutare. Procedând astfel, instanța a încălcat dispozițiile art.129 alin.(6) C. proc. civ. care prevăd că în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății. Între dispozitiv și considerente trebuie să existe concordanță, or în cauză există contrarietate între aceste două părți ale hotărârii, ceea ce echivalează cu o nemotivare.

Atât timp cât în art.8 din contractele încheiate între părți s-a stipulat că în cazul neîndeplinirii de către arendaș a uneia din obligațiile asumate, contractele respective se reziliază de drept, instanța nu trebuia decât să dea eficiență efectelor pactului comisoriu de gradul IV și să constate reziliate contractele . În consecință , recursul a fost admis și decizia atacată casată iar cauza trimisă spre rejudecare la aceeași instanță , care respectând principiul disponibilității , va stabili deplina concordanță dintre dispozitivul și considerentele hotărârii .