ÎCCJ, decizie (scj.ro #83542)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83542) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Răspundere civilă delictuală.
Condiții
Întrucât
nu
s-a
făcut
dovada
încălcării
normelor
legale
,
prin
practicarea
concurenței
neloiale
,
instanța
de
apel
a
apreciat
,
în
mod
corect
,
inexistența
faptei
ilicite
,
nefiind
întrunite
cerințele
art.998
și
art.999C.civ.,
pentru
a
atrage
răspunderea
civilă
delictuală
.
Nici
cuantificarea
unui
prejudiciu
,
chiar
necontestat
de
pârât
nu
poate
atrage
răspunderea
acestuia
,
dacă
nu
există
o
determinare
culpabilă
,
prin
săvârșirea
unei
fapte
ilicite
.
(Secția comercială,decizia nr.499 din 10
februarie 2004)
Prin sentința civilă nr.789
din 18 octombrie 1999, Tribunalul Teleorman a admis acțiunea introdusă de
reclamanta S.C. R. S.A. împotriva pârâtului C.F.I. și a obligat pârâtul la
plata sumei , cu titlu de daune.
Apelul
declarat
de
pârât
a
fost
respins
de
Curtea
de
Apel
București
,
secția
a VI-a
comercială
,
prin
decizia
nr.77 din 16
februarie
2000.
Curtea
Supremă
de
Justiție
,
secția
comercială
,
prin
decizia
nr.2523 din 3
mai
2001,
a
admis
recursul
declarat
de
pârât
, a
casat
decizia
atacată
și
a
trimis
cauza
spre
rejudecare
,
aceleiași
instanțe
.
În
rejudecare
,
Curtea
de
Apel
București
,
secția
a VI-a
comercială
,
prin
decizia
nr.58 A din 4
martie
2002, a
admis
apelul
declarat
de
pârât
, a
schimbat
în
tot
sentința
atacată
și
a
respins
acțiunea
ca
nefondată
.
În
considerentele
deciziei
, s-a
reținut
,
că
apelantul
pârât
a
executat
servicii
specifice
de
taximetrie
,
utilizând
un
autoturism
specific
acestei
activități
,
iar
caracterul
ilicit
al
faptei
nu
a
existat
,
pentru
a
fi
întrunite
cerințele
răspunderii
civile
delictuale
,
astfel
încât
prejudiciul
pretins
de
reclamantă
nu
poate
fi
suportat
de
pârât
,
activitatea
acestuia
neconstituind
concurență
neloială
.
În temeiul art. 304 pct. 8, 9și 10 C.proc.civ., reclamata a declarat recurs,
susținând că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de
apărare sau asupra unei dovezi administrate, hotărâtoare pentru dezlegarea
pricinii, deși la dosar au fost depuse două adrese cu anexe, emise de I.P.J.
Alexandria și R. T. a A.R.R., din care rezulta caracterul ilicit al faptei
comise de pârât.
În
temeiul
pct. 8 al art.
304 C. proc.
civ
.,
reclamanta
a
criticat
hotărârea
atacată
,
susținând
că
a
fost
denaturat
înțelesul
înscrisului
prin
care s-a
calculat
prejudiciul
,
că
acesta
este
cert
și
concret
,
rezultând
din
notificarea
depusă
în
anexa
1 a
cererii
.
Ultima
critică
fomulată
de
reclamantă
a
vizat
pronunțarea
hotărârii
cu
încălcarea
sau
aplicarea
greșită
a
legii
,
în
sensul
că
probele
avute
în
vedere
de
instanță
sunt
datate
,
luna
martie
2000,
iar
judecarea
fondului
și
apelului
în
primul
ciclu
procesual
s-a
produs
în
1999
și
luna
februarie
din 2000.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor și lucrărilor de la
dosar, Curtea a reținut că, în fapt, pârâtul a executat servicii specifice de
taximetrie, dovedite cu adresele din 29 martie 2000 a Poliției Roșiorii
de Vede și din 2000 a Poliției Măldeni, precum și adresa din
2000 a M.T. A.R.R. Alexandria, utilizând un autoturism specific activităților de
taximetrie, astfel încât susținerile reclamantei, în sensul casării
hotărârii conform art. 304pct. 9 și 10 C.proc.civ.,
devin inoperante, înscrisurile evocate făcând trimitere chiar la
perioada de referință mai 1999 – martie 2000.
Conținutul
anexelor
2
și
3 la
cererea
introductivă
,
infirmă
aserțiunile
reclamantei
,
câtă
vreme
autoritatea
rutieră
atestă
că
„
nu
există
elemente
pentru
aplicarea
unei
sancțiuni
”.
Instanța de apel a apreciat corect că inexistența faptei ilicite nu poate
conduce la răspundere civilă delictuală, nefiind întrunite
cerințele art. 998 și 999 C. civ.
Numai fapta ilicită, săvârșită cu vinovăție poate atrage răspunderea
patrimonială, or, în speță, nu s-a făcut dovada încălcării normele
legale în condițiile practicării unei concurențe neloiale.
Instanța de apel a reținut că diminuarea numărului de călători, preluați de
reclamantă nu poate fi pusă în sarcina pârâtului, întrucât așa cum s-a
arătat fapta acestuia nu atrage incidența în cauză a prevederile art.998
C. civ.
Nici critica întemeiată pe pct. 8 al art. 304 C. proc. civ. nu este întemeiată,
având în vedere că în materia răspunderii civile delictuale cuantificarea unui
prejudiciu, chiar necontestat de pârât, nu poate atrage răspundere acestuia din
urmă, decât dacă există o determinare culpabilă,
prin săvârșirea unei fapte ilicite.
În
consecință,recursul
declarat
de
reclamantă
a
fost
respins
, ca
nefondat
.