ÎCCJ, decizie (scj.ro #83542)

Răspundere civilă delictuală. Condiții Întrucât nu s-a făcut dovada încălcării normelor legale , prin practicarea concurenței neloiale , instanța de apel a apreciat , în mod corect , inexistența faptei ilicite , nefiind întrunite cerințele art.998 și art.999C.civ., pentru a atrage răspunderea civilă delictuală . Nici cuantificarea unui prejudiciu , chiar necontestat de pârât nu poate atrage răspunderea acestuia , dacă nu există o determinare culpabilă , prin săvârșirea unei fapte ilicite . (Secția comercială,decizia nr.499 din 10 februarie 2004) Prin sentința civilă nr.789 din 18 octombrie 1999, Tribunalul Teleorman a admis acțiunea introdusă de reclamanta S.C. R. S.A. împotriva pârâtului C.F.I.

și a obligat pârâtul la plata sumei , cu titlu de daune.

Apelul declarat de pârât a fost respins de Curtea de Apel București , secția a VI-a comercială , prin decizia nr.77 din 16 februarie 2000. Curtea Supremă de Justiție , secția comercială , prin decizia nr.2523 din 3 mai 2001, a admis recursul declarat de pârât , a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare , aceleiași instanțe . În rejudecare , Curtea de Apel București , secția a VI-a comercială , prin decizia nr.58 A din 4 martie 2002, a admis apelul declarat de pârât , a schimbat în tot sentința atacată și a respins acțiunea ca nefondată . În considerentele deciziei , s-a reținut , că apelantul pârât a executat servicii specifice de taximetrie , utilizând un autoturism specific acestei activități , iar caracterul ilicit al faptei nu a existat , pentru a fi întrunite cerințele răspunderii civile delictuale , astfel încât prejudiciul pretins de reclamantă nu poate fi suportat de pârât , activitatea acestuia neconstituind concurență neloială . În temeiul art. 304 pct. 8, 9și 10 C.proc.civ., reclamata a declarat recurs, susținând că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, deși la dosar au fost depuse două adrese cu anexe, emise de I.P.J.

Alexandria și R. T. a A.R.R., din care rezulta caracterul ilicit al faptei comise de pârât. În temeiul pct. 8 al art. 304 C. proc. civ ., reclamanta a criticat hotărârea atacată , susținând că a fost denaturat înțelesul înscrisului prin care s-a calculat prejudiciul , că acesta este cert și concret , rezultând din notificarea depusă în anexa 1 a cererii . Ultima critică fomulată de reclamantă a vizat pronunțarea hotărârii cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii , în sensul că probele avute în vedere de instanță sunt datate , luna martie 2000, iar judecarea fondului și apelului în primul ciclu procesual s-a produs în 1999 și luna februarie din 2000. Recursul nu este fondat. Din examinarea actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea a reținut că, în fapt, pârâtul a executat servicii specifice de taximetrie, dovedite cu adresele din 29 martie 2000 a Poliției Roșiorii de Vede și din 2000 a Poliției Măldeni, precum și adresa din 2000 a M.T.

A.R.R. Alexandria, utilizând un autoturism specific activităților de taximetrie, astfel încât susținerile reclamantei, în sensul casării hotărârii conform art. 304pct. 9 și 10 C.proc.civ., devin inoperante, înscrisurile evocate făcând trimitere chiar la perioada de referință mai 1999 – martie 2000. Conținutul anexelor 2 și 3 la cererea introductivă , infirmă aserțiunile reclamantei , câtă vreme autoritatea rutieră atestă că „ nu există elemente pentru aplicarea unei sancțiuni ”. Instanța de apel a apreciat corect că inexistența faptei ilicite nu poate conduce la răspundere civilă delictuală, nefiind întrunite cerințele art. 998 și 999 C. civ. Numai fapta ilicită, săvârșită cu vinovăție poate atrage răspunderea patrimonială, or, în speță, nu s-a făcut dovada încălcării normele legale în condițiile practicării unei concurențe neloiale.

Instanța de apel a reținut că diminuarea numărului de călători, preluați de reclamantă nu poate fi pusă în sarcina pârâtului, întrucât așa cum s-a arătat fapta acestuia nu atrage incidența în cauză a prevederile art.998 C. civ. Nici critica întemeiată pe pct. 8 al art. 304 C. proc. civ. nu este întemeiată, având în vedere că în materia răspunderii civile delictuale cuantificarea unui prejudiciu, chiar necontestat de pârât, nu poate atrage răspundere acestuia din urmă, decât dacă există o determinare culpabilă, prin săvârșirea unei fapte ilicite. În consecință,recursul declarat de reclamantă a fost respins , ca nefondat .