ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3211/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

acțiunea în contencios administrativ, reclamanta SC N. SA Pantelimon, județul

Ilfov a solicitat în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru

Mediu, să se constate refuzul nejustificat al pârâtei de a soluționa cererea

reclamantei referitoare la legalitatea obligației de plată a contribuției de 2%

din comercializarea produsului denumit plumb metalic, precum și să se constate

că, reclamanta nu are obligația legală de plată cu titlu de

contribuție, a sumei de 2% din comercializarea

produselor chimice periculoase

pentru produsul plumb metalic,

pretinderea plății fiind nelegală și producând vătămarea reclamantei într-un

drept legitim.

În

baza art. 8 din Legea nr. 554/2004, reclamanta a solicitat restituirea sumei de

854372,11 lei achitată de reclamantă cu titlu de contribuție la Fondul

pentru Mediu pentru perioada august

2004-decembrie 2005, dobânzi si penalități

achitate, amendă pentru plata

cu întârziere a sumelor datorate și dobânda legală a sumei pentru perioada 1

august 2005 - 30 octombrie 2007.

În fapt, reclamanta a arătat că, în calitate de producător de plumb, a

achitat pârâtei, în perioada august 2004-martie 2006, sumele susmenționate, cu titlu

de contribuție de 2% din valoarea producției de plumb comercializată.

Reclamanta consideră că nu datorează suma pretinsa, întrucât

plumbul metalic nu se încadrează in categoria

substanțelor chimice periculoase.

În drept, reclamanta a invocat

prevederile O.U.G. nr.

200/2000, H.G. nr. 490/2002 ca legi speciale față de Legea nr. 73/2000 privind

Fondul de Mediu, modificată și completată.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, prin sentința civilă nr. 2713 din 15 octombrie 2008 a respins acțiunea

formulată de reclamanta SC N. SRL cu sediul in Pantelimon, jud. Ilfov în

contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, ca neîntemeiată.

În motivarea soluției s-a reținut că, nu există temei legal pentru a cere

restituirea sumei achitată de reclamantă cu titlu de contribuție la Fondul

pentru Mediu pentru perioada august 2004-decembrie 2005 și implicit nici a

accesoriilor aferente acestei sume, astfel că în cauză nu este un refuz

nejustificat al pârâtei de a restitui sumele pretinse și nici nu s-a putut

reține vătămarea reclamantei, într-un drept a său, prevăzut de lege sau într-un

interes legitim. Sumele au fost achitate în temeiul Legii nr. 73/2000, așa cum

a fost modificată prin Legea nr. 33/2004 de aprobare a O.U.G. nr. 86/2002.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs în termen legal – reclamanta

SC N. SRL cu sediul în Pantelimon, Județul Ilfov, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că, O.U.G. nr. 200/2000

privind clasificarea, etichetarea substanțelor și preparatelor chimice

periculoase aprobată prin Legea nr. 451/2001 constituie legea specială în

materia clasificării, etichetării și ambalării substanțelor chimice

periculoase, față de Legea nr. 73/2000 privind Fondul pentru Mediu, așa cum a

fost modificată și completată prin O.U.G. nr. 93/2001, aprobată prin Legea nr.

293/2002.

Ca atare, numai în măsura în care norma specială clasifică plumbul metal

ca substanță chimică periculoasă, legislația privind fondul pentru mediu, poate

extinde aplicarea contribuției de 2% și asupra plumbului metal. Este nerelevantă,

potrivit recurentei împrejurarea că, O.U.G. nr. 200/2000 și Legea nr. 73/2000

au domenii de reglementare diferite, aceste acte normative având în fapt un

domeniu comun de reglementare.

Recurenta susține și că, în cererea introductivă a indicat norma

europeană a cărei aplicare o solicită, Directiva Consiliului nr. 67/548/CEE și

Directiva nr. 1999/45/CE și că, pentru a se da eficiență prevederilor acestor

directive trebuie avută în vedere data aderării României la tratatele constitutive

ale Uniunii Europene, iar nu data aderării României la Uniunea Europeană.

Examinând sentința atacată, critica formulată prin recurs, actele

normative aplicabile în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat,

pentru următoarele considerente.

Așa cum corect a reținut instanța de fond, O.U.G. nr. 200/2000 și H.G.

nr. 490/2002 nu au caracterul unor acte normative speciale în raport cu Legea

nr. 73/2000 și actele normative de modificare a acestei legi, întrucât nu

reglementează același domeniu de activitate.

Astfel O.U.G. nr. 200/2000 reglementează clasificarea, etichetarea și

ambalarea substanțelor și preparatelor chimice periculoase, iar Legea nr.

73/2000 reglementează Fondul pentru Mediu.

Pentru contribuția la fondul de mediu în perioada august 2004 –

decembrie 2005 s-a aplicat Legea nr. 73/2000 cu modificările aduse prin Legea

nr. 33/2004 de aprobare a O.U.G. nr. 86/2003, ori atât O.U.G. nr. 200/2000, cât

și H.G. nr. 490/2002 sunt anterioare legii din 2004 și prin urmare, prioritate

în aplicare nu poate avea decât legea nouă.

Sumele în litigiu au fost achitate legal de către reclamantă, în baza

Legii nr. 73/2000, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 33/2004, de

aprobare a O.U.G. nr. 86/2003.

Se reține că, recurenta-reclamantă nu a contestat Rapoartele de inspecție

fiscală nr. 79 din 18 ianuarie 2005 și nr. 162 din 7 februarie 2005 și nici

decizia de impunere, achitând integral debitul la fondul de mediu, inclusiv

dobânzile, penalitățile de întârziere, penalitățile de stopaj la sursă și

amenda (dosar de fond filele 52-98), astfel că, plata efectuată în aceste condiții

nu poate fi contestată în instanță.

Se reține de asemenea ca nefondată și susținerea recurentei privind

transpunerea unor norme comunitare în raport cu data achitării sumelor

pretinse, data aderării României la Uniunea Europeană și prevederile art. 148

alin. (2)din Constituția României.

În consecință se va respinge recursul ca nefondat, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC N. SA

Pantelimon, județul Ilfov împotriva sentinței civile nr. 2713 din 15 octombrie

2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10

iunie 2009.