ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4531/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4531/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Cererea de chemare în judecată

înregistrată sub numărul 15/32/2011 la data de 3 ianuarie 2011 pe rolul Curții

de Apel Bacău, SC C. SA Borzești a solicitat revizuirea Sentinței civile nr.

184/2009 emisă de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 402/32/2008, în temeiul

dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

În motivarea cererii,

revizuenta a arătat că nu datorează către Administrația Fondului pentru Mediu

sumele reținute în sarcina sa prin Decizia de impunere nr. 17/5514 din 24

martie 2008 și Raportul de inspecție fiscală nr. 25/5513 din 24 martie 2008,

respectiv 716.475,38 RON, respectiv 1.256.328 RON.

S-a susținut că

pentru perioada 11 mai 2006 - 31 decembrie 2006 inspectorii au calculat

contribuția de 2% din valoarea substanțelor clasificate prin acte normative ca

fiind periculoase pentru mediu, introduse pe piață pentru producători și

importatori, cu excepția celor utilizate la producerea medicamentelor și pentru

substanțele incluse în această categorie pe care SC C. SA Borzești le-a furnizat

în această perioadă pe piața externă.

A mai arătat că

înscrisurile noi invocate în cauză sunt reprezentante de documente fiscale

despre care nu a avut cunoștință în sensul soluționării cauzei și care dovedesc

caracterul nedatorat al sumei imputate.

Prin întâmpinare,

intimata Administrația Fondului pentru Mediu a solicitat respingerea cererii de

revizuire ca inadmisibilă.

Prin Sentința nr. 104

din 17 iunie 2011, Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată

de SC C. SA Borzești.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea a reținut în esență următoarele:

Prin Sentința civilă

nr. 184 din 17 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr.

402/32/2008 a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantei SC C. SA Borzești

în contradictoriu cu Administrația Fondului pentru Mediu.

Considerentele

soluției adoptate au fost următoarele:

Reclamanta are ca

obiect de activitate producția de produse chimice anorganice de bază, produse

chimice organice de bază, fabricarea pesticidelor și a altor produse

agrochimice. În perioada 12 februarie 2007 - 20 martie 2008 reclamanta a fost

supusă unei inspecții fiscale efectuată de către reprezentanții Administrației

Fondului pentru Mediu, rezultatele inspecției fiind consemnate în Raportul de

inspecție fiscală 25 din 24 martie 2008. Perioada verificată a fost cuprinsă

între 7 iunie 2002 și 31 decembrie 2002. Prin acest raport de inspecție fiscală

au fost stabilite mai multe obligații de plată pentru reclamantă din care au

fost reținute doar cele contestate de reclamantă, după cum urmează:

- pentru substanța

chimică periculoasă denumită tricloretilenă, reclamanta a declarat și plătit

obligațiile datorate al bugetul Fondului pentru mediu doar începând cu data de

1 ianuarie 2006, nu însă și pentru perioada anterioară: 7 iunie 2002 - 29

decembrie 2005. Pentru această din urmă perioadă reclamanta datora cota de 2%

prevăzută de art. 3 din Legea nr. 293/2002;

- pentru perioada 31

decembrie 2000 - 31 decembrie 2006 reclamanta a constituit în contabilitate

contribuția de 2% din valoarea substanțelor chimice periculoase pe mediu și a

depus declarații privind această obligație pentru anul 2006, dar cota de 2% a

fost aplicată asupra valorii facturate a substanțelor chimice periculoase din

care a fost scăzută contravaloarea chiriilor de cisternă și a transportului;

- s-au calculat

majorări de întârziere până la data de 31 decembrie 2007 pentru ambele

obligații.

În baza raportului de

inspecție fiscală a fost emisă de Administrația Fondului pentru Mediu Decizia

de impunere nr. 17 din 24 martie 2008 pentru suma totală de 2.497.663 RON, din

care 1.050.846 RON obligații de bază și 1.446.817 RON majorări de întârziere

calculate până la data de 31 decembrie 2007.

Sumele de 1.050.846

RON și de 1.446.817 au fost stabilite global, deși este vorba de cote, perioade

și acte normative diferite, astfel că nu se poate individualiza fiecare

obligație în parte. De aceea, prin obiectivele de expertiză i s-a solicitat expertului

să determine fiecare obligație în parte. Astfel, potrivit expertizei (și

susținerilor reclamantei din acțiune) suma de 431.605,80 RON reprezintă cota de

2% din valoarea substanței tricloretilenă, pentru perioada septembrie 2003 -

decembrie 2005, iar diferența până la 756.795 RON (325.189,2 RON) reprezintă

cota de 2% din valoarea ambalajelor, transportului, chiriilor de cisternă

(284.899 RON contestată de reclamantă prin acțiune) și a altor obligații

necontestate. În privința accesoriilor, expertul a putut determina majorările

de întârziere de 647.735 RON pentru obligațiile anterior menționate, precum și

o altă sumă de 40.166 RON pentru obligații necontestate; pentru celelalte sume

(249.051 RON, 640.885 RON și 118.031 RON) expertul nu a putut identifica din ce

obligații de plată sunt formate, cum, de altfel, nu a făcut-o nici reclamanta

care a contestat accesoriile, pentru perioada 2002 - 2005, în mod global,

pentru motivul că perceperea acestora nu este prevăzută în dispozițiile

speciale care reglementează obligațiile pentru Fondul pentru mediu, iar nu

pentru că nu ar fi datorată obligațiile de bază.

În legătură cu

individualizarea de către expert a obligațiilor de plată, pârâta a formulat

obiecțiuni, arătând că nu este de acord cu sumele de 756.795 RON și 687.901

RON, cu excepția valorii aferente substanței chimice tricloretilenă pe care a

determinat-o în mod corect. Astfel, pârâta și-a exprimat dezacordul cu privire

la defalcarea prețului de facturare pe componente de cheltuieli, ceea ce nu a

făcut obiectul inspecției fiscale; aceasta nu reprezintă, practic, o veritabilă

obiecție la raportul de expertiză, ci menținerea de către pârâtă a punctului

său de vedere cu privire la aplicarea cotei de contribuție la prețul de

comercializare a produselor și nu doar la valoarea substanțelor chimice

periculoase.

Obiecțiunile

reclamantei la raportul de expertiză se referă la nedeterminarea accesoriilor

calculate după data de 1 iunie 2006 (dată de la care reclamanta a recunoaște că

le datorează). Expertul a răspuns că dacă cerința obiectivului nr. 4 ar fi

precizat că trebuie determinată valoarea accesoriilor doar pentru obligațiile

născute ulterior datei de 1 ianuarie 2006 atunci valoarea acestor accesorii ar

fi fost de 1.400.086,09 RON. Prin raportul de expertiză inițial, expertul a

stabilit că accesoriile pentru perioada 1 ianuarie 2006 - 31 decembrie 2006

sunt de 205.656.42 RON.

Contestația formulată

de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. 17 din 24 martie 2008 a fost

respinsă, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței

mai sus menționată a declarat recurs reclamanta SC C. SA Borzești, soluționat

de Î.C.C.J. prin Decizia civilă nr. 5221 din 24 noiembrie 2010 pronunțată în

Dosarul nr. 402/32/2008.

A reținut instanța de

recurs că instanța de fond a analizat toate probele administrate în cauză,

inclusiv adresele comunicate de institutele de chimie, concluziile raportului

de expertiză tehnică și a interpretat corect dispozițiile legale incidente în

raport de obiectul pricinii, constatând în mod judicios legalitatea actelor

administrative întocmite de intimata Administrația Fondului pentru Mediu cu

privire la debitul în sumă de 2.497.663 RON, reprezentând contribuții la Fondul

pentru mediu și accesorii ale acestora.

S-a reținut că

susținerea societății recurente că substanța tricloretilenă nu se regăsește în

Anexa nr. 3 la Legea nr. 293/2002 de aprobare a Ordonanței de Urgență a

Guvernului nr. 93/2001, prin care a fost modificată și completată Legea nr.

73/2000 fiind corect respinsă de instanța de fond cu motivarea că, atât

denumirea din lege, cât și denumirea de tricloretilen sunt folosite pentru a

defini aceeași substanță chimică periculoasă.

În acest sens, au

fost depuse la dosarul cauzei răspunsurile comunicate instanței de către

specialiștii institutelor de chimie, precum și Adresa nr. 487.453 din 9 martie

2007 prin care Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor, ca autoritate

centrală cu atribuții în domeniul protecției mediului, a precizat că, ambele

denumiri, respectiv cea de tricloretilen din Anexa nr. 3 la Legea nr. 73/2000,

cât și cea de tricloretilenă din anexa la O.U.G. nr. 196/2005 sunt folosite

pentru a caracteriza aceeași substanță chimică.

În consecință, s-a

reținut ca fiind corectă concluzia instanței de fond că denumirea

„tricloretilenă”, înregistrată sub nr. CAS 79-01-6, respectiv EC: 201-167-4 se

referă la una și aceeași substanță chimică organică și este identică cu

substanța tricloretilen, care este prevăzută în Anexa nr. 3 la Legea nr.

73/2000 privind Fondul pentru Mediu.

Din acest motiv, s-a

constatat că au fost corect înlăturate concluziile raportului de expertiză

tehnică, fiind în contradicție cu dispozițiile legale aplicate la întocmirea

actelor administrative contestate cu privire la obligația recurentei de a plăti

contribuția la Fondul pentru Mediu.

Pentru aceleași

considerente au fost corect înlăturate și concluziile expertului tehnic în

privința bazei de calcul la care se aplică procentele legale de contribuții la

Fondul pentru Mediu.

S-au mai reținut

următoarele.

Revizuirea unei

hotărâri judecătorești este o cale extraordinară de atac de retractare și

nesuspensivă de executare ce provoacă rejudecarea cauzei, urmărind înlăturarea

autorității de lucru judecat atașat de lege hotărârilor judecătorești

irevocabile.

Interesul revizuentei

reflectat în susținerile formulate vizează cu precădere evocarea fondului

cauzei și încearcă a atrage o nouă judecată a contestației îndreptată împotriva

actelor administrativ-fiscale emise de către Administrația Fondului pentru

Mediu, de această dată, având în vedere și înscrisurile așa-zis „noi” depuse la

dosar.

Însă, a apreciat

instanța că înainte de evocarea fondului trebuie să se examineze dacă sunt

îndeplinite cele patru condiții de admisibilitate impuse de art. 322 pct. 5 C.

proc. civ., și anume: să fie vorba de un înscris doveditor; înscrisul să fi

existat la data pronunțării hotărârii a cărei revizuire se cere; înscrisul să

fi fost reținut de partea potrivnică sau să nu fi putut fi înfățișat dintr-o

împrejurare mai presus de voința părții; înscrisul să fi fost hotărâtor în

soluționarea pricinii.

Admiterea cererii de

revizuire presupune în primul rând ca înscrisurile invocate să fie noi, în

sensul că acestea să nu fi fost folosite în primul ciclu procesual, să nu fi

făcut astfel obiectul cercetării de către instanța de judecată, care ar fi

putut statua asupra valorii probatorii a acestora.

În ceea ce privește

cea de-a doua condiție, ea decurge tocmai din rațiunea avută în vedere de

legiuitor amintită anterior. Formularea aleasă „reținută de partea adversă sau

care nu a putut fi înfățișată” conduce la concluzia că anterioritatea

înscrisurilor a fost stabilită în termeni nesusceptibili de interpretare.

Admiterea soluției

contrare ar duce la situația de neacceptat ca autoritatea de lucru judecat să

depindă de diligența pe care o manifestă partea cu prilejul soluționării

cererii (obligație impusă în mod expres de art. 129 C. proc. civ.) și ca

acesteia să i se dea posibilitatea de a administra probe în mai multe cicluri

procesuale.

Din această

perspectivă curtea a reținut că înscrisurile invocate existau sau ar fi putut

fi produse la data pronunțării sentinței atacate, astfel încât caracterul lor

de anterioritate nu a putut fi pus în discuție.

Referitor la

caracterul determinant al înscrisurilor, s-a reținut că acestea, dacă ar fi

fost cunoscute de instanță cu ocazia judecății pricinii, ar fi fost de natură

să ducă la altă soluție decât cea adoptată în cauză. Or, înscrisurile invocate

de revizuentă nu sunt susceptibile să schimbe soluția pronunțată.

Împotriva Sentinței

nr. 104 din 17 iunie 2011 a Curții de Apel Bacău a formulat cerere de revizuire

SC C. SA Borzești reiterând motivele expuse în cuprinsul cererii de revizuire

formulată împotriva Sentinței nr. 184/2009 pronunțată de Curtea de Apel Bacău

în Dosarul nr. 402/32/2008.

Pe de altă parte

recurenta se limitează la a invoca apărările formulate pe calea acțiunii

introductive de instanță, nefăcând referire la eventualele cauze de

nelegalitate sau netemeinicie ce ar putea atrage casarea/modificarea sentinței

atacate pe această cale.

Examinând cauza și

sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte

constată că nu există motive pentru casarea/modificarea sentinței atacate,

criticile recurentei urmând a fi înlăturate pentru cele ce vor fi punctate în

continuare.

Motivul de revizuire

prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., invocat de SC C. SA, respectiv

descoperirea de înscrisuri doveditoare după pronunțarea hotărârii, reținute de

partea potrivnică și care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai

presus de voința părților, implică îndeplinirea unor condiții cumulative, care

rezultă chiar din economia prevederilor menționate.

Analizând

admisibilitatea cererii de revizuire, în temeiul art. 326 alin. (3) C. proc.

civ., raportat la prevederile art. 322 pct. 5 și motivele invocate de

revizuentă, în mod corect instanța fondului a constatat că nu sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de lege pentru a reține că înscrisurile invocate au

valoarea unor înscrisuri noi care să ducă la retractarea Sentinței civile nr.

104 din 17 iunie 2011.

Din economia

dispozițiilor art. 322 pct. 5 reiese că înscrisul nou trebuie să existe la data

pronunțării hotărârii judecătorești a cărei revizuire se cere, dar să nu fi

făcut obiectul cercetării judecătorești.

Revizuentului îi

incumbă dovada, alternativ, fie a conduitei obstrucționiste a adversarului,

conduită de natură a nu-i fi permis să intre în posesia înscrisului pe durata

soluționării procesului în fond, fie a unei împrejurări, cu același impact,

ivite mai presus de voința atât a revizuentului, cât și a intimatului.

Revizuenta nu a făcut

o asemenea dovadă.

Așa cum corect a

reținut și instanța de fond conținutul situațiilor privind recalcularea

fondului de mediu la export, anexele de calcul a fondului de mediu în perioada

11 mai 2006 - 31 decembrie 2006, precum și situațiile vânzărilor de produse la

intern în perioada de referință era cunoscut revizuentei, iar cât privește

corespondența purtată cu două societăți străine nu a arătat ce a împiedicat-o

să facă aceste demersuri în cursul judecății.

Prin urmare

admisibilitatea cererii de revizuire este condiționată nu numai de descoperirea

ulterior judecății a unor acte noi dar și de imposibilitatea înfățișării

acestora datorită unor împrejurări mai presus de voința părții.

Or, în cauză,

recurenta nu face vreo referire la o eventuală imposibilitate de prezentare a

înscrisurilor noi invocate, ci se limitează a menționa că înscrisurile noi de

care înțelegem să ne folosim sunt documente fiscale de care nu am avut

cunoștință în cursul soluționării cauzei.

Astfel, nu se poate

considera că împrejurarea învederată în susținerea cererii de revizuire ar fi

fost una obiectivă, mai presus de voința părții, de natură să o împiedice să

înfățișeze înscrisurile considerate ca fiind determinante în soluționarea pe

fond a cauzei.

În concluzie, Curtea

de Apel Bacău în mod corect a constatat că nu sunt îndeplinite în cauză

dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Față de aspectele

anterior menționate, Înalta Curte va menține soluția Curții de Apel Bacău,

urmând a respinge recursul ca fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de SC C. SA Borzești împotriva Sentinței nr. 104 din 17 iunie 2011 a

Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ și

fiscal ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 1 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - LM