ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5983/2011

Asupra cererii de

revizuire de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 27 din 3 februarie

2011, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a

admis acțiunea reclamantei SC „V.T.M.” SA și, în consecință, a anulat Raportul

de inspecție fiscală nr. 323 din 22 decembrie 2009 înregistrat sub nr. 43499

din 22 decembrie 2009, Decizia de impunere nr. 298 înregistrată sub nr. 43500

din 22 decembrie 2009 și Decizia nr. 19 din 2 martie 2010, emise de către

autoritatea pârâtă Administrația Fondului de Mediu - Direcția Buget-Finanțe,

suspendând și executarea acestora până la soluționarea definitivă și

irevocabilă a cauzei.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a apreciat că, potrivit actelor dosarului,

reclamanta, în perioada 2004 - 2007, supusă controlului, nu avea calitatea de

producător de vinuri ambalate și nu putea să comercializeze în nume propriu

vinuri ambalate, astfel încât, așa cum s-a reținut și prin raportul de

expertiză tehnică efectuat în cauză, nu poate fi sancționată așa cum a procedat

autoritatea pârâtă.

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs Administrația Fondului pentru Mediu, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 pct. 5, 7

și 9 C. proc. civ., precum și art. 304

1

C. proc. civ.

În esență hotărârea

primei instanțe este combătută sub următoarele aspecte:

- Au fost încălcate

formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2)

C. proc. civ.

Potrivit recurentei,

raportul de expertiză întocmit în cauză este nul pentru că nu a fost convocată

conform art. 208 C. proc. civ., fiind încălcat astfel principiul

contradictorialității. Administrația Fondului pentru Mediu nu a cunoscut că s-a

încuviințat această probă fiindcă în acțiune reclamanta nu a indicat

probatoriul solicitat. De asemenea, instanța nu a luat măsuri pentru a-i fi

comunicat raportul de expertiză.

- Sentința nu

cuprinde motivele pe care se sprijină.

La acest punct

recurenta afirmă că instanța s-a mulțumit să preia necritic concluziile

raportului de expertiză, fără să emită considerații proprii care să constituie

motivarea propriu-zisă. Citând concluziile Curții Europene a Drepturilor Omului

din cauzele Albina împotriva României și Boldea împotriva României, recurenta

arată că instanța nu a examinat în mod real problemele esențiale ale judecății.

- Hotărârea fondului

a fost dată fără temei legal și cu încălcarea legii.

Prin Decizia nr. 4152

din 16 septembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ și fiscal a admis recursul declarat de către Ministerul Mediului

și Pădurilor - Administrația Fondului pentru Mediu împotriva Sentinței civile

nr. 27 din 3 februarie 2011 a Curții de Apel Galați, secția de contencios

administrativ și fiscal. A modificat sentința recurată, în sensul că a respins

ca nefondată acțiunea formulată de către reclamanta SC „V.T.M.” SA.

Pentru a pronunța

această soluție, Înalta Curte a reținut incidența motivelor de recurs prevăzute

de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., constatând că în perioada de referință

decembrie 2004 - mai 2007 a avut calitatea de contribuabil la Fondul pentru

Mediu, în sensul că era „producător de bunuri ambalate introduse pe piața

națională” potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1) lit. d) din Legea nr.

73/2000 și, ulterior, ale art. 9 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 196/2005

(care a abrogat Legea nr. 73/2000).

În acest context,

Înalta Curte a constatat și faptul că instanța de fond nu a s-a aplecat asupra

tuturor problemelor de drept deduse examinării, fiind întemeiată critica

formulată de recurentă în sensul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se

sprijină.

Referitor la

neregulile procedurale semnalate în privința expertizei, instanța de fond a

constatat că acestea nu pot fi reținute, având în vedere că au fost respectate

dispozițiile art. 208 alin. (1) și ale art. 209 alin. (1) C. proc. civ.,

referitoare la citarea părților, termenul de depunere a raportului de expertiză

și comunicarea acestuia, astfel încât criticile formulate de recurentă pe acest

aspect nu pot fi valorificate în recursul de față.

Împotriva acestei

decizii a formulat cerere de revizuire SC „V.T.M.” SA, invocând motivul de

revizuire prevăzut de art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.: „Revizuirea unei

hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a

unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate

cere în următoarele cazuri: 1. (…) 2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri

care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat

mai mult decât s-a cerut”.

În dezvoltarea

motivului de revizuire, revizuenta susține că instanța de recurs s-a pronunțat

plus petita, deoarece a procedat la admiterea recursului și reținerea cauzei

spre judecare în fond și nu a trimis cauza spre rejudecare Curții de Apel Galați,

astfel cum a solicitat recurenta-pârâtă Administrația Fondului pentru Mediu.

Înalta Curte,

analizând cererea de revizuire formulată, constată că aceasta nu poate fi

încadrată în motivul prevăzut de art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.,

neîndeplinind condițiile de admisibilitate în sensul dispozițiilor art. 326

alin. (3) C. proc. civ.

Astfel, se constată

că revizuenta dă o interpretare greșită a noțiunii de „plus petita”, având în

vedere că expresia de „lucru cerut” consacrată în art. 322 alin. (1) pct. 2 C.

proc. civ. se referă la cererile care au fixat cadrul litigiului, au determinat

limitele acestuia și au stabilit obiectul pricinii. Prin urmare, acest motiv de

revizuire trebuie analizat prin raportare la fondul pretențiilor concrete

deduse judecății de către reclamant și se referă la neconcordanța dintre

petitul cererii de chemare în judecată și soluția pronunțată de instanță. O

astfel de interpretare este în concordanță cu logica juridică a textului art.

322 alin. (1) care stabilește ca și condiție generală de admisibilitate a

cererii de revizuire, aceea că hotărârea pronunțată de instanța de recurs

trebuie să evoce fondul.

Prin urmare,

conținutul motivului de revizuire prevăzut la pct. 2 al art. 322 C. proc. civ.

nu poate fi analizat decât în corelare cu evocarea fondului cauzei, și nu cu

referire la modul în care instanța a înțeles să cerceteze temeinicia motivelor

de recurs.

Pe de altă parte, din

considerentele deciziei a cărei revizuire se solicită reiese, fără echivoc,

faptul că instanța de recurs a înțeles să analizeze toate motivele de recurs

invocate de autoritatea recurentă, apreciind că cel care viza trimiterea cauzei

spre rejudecare primei instanțe nu este întemeiat, constatând însă, că recursul

este fondat pentru celelalte motive de recurs, ce presupuneau rejudecarea

fondului de către instanța de recurs, astfel cum solicitase și recurenta

Administrația Fondului pentru Mediu.

În concluzie, Înalta

Curte constată că argumentele SC „V.T.M.” SA dezvoltate în susținerea cererii

de revizuire nu se încadrează în ipoteza textului legal prevăzut de art. 322

alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor

art. 326 alin. (3) C. proc. civ. cererea de revizuire va fi respinsă ca

inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

revizuire formulată de SC „V.T.M.” SA Vrancea, împotriva Deciziei nr. 4152 din

16 septembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 9 decembrie 2011.

Procesat de GGC - LM