ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5983/2011

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 27 din 3 februarie 2011, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea reclamantei SC „V.T.M.” SA și, în consecință, a anulat Raportul de inspecție fiscală nr. 323 din 22 decembrie 2009 înregistrat sub nr. 43499 din 22 decembrie 2009, Decizia de impunere nr. 298 înregistrată sub nr. 43500 din 22 decembrie 2009 și Decizia nr. 19 din 2 martie 2010, emise de către autoritatea pârâtă Administrația Fondului de Mediu - Direcția Buget-Finanțe, suspendând și executarea acestora până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a apreciat că, potrivit actelor dosarului, reclamanta, în perioada 2004 - 2007, supusă controlului, nu avea calitatea de producător de vinuri ambalate și nu putea să comercializeze în nume propriu vinuri ambalate, astfel încât, așa cum s-a reținut și prin raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, nu poate fi sancționată așa cum a procedat autoritatea pârâtă. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Administrația Fondului pentru Mediu, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ., precum și art. 304 1 C. proc. civ. În esență hotărârea primei instanțe este combătută sub următoarele aspecte: - Au fost încălcate formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ. Potrivit recurentei, raportul de expertiză întocmit în cauză este nul pentru că nu a fost convocată conform art. 208 C. proc. civ., fiind încălcat astfel principiul contradictorialității. Administrația Fondului pentru Mediu nu a cunoscut că s-a încuviințat această probă fiindcă în acțiune reclamanta nu a indicat probatoriul solicitat. De asemenea, instanța nu a luat măsuri pentru a-i fi comunicat raportul de expertiză. - Sentința nu cuprinde motivele pe care se sprijină. La acest punct recurenta afirmă că instanța s-a mulțumit să preia necritic concluziile raportului de expertiză, fără să emită considerații proprii care să constituie motivarea propriu-zisă. Citând concluziile Curții Europene a Drepturilor Omului din cauzele Albina împotriva României și Boldea împotriva României, recurenta arată că instanța nu a examinat în mod real problemele esențiale ale judecății.

- Hotărârea fondului a fost dată fără temei legal și cu încălcarea legii. Prin Decizia nr. 4152 din 16 septembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de către Ministerul Mediului și Pădurilor - Administrația Fondului pentru Mediu împotriva Sentinței civile nr. 27 din 3 februarie 2011 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal. A modificat sentința recurată, în sensul că a respins ca nefondată acțiunea formulată de către reclamanta SC „V.T.M.” SA. Pentru a pronunța această soluție, Înalta Curte a reținut incidența motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ., constatând că în perioada de referință decembrie 2004 - mai 2007 a avut calitatea de contribuabil la Fondul pentru Mediu, în sensul că era „producător de bunuri ambalate introduse pe piața națională” potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 73/2000 și, ulterior, ale art. 9 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 196/2005 (care a abrogat Legea nr. 73/2000). În acest context, Înalta Curte a constatat și faptul că instanța de fond nu a s-a aplecat asupra tuturor problemelor de drept deduse examinării, fiind întemeiată critica formulată de recurentă în sensul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină. Referitor la neregulile procedurale semnalate în privința expertizei, instanța de fond a constatat că acestea nu pot fi reținute, având în vedere că au fost respectate dispozițiile art. 208 alin. (1) și ale art. 209 alin. (1) C. proc.

civ., referitoare la citarea părților, termenul de depunere a raportului de expertiză și comunicarea acestuia, astfel încât criticile formulate de recurentă pe acest aspect nu pot fi valorificate în recursul de față. Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire SC „V.T.M.” SA, invocând motivul de revizuire prevăzut de art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.: „Revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: 1. (…) 2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut”.

În dezvoltarea motivului de revizuire, revizuenta susține că instanța de recurs s-a pronunțat plus petita, deoarece a procedat la admiterea recursului și reținerea cauzei spre judecare în fond și nu a trimis cauza spre rejudecare Curții de Apel Galați, astfel cum a solicitat recurenta-pârâtă Administrația Fondului pentru Mediu. Înalta Curte, analizând cererea de revizuire formulată, constată că aceasta nu poate fi încadrată în motivul prevăzut de art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., neîndeplinind condițiile de admisibilitate în sensul dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. Astfel, se constată că revizuenta dă o interpretare greșită a noțiunii de „plus petita”, având în vedere că expresia de „lucru cerut” consacrată în art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ. se referă la cererile care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia și au stabilit obiectul pricinii. Prin urmare, acest motiv de revizuire trebuie analizat prin raportare la fondul pretențiilor concrete deduse judecății de către reclamant și se referă la neconcordanța dintre petitul cererii de chemare în judecată și soluția pronunțată de instanță. O astfel de interpretare este în concordanță cu logica juridică a textului art. 322 alin. (1) care stabilește ca și condiție generală de admisibilitate a cererii de revizuire, aceea că hotărârea pronunțată de instanța de recurs trebuie să evoce fondul. Prin urmare, conținutul motivului de revizuire prevăzut la pct. 2 al art. 322 C. proc.

civ. nu poate fi analizat decât în corelare cu evocarea fondului cauzei, și nu cu referire la modul în care instanța a înțeles să cerceteze temeinicia motivelor de recurs. Pe de altă parte, din considerentele deciziei a cărei revizuire se solicită reiese, fără echivoc, faptul că instanța de recurs a înțeles să analizeze toate motivele de recurs invocate de autoritatea recurentă, apreciind că cel care viza trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe nu este întemeiat, constatând însă, că recursul este fondat pentru celelalte motive de recurs, ce presupuneau rejudecarea fondului de către instanța de recurs, astfel cum solicitase și recurenta Administrația Fondului pentru Mediu. În concluzie, Înalta Curte constată că argumentele SC „V.T.M.” SA dezvoltate în susținerea cererii de revizuire nu se încadrează în ipoteza textului legal prevăzut de art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. cererea de revizuire va fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de SC „V.T.M.” SA Vrancea, împotriva Deciziei nr. 4152 din 16 septembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2011. Procesat de GGC - LM