ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 153/2009

Asupra recursului de față : Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, reclamanții M.A. și M.D.M. au solicitat în contradictoriu cu pârâții C.C.I., A.M.M., evacuarea acestora din imobilul situat în București. În motivarea cererii reclamanții au arătat că sunt proprietarii imobilului menționat, potrivit contractului de vânzare - cumpărare din 4 aprilie 2007, iar pârâții ocupă imobilul fără a avea vreun titlu opozabil reclamanților. Ulterior, reclamanții și-au modificat cererea de chemare în judecată, în sensul introducerii în calitate de pârât a SC P.H.R. SRL. Prin sentința civilă nr. 15141 din 1 noiembrie 2007 Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat cauza la Tribunalul București, secția comercială, având în vedere dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc.

civ. raportat la art. 4 C. com. Tribunalul București, secția a VI-a comercială, soluționând cauza în primă instanță, prin sentința comercială nr. 5995 din 30 aprilie 2008, a admis cererea formulată de reclamanți și a dispus evacuarea pârâtei din imobilul situat în București, și a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată. În sprijinul pronunțării acestei soluții, instanța de fond a reținut că din situația de fapt a rezultat că reclamanta M.D.M. este proprietara imobilului, conform contractului de vânzare-cumpărare 1158/2007, ceea ce îi conferă posesia și folosința imobilului. În ceea ce privește titlul opus de pârâtă, respectiv antecontractul de vânzare cumpărare, tribunalul a reținut că acesta nu conferă calitatea de proprietar.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, iar prin Decizia comercială nr. 357 din 9 iulie 2008 Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis excepția și a anulat apelul declarat de pârâtă ca insuficient timbrat. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC P.H.R. SRL București, în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., în temeiul art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurată și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel. Prin criticile de nelegalitate, întemeiate pe pct. 5 al art. 304 C. proc. civ., a arătat că instanța de apel în mod greșit a apreciat procedura de citare legal îndeplinită pentru termenul de judecată la care s-a soluționat apelul, deși societatea pârâtă nu a avut cunoștință de termenul de judecată acordat cauzei.

Celelalte critici dezvoltate amplu de către recurentă cuprind chestiuni legate de fondul cauzei, care nu pot face obiectul instanței de recurs, având în vedere soluționarea cauzei de către instanța de apel, urmare admiterii excepției insuficientei timbrări a apelului, cu consecința neanalizării fondului pricinii. Prin notele scrise, intimații reclamanți au solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată. Recursul este nefondat. În prealabil, Înalta Curte subliniază că motivele întemeiate pe punctul 9 al articolului 304, amplu dezvoltate de către recurentă, nu pot face obiectul analizei instanței de recurs, în raport de soluția pronunțată de către instanța de apel, respectiv admiterea excepției insuficientei timbrări a cererii de apel, cu consecința neanalizării pe fond a motivelor de apel.

Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondat. Art. 304 pct. 5 C. proc. civ. dispune că se poate cere casarea unei hotărâri dacă s-au încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Verificând modul de îndeplinire a procedurii de citare față de pârâtă la termenul de judecată din data de 9 iulie 2008, când s-a dispus anularea apelului de către instanța de apel ca insuficient timbrat, se constată că acesta a fost legal îndeplinită. Astfel, din dovada de citare existentă la fila 16 a dosarului, rezultă că pârâta a fost citată la adresa indicată în cererea de apel, procedura de citare fiind legal îndeplinită prin afișare pe ușa locuinței, întrucât nici o persoană dintre cele menționate la pct. 1 nu a fost găsită.

Îndeplinirea procedurii de citare, prin afișare, s-a realizat cu respectarea dispozițiilor art. 92 1 C. proc. civ., comunicarea citației dispune textul articolului menționat se realizează prin afișare atunci când se constată lipsa oricărei persoane la sediul societății, recurenta nedemonstrând situația contrară acestei ipoteze. Având în vedere că procesul verbal încheiat de cel însărcinat cu înmânarea actului de procedură îndeplinea cerințele art. 100 C. proc. civ., fiind respectate și dispozițiile art. 92 1 C. proc. civ., Curtea de Apel a dat eficiență dispozițiilor din Legea nr. 146/1997, care sancționează neachitarea taxelor judiciare de timbru, în termenul stabilit.

În ceea ce privește critica privind soluționarea cauzei la primul termen de judecată, aceasta nu poate fi reținută în condițiile în care nu există nici un temei juridic care să împiedice instanța de judecată să soluționeze cauza la primul termen de judecată, dacă procedura de citare, astfel cum rezultă din actele dosarului a fost legal îndeplinită, iar părțile nu au formulat cereri prealabile asupra cărora instanța să se pronunțe. În consecință, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat. În baza art. 274 C. proc. civ. va obliga pârâta la plata cheltuielilor de judecată, astfel cum au fost dovedite de către reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC P.H.R. SRL București împotriva Deciziei comerciale nr. 357 din 9 iulie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Obligă pârâta – reclamanta SC P.H.R. SRL București la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimaților M.A. și M.D.M. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2009.