ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1590/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1590/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra contestației în
anulare de față;
Din actele și lucrările
dosarului constată următoarele:
Prin contestația în anulare înregistrată la 24 martie
2009, condamnatul G.I., deținut în Penitenciarul Rahova a cerut desființarea Deciziei
penale nr. 5121 din 26 noiembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție prin care a
rămas definitivă, în urma respingerii propriului recurs, condamnarea de 15 ani
închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 174, 175 lit. i) C. pen.,
aplicată prin sentința penală nr. 93/2002 a Tribunalului Militar Teritorial
București.
S-a reținut prin hotărârea
definitivă de condamnare, că inculpatul în ziua de 10 iulie 2001 a lovit cu o
piatră în cap pe victima H.D., care a doua zi a fost găsită pe terasamentul
căii ferate, a fost transportat la spital unde a decedat la 9 august 2001.
Prin contestația în anulare
dedusă judecății condamnatul a solicitat reformarea acestei condamnări deoarece
de-a lungul timpului cât și la judecata cauzei nu a beneficiat de o apărare
calificată, apreciind că este necesar să examineze probele ce le deține
împreună cu un avocat.
Examinând admisibilitatea în
principiu a contestației în anulare, conform art. 391 C. proc. pen., fără
citarea părților, s-a constatat că, pentru motivele ce preced, contestația în
anulare este inadmisibilă.
Contestația în anulare fiind
o cale extraordinară de atac nu se exercită decât în limita cazurilor arătate
expres de dispozițiile art. 386 lit. a) – e) C. proc. pen.
Contestația în anulare prin
care se invocă lipsa unei apărări calificate pe timpul desfășurării procesului
în fața instanței militare, nu se încadrează în nici unul din cazurile expres
și limitativ arătate în art. 386 C. proc. pen., fiind inadmisibilă.
De fapt, nici formal
condamnatul nu indică incidența vreunuia din cazurile prevăzute de lege, astfel
încât, demersul procesual exercitat în afara condițiilor și termenelor
prevăzute imperativ se sancționează cu inadmisibilitatea.
Drept urmare, contestația în
anulare dedusă judecății – în aceste condiții – se va respinge, ca
inadmisibilă, cu obligarea condamnatului la plata cheltuielilor judiciare către
stat, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă,
contestația în anulare formulată de contestatorul G.I. împotriva Deciziei penale
nr. 5121 din 26 noiembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția penală, pronunțată
în Dosarul nr. 3494/2002.
Obligă contestatorul la 360
lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat
din oficiu, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 aprilie 2009.