ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1590/2009

Asupra contestației în anulare de față; Din actele și lucrările dosarului constată următoarele: Prin contestația în anulare înregistrată la 24 martie 2009, condamnatul G.I., deținut în Penitenciarul Rahova a cerut desființarea Deciziei penale nr. 5121 din 26 noiembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție prin care a rămas definitivă, în urma respingerii propriului recurs, condamnarea de 15 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 174, 175 lit. i) C. pen., aplicată prin sentința penală nr. 93/2002 a Tribunalului Militar Teritorial București.

S-a reținut prin hotărârea definitivă de condamnare, că inculpatul în ziua de 10 iulie 2001 a lovit cu o piatră în cap pe victima H.D., care a doua zi a fost găsită pe terasamentul căii ferate, a fost transportat la spital unde a decedat la 9 august 2001. Prin contestația în anulare dedusă judecății condamnatul a solicitat reformarea acestei condamnări deoarece de-a lungul timpului cât și la judecata cauzei nu a beneficiat de o apărare calificată, apreciind că este necesar să examineze probele ce le deține împreună cu un avocat. Examinând admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, conform art. 391 C. proc. pen., fără citarea părților, s-a constatat că, pentru motivele ce preced, contestația în anulare este inadmisibilă.

Contestația în anulare fiind o cale extraordinară de atac nu se exercită decât în limita cazurilor arătate expres de dispozițiile art. 386 lit. a) – e) C. proc. pen. Contestația în anulare prin care se invocă lipsa unei apărări calificate pe timpul desfășurării procesului în fața instanței militare, nu se încadrează în nici unul din cazurile expres și limitativ arătate în art. 386 C. proc. pen., fiind inadmisibilă. De fapt, nici formal condamnatul nu indică incidența vreunuia din cazurile prevăzute de lege, astfel încât, demersul procesual exercitat în afara condițiilor și termenelor prevăzute imperativ se sancționează cu inadmisibilitatea. Drept urmare, contestația în anulare dedusă judecății – în aceste condiții – se va respinge, ca inadmisibilă, cu obligarea condamnatului la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul G.I. împotriva Deciziei penale nr. 5121 din 26 noiembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 3494/2002. Obligă contestatorul la 360 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 aprilie 2009.