ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 587/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 798 din 12 martie 2008 Curtea de Apel București a respins acțiunea reclamantului B.D.

prin care solicita obligarea pârâților Casa de Pensii a Municipiului București și Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă București, să-i răspundă la cererile adresate în 20 iulie 2007 și 20 august 2007. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că la cererile adresate, precum și la revenirile la aceste cereri, autoritățile publice pârâte au răspuns cu adresele nr. 647/RP din 23 august 2007, nr. 759 din 3 septembrie 2007 și nr. 23676 din 8 ianuarie 2008. Prin adresa nr. 647/RP din 23 august 2007, pârâtul Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă București a explicat reclamantului noțiunea de „mare mutilat” în sensul Legii nr. 341/2004 și a Normelor Metodologice de aplicare acestei legi aprobate prin H.G.

nr. 1412/2004. Astfel, i s-a comunicat reclamantului împrejurarea că denumirea de „mare mutilat” nu intră în uzanțele practicii medicale, fiind folosită de legiuitor pentru a contura o situație medicală extrem de gravă și, totodată, i-a fost adusă la cunoștință situația că nu a fost creată o procedură specială privind dobândirea calității de „mare mutilat”.

Pentru lămuriri suplimentare i s-a recomandat reclamantului să se adreseze Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989. Pârâta Casa de Pensii a Municipiului București i-a explicat de asemenea reclamantului, prin adresa nr. 23676 din 8 ianuarie 2008 noțiunea de „mare mutilat”, în înțelesul Legii nr. 341/2004 ca fiind persoana care datorită unor afecțiuni ireversibile dobândite în lupta pentru victoria Revoluției din Decembrie 1989, și-a pierdut în totalitate capacitatea de muncă, cât și capacitatea de autoservire și pentru care medicul de specialitate și medicul expert al asigurărilor sociale stabilesc că nu există potențial recuperator. Instanța de fond a apreciat că, în cauză, nu se poate constata un refuz nejustificat de soluționare a unor cereri și nici vătămarea unui drept sau interes legitim al reclamantului prin modalitatea de soluționare a acestora.

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul B.D. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. A învederat recurentul, prin motivele de recurs, că intimata Casa de Pensii a Municipiului București nu i-a răspuns la adresele nr. 17693 din 27 iulie 2007 și nr. 21175 din 10 august 2007 și că adresele nr.23676 din 8 ianuarie 2008 și nr. 759 din 3 septembrie 2007 nu au nici o legătură cu acțiunea ce o format obiectul dosarului înregistrat la instanța de fond. De asemenea, reclamantul a mai precizat că și-a întemeiat acțiunea pe prevederile Legii nr. 554/2004 considerând că este vorba de un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, dar că în mod eronat cauza a fost apreciată ca având temei juridic dispozițiile Legii nr. 544/2001 privind accesul la informațiile de interes public.

A solicitat recurentul B.D., în consecință, admiterea recursului declarat împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond. Recursul este nefondat. S-a probat în cauză că reclamantul a adresat fiecăruia dintre pârâții intimați, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire (cu numerele de prezentare 17694 din 27 iulie 2007 și 21176 din 10 august 2007 la Oficiul poștal nr. 67 București pentru Institutul Național de Expertiza Medicală și Recuperarea Capacității de Muncă, respectiv cu numerele de prezentare 17693 din 27 iulie 2007 și 21175 din 10 august 2007 pentru Casa de Pensii a Municipiului București), la intervale scurte de timp, două solicitări, identice ca conținut, prin care s-a cerut comunicarea unei copii de pe toată documentația ce stă la încadrarea în categoria de „mare mutilat” prevăzută prin Legea nr. 341/2004.

La aceste cereri intimatele au comunicat reclamantului un răspuns, în termenul legal de 30 de zile, pârâtul Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă cu adresa nr. 647/RP din 23 august 2007 (prin care s-a precizat înțelesul dat de lege noțiunii de „mare mutilat” și s-a evidențiat că nu a fost creată o procedură specială de dobândire a acestei calități) și pârâta Casa de Pensii a Municipiului București cu adresa nr. 759 din 3 septembrie 2007 (prin care, de asemenea, s-a precizat înțelesul dat de lege noțiunii de „mare mutilat”, s-a arătat că încadrarea sau neîncadrarea într-un grad de invaliditate se face prin decizie, emisă de medicul specializat în expertiza medicală și recuperarea capacității de muncă și a fost îndrumat reclamantul să se adreseze Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989). Potrivit art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, prin nesoluționare în termenul legal al unei cereri se înțelege faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen, iar conform art. 1 alin. (1) lit. i) din același act normativ, prin refuz nejustificat de a soluționa o cerere se înțelege exprimarea explicită, cu exces de putere,

a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane. În cauză, cum a reținut și instanța de fond, autoritățile pârâte au răspuns reclamantului în termen legal, iar conținutul acestor răspunsuri se circumscrie competențelor pe care aceste instituții le au prin raportare la cele solicitate de recurent. În aceste condiții, răspunsul la petițiile reclamantului, dat în termenul legal și în conformitate cu reglementările în vigoare, chiar dacă recurentul este nemulțumit de modul de rezolvare, nu echivalează cu un refuz nejustificat de soluționare a cererii și nici cu nesoluționarea în termen legal a cererii. Așa fiind, constatând că sentința atacată este legală și că motivele de recurs invocate de recurent nu sunt întemeiate, se va dispune, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamantul B.D. împotriva sentinței civile nr. 798 din 12 martie 2008 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.D. împotriva sentinței civile nr. 798 din 12 martie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2009.