ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2627/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.07.2017, sub nr. de dosar x/2017, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, a solicitat obligarea pârâtului la emiterea unui răspuns la "Petiția 4 - cu nr. de înregistrare 1929/RG din data de 08.05.2017".

Prin sentința civilă nr. 117 din data de 16 ianuarie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 117 din data de 16 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A..

În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul-reclamant întemeiate în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., potrivit cărora casarea unei hotărâri se poate cere în cazul în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Astfel, prima instanță a reținut că reclamantul nu solicită obligarea pârâtului la furnizarea echipamentelor.

Sub acest aspect prima instanță a reținut că după finalizarea documentației și a procedurilor de achiziție, reclamantul a fost chemat la sediul Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă unde a primit dispozitivele medicale solicitate, în baza procesului-verbal de predare -primire nr. A1/152 din data de 27.03.2017, însă, a dat o interpreare greșită cererii prin care s-a solicitat obligarea pârâtului de a răspunde Petiției nr. 4.

Astfel, instanța de fond a reținut că după primirea dispozitivelor medicale reclamantul a solicitat, prin Petiția nr. 4 din 08.05.2017, să primească un răspuns complet cu privire la modul în care Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă soluționează o cerere pentru dispozitive medicale și traseul detaliat parcurs de cererea acestuia până la rezolvarea definitivă. Pentru această adresa Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă nu a răspuns în mod distinct întrucât acest răspuns era conținut în răspunsurile transmite petiționarului la cele trei petiții anterioare, care aveau același obiect.

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, motivată de neîncadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar respingerea recursului, ca nefondat.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 04 decembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 20 mai 2020.

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat obligarea pârâtului la emiterea unui răspuns la "Petiția 4 - înregistrată sub nr. x din data de 08.05.2017.

Prima instanță a respins ca neîntemeiată cererea dedusă judecății reținând că, în principal, reclamantul este nemulțumit de nesoluționarea în termen a cererii sale privind livrarea unor echipamente destinate recuperării capacității de muncă, însă, prin cererea de chemare în judecată, nu a solicitat nici obligarea pârâtului la furnizarea echipamentelor și nici eventuale daune pentru întârzierea cu care i-a fost soluționată cererea, ci insistă ca pârâta să formuleze un răspuns cu un anumit conținut și având în vedere că cererea cu nr. 4 este identică în esența sa cu cererea nr. x, nu se poate aprecia că refuzul pârâtului de a răspunde are caracter nejustificat și nici că ar leza vreun drept sau interes legal ocrotit al reclamantului.

Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.

Criticile formulate de recurentul-reclamant subsumate motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., republicat, potrivit cărora casarea unei hotărâri se poate cere în cazul în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, sunt fondate.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, precum și cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părților.

Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părțile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanță în pronunțarea soluției, iar instanța ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalității și temeiniciei hotărârii, și considerentele pentru care s-a pronunțat soluția respectivă.

Obligația legală a instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată.

Plecând de la aceste coordonate teoretice, instanța de control judiciar constată că hotărârea pronunțată de prima instanță nu satisface cerințele prevăzute de art. 425, alin. (1), lit. b) din C. proc. civ., republicat, în considerentele acesteia fiind redate în mod sumar motivele de fapt și de drept, iar motivele invocate de reclamant în contextul faptic dat nu au fost analizate.

În acest context, Înalta Curte constată că motivarea superficială a hotărârii nu poate conduce în mod logic și convingător la soluția cuprinsă în dispozitiv.

Astfel, în motivarea cererii deduse judecății, recurentul-reclamant a arătat că la data de 31.05.2017 a depus atât la Casa de Pensii a Municipiului București, sub nr. 16205, cât și la Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, sub nr. x/31.01.2017, petiție prin care înștiința ambele instituții cu aspectul că a expirat termenul de 30 de zile, prev. de art. 24 alin. (3) al Ordinului 450/825 din 5 iulie 2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 346/2002 cu modificările și completările ulterioare, pentru soluționarea cererii și a solicitat să-i fie comunicate motivele pentru care nu s-a răspuns petiției.

Prin adresa nr. x/07.02.2017 i s-a răspuns în sensul că în baza de date nu există o cerere înregistrată pe numele său, pentru avizare în grad de invaliditate sau verificare de expertiză.

Urmare acestui răspuns a formulat o altă petiție, înregistrată sub nr. x/31.01.2017, iar Casa de Pensii a Municipiului București i-a răspuns în sensul că petiția sa a fost înaintată Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, fiind înregistrată la această instituție sub nr. x/27.12.2017.

La data de 15.02.2017 s-a adresat Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă cu " Petiția 2" iar această instituție i-a comunicat faptul că a fost întocmită documentația pentru achiziționarea dispozitivelor medicale solicitate, iar comanda urmează a fi transmisă furnizorului după obținerea vizei și aprobarea de către ordonatorul de credite.

În urma acestui răspuns, la data de 15.03.2017, a înregistrat la Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă "petiția 3", solicitând clarificări și exprimându-și nemulțumirea față de răspunsul primit.

Prin adresa nr. x/23.03.2017 Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă i-a răspuns că adresa înregistrată sub nr. x/15.03.2017 a fost înaintată spre soluționare Compartimentului Achiziții, urmând a primi răspuns.

La data de 08.05.2015 a înregistrat la Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă "Petiția 4", sub nr. 1929/RG, prin care a solicitat un răspuns complet cu privire la modul în care Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă soluționează o cerere pentru dispozitive medicale și traseul detaliat parcurs de cererea acestuia până la rezolvarea definitivă.

Înalta Curte constată că deși instanța de fond a reținut că după primirea dispozitivelor medicale reclamantul a solicitat, prin Petiția nr. 4 din 08.05.2017, să primească un răspuns complet cu privire la modul în care Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă soluționează o cerere pentru dispozitive medicale și traseul detaliat parcurs de cererea acestuia până la rezolvarea definitivă, precum și faptul că Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă nu a răspuns în mod distinct acestei cereri, în mod greșit nu a dispus obligarea pârâtului la soluționarea sesizării formulate.

În acest context nu poate fi primită apărarea intimatului-pârât în sensul că deși recurentul-reclamant a primit dispozitivele medicale și recunoaște că cererea nr. x este identică cu cererea nr. x, totuși insistă ca intimatul-pârât să formuleze un anumit răspuns cu un anumit conținut, din care să rezulte modul în care INEMRCM soluționează, prin angajații săi, o cerere pentru dispozitive medicale.

Așa fiind, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod greșit a respins cererea de chemare în judecată, iar criticile formulate sunt întemeiate și vor fi admise.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și, rejudecând, va obliga intimatul-pârât să răspundă la Petiția nr. 4 cu nr. de înregistrare 1929/RG din data de 08.05.2017.

În temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ. intimatul-pârât va fi obligat la plata sumei de 1015 RON cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în recurs, către recurentul-reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A., împotriva sentinței nr. 117 din 16 ianuarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Obligă intimatul-pârât Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă să răspundă la Petiția nr. 4 cu nr. de înregistrare 1929/RG din data de 08.05.2017.

Obligă intimatul-pârât la plata sumei de 1015 RON cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în recurs, către recurentul-reclamant.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 iunie 2020.