ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2868/2009

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin încheierea din 12 august 2009,

pronunțată în dosarul nr. 1287/120/2009, Curtea de Apel Ploiești, secția penală

și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca inadmisibilă, cererea de

liberare provizorie sub control judiciar.

În baza art. 300

1

alin. (l) și (3)

raportat la art. l60

b

alin. (l) și (3) C. proc. pen., a constatat

legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului A.I.,

măsură pe care a menținut-o.

Împotriva încheierii, a declarat recurs

inculpatul, solicitând casarea încheierii, trimiterea cauzei spre rejudecare la

aceeași instanță și punerea în libertate a recurentului inculpat, considerând

că este admisibilă cererea de liberare provizorie sub control judiciar, în

raport cu pedeapsa legală pentru

infracțiunea

de tentativă la omor calificat pentru săvârșirea căreia a fost trimis în

judecată

și condamnat în primă instanță inculpatul.

Înalta Curte constată că recursul declarat de

inculpat este fondat, însă, pentru următoarele argumente:

Instanța de apel a soluționat atât cererea de

liberare provizorie sub control judiciar, precum și cererea de menținere a

măsurii arestării preventive a apelantului inculpat A.I., în camera de

consiliu, astfel cum rezultă din partea introductivă a încheierii din 12 august

2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de

familie.

Și-a întemeiat soluția de menținere a măsurii

preventive a arestării, pe dispozițiile art. 300

1

alin. (l) și (3)

raportate la art. 160

b

alin. (l) și (3) C. proc. pen.

Înalta Curte constată că aceste dispoziții nu

sunt aplicabile în cauză, deoarece conform art. 160 alin. (l) și (2) C. proc.

pen., prevederile art. 300

1

din același cod, referitoare la

menținerea arestării inculpatului la primirea dosarului și soluționarea în

camera de consiliu, se referă doar la primirea de către instanța de fond a

dosarului având ca obiect trimiterea în judecată, prin rechizitoriu, a

inculpatului aflat în stare de arest.

Or, în speță, primirea dosarului s-a făcut de

instanța de apel, iar nu de instanța de fond, Tribunalul Dâmbovița (care

dispusese condamnarea inculpatului, prin Sentința penală nr. 359 din 23 iunie

2009, la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de tentativă de omor calificat cu aplicarea circumstanțelor atenuante).

Ca urmare, în speță, sunt aplicabile

prevederile art. 300

2

, raportate la art. 160

b

C. proc.

pen., referitoare la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării

preventive, în cursul judecății, iar nu la primirea dosarului de la parchet,

când inculpatul este trimis în judecată prin rechizitoriu, în stare de arest.

În cazul prevăzute de art. 300

2

,

nu se mai face mențiunea judecării în camera de consiliu, mențiune aplicabilă

doar în situația prevăzută de art. 160 alin. (2) C. proc. pen., raportat la

art. 300

1

, referitoare la procedura de verificare a arestării

inculpatului la primirea dosarului (de către instanța de fond).

În cursul judecății, verificarea legalității

și temeiniciei arestării preventive trebuie să se facă în ședință publică.

Aceeași procedură de soluționare în ședință

publică este și în cazul judecării cererilor de liberare provizorie sub control

judiciar, în temeiul dispozițiilor art. 160

2

C. proc. pen.,

dispoziții care nu prevăd judecarea cererii în camera de consiliu (situație în

care judecata se desfășoară în ședință publică).

În temeiul prevederilor art. 197 alin. (2) C.

proc. pen., potrivit cărora dispozițiile referitoare, printre altele, la

publicitatea ședinței de judecată, sunt prevăzute sub sancțiunea nulității,

Înalta Curte, constatând că prin încheierea recurată au fost încălcate aceste

dispoziții, va admite recursul declarat de inculpat, va casa încheierea și va

trimite cauza spre rejudecare la aceeași Curte de apel.

Referitor la starea de arest preventiv a inculpatului,

Înalta Curte, constatând nulitatea încheierii atacate și respectiv a măsurii

menținerii arestării preventive a acestuia, reține incidența în cauză a

prevederilor art. 140 alin. (l) lit. a) C. proc. pen., constatând că această

măsură a încetat de drept, ultima menținere fiind dispusă la data de 23 iunie

2009, prin Sentința penală nr. 359 din aceeași zi, de Tribunalul Dâmbovița.

În consecință, se va dispune punerea de

îndată în libertate a recurentului inculpat A.I., dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,

onorariul în sumă de 100 lei cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va

plăti din fondul Ministerului Justiției și al Libertăților Cetățenești.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul A.I.

împotriva încheierii din 12 august 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția

penală și pentru cauze cu

minori și de

familie, pronunțată în dosarul nr. 1287/120/2009.

Casează încheierea

atacată și trimite cauza, pentru rejudecare, la Curtea de

Apel Ploiești.

Dispune punerea de îndată în libertate a

inculpatului A.I., dacă nu este arestat în altă cauză.

Onorariul pentru apărarea din oficiu, în sumă

de 100 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției și al Libertăților cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28 august

2009.