ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1648/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC T.I.S. SRL

București prin cererea formulată în data de 15 iunie 2006 la Tribunalul

București, secția a VI-a comercială, a chemat în judecată pe pârâții Municipiul

București prin Primarul General, A.F.I., Primăria Sectorului 1, A.D.P. sector

și D.I.T.L. a Sectorului 1, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța:

1) să se constate că,

contractul de închiriere nr. 8685 din 15 mai 1998 încheiat între reclamantă și

Municipiul București, prin A.F.I., având ca obiect cedarea folosinței unui

spațiu în suprafață de 487,71 mp. situat în București, Pasajul pietonal

subteran P.P.L., pentru amenajarea și exploatarea comercială, este în vigoare;

2) să se constate că

Primăria Sectorului 1, prin A.D.P. Sector 1 este unicul administrator al

pasajului menționat, inclusiv al spațiului închiriat de reclamantă;

3) să fie obligată Primăria

Sectorului 1 în calitate de administrator să încheie cu reclamanta o convenție

de novație prin care primăria prin A.D.P. Sector 1 să preia toate drepturile și

obligațiile A.F.I. în contractul menționat;

4) să se constate că

potrivit contractului de închiriere natura juridică a contravalorii folosinței

spațiului închiriat este aceea de chirie iar nu de taxă de ocupare a domeniului

public sau privat al municipalității;

5) să se constate că suma

datorată de reclamantă cu titlu de chirie este suma convenită de părți la

același nivel cu taxa de ocupare prevăzută în anexa nr. 1 a Hotărârii C.G.M.B. nr.

213/1997, respectiv o chirie de 0,80 Ron/mp/lună.

La 12 septembrie 2006,

pârâta D.I.T.L. a Sectorului 1 București a depus întâmpinare prin care a

invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, susținând că potrivit H.C.G.M.B.

nr. 235/2005 administrarea pasajelor pietonale subterane se realizează de către

Consiliile Locale de sector în raza cărora se află acestea și nu este parte în

contractul invocat de reclamantă.

La 19 septembrie 2006,

pârâta A.D.P. Sector 1 București a depus întâmpinare prin care a invocat

excepția inadmisibilității capătului 1 al acțiunii, întrucât nici una dintre

părți nu i-a contestat reclamantei drepturile și obligațiile derivând din

contractul de închiriere, iar reclamanta nu justifică nici un interes și

excepția lipsei calității sale procesuale pasive pentru capetele 4 și 5 ale

acțiunii reclamantei.

La 19 septembrie 2006

pârâtul Municipiul București a depus întâmpinare prin care a cerut respingerea

acțiunii reclamantei și a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a

sa, nefiind parte în contractul de închiriere.

Prin încheierea de la 31

octombrie 2006 tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a

pârâților Municipiul București, Primăria Sectorului 1 București și D.I.T.L. a

Sectorului 1 București, dispunând scoaterea acestora din cauză; a unit

excepțiile inadmisibilității capătului 1 al acțiunii și a lipsei calității

procesuale pasive pentru capetele 4 și 5 ale acțiunii, invocate de pârâta A.D.P.

Sector 1 București cu fondul.

Tribunalul București, secția

a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 11569 din 12 decembrie 2006, a

respins, ca neîntemeiate, excepțiile inadmisibilității capătului 1 al acțiunii

și lipsei calității procesuale pasive pentru capetele 4 și 5 ale acțiunii

reclamantei, invocate de pârâta A.D.P. Sector 1 București.

A respins, ca neîntemeiată,

acțiunea formulată de reclamanta SC T.I.S. SRL București împotriva pârâtelor A.F.I.

București și A.D.P. Sector 1 București.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța de fond a reținut că parte în contractul de închiriere nr. 8685

din 15 mai 1998 este D.A.F.I., actualmente A.F.I., unitate cu personalitate

juridică, în subordinea C.G.M.B., că față de această situație Municipiul

București, Primăria Sectorului 1 București și D.I.T.L. a Sectorului 1 București

nu au calitate procesuală pasivă.

Pe fond s-a reținut că,

contractul de închiriere nr. 8685 din 15 mai 1998 este valabil, acest aspect

nefiind contestat de pârâte, că A.D.P. Sector 1 în temeiul H.C.G.M. București nr.

235 din 20 octombrie 2005 și H.C.L. sector 1 nr. 5 din 26 ianuarie 2006 este

administratorul pasajului pietonal din P.P.L. și pasajelor pietonale subterane

de pe raza teritorială a acesteia, astfel că excepția inadmisibilității

capătului 1 al acțiunii invocate de A.D.P. sector 1 s-a respins, ca

neîntemeiată; de asemenea s-a respins, ca neîntemeiată, și excepția lipsei

calității procesuale pasive asupra capetelor 4 și 5 ale acțiunii invocate de A.D.P.

sector 1 București.

Cât privește obligarea

pârâtei A.D.P. sector 1 la încheierea contractului de novație s-a reținut că ar

fi necesar ca toate clauzele contractului de închiriere nr. 8685 din 15 mai

1998 să fie clare și că acest lucru nu este posibil în condițiile în care

reclamanta a solicitat a se constata natura juridică a contravalorii folosinței

spațiului închiriat ca fiind chirie și nu taxă pentru ocuparea domeniului

public privat al statului, aspect nesoluționat de acestea; că potrivit art. IV

din contractul de închiriere chiria lunară, respectiv taxa pentru ocuparea

terenului și folosirea suprafeței închiriate este calculată în baza H.C.G.M.B. nr.

213/1997 și că această clauză se interpretează conform art. 977 C. civ., ca

fiind un contract de închiriere, locatarul datorează chirie, însă fiind vorba

de un teren din domeniul privat al statului pentru ocuparea acestuia s-a

instituit o taxă locală, părțile convenind să achite această taxă, cum a fost

stabilită în actul administrației locale invocat.

S-a respins și solicitarea

reclamantei de menținere a sumei datorate drept chirie exprimată ca taxă pentru

ocuparea terenului, la nivelul celei stabilite de H.C.G.M.B. nr. 213/1997,

avându-se în vedere modificarea acesteia prin hotărâri ulterioare ale

autorității locale.

Prin decizia nr. 242 din 10

mai 2007, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii instanței de fond,

reținându-se lipsa calității procesuale pasive a Municipiului București, a

Primăriei sector 1 București și a D.I.T.L. a Sectorului 1 București, care nu

sunt părți în contractul de închiriere menționat și că încheierea contractului

de novație nu este posibilă atâta timp cât reclamanta contestă natura juridică

a contravalorii folosinței spațiului închiriat, care constituie taxa de ocupare

a domeniului privat, și nu chirie, aspect convenit de părți în art. IV din

contract.

De altfel, începând cu 1998

reclamanta a plătit taxă de ocupare a domeniului privat și nu chirie, taxă

calculată conform art. 2 din H.C.G.M.B. nr. 327/1997.

Împotriva menționatei

decizii a declarat recurs reclamanta SC T.I.S. SRL București în temeiul art. 304

pct. 8 și 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în

concluzie admiterea recursului, casarea deciziei și admiterea acțiunii sale

astfel cum a fost formulată.

În criticile formulate

recurenta reclamantă după o prezentare amănunțită a situației de fapt susține

în esență că instanța de apel a făcut o greșită interpretare a actului juridic

dedus judecății și o aplicare greșită a legii, recunoscând implicit că nici una

dintre pârâte nu are practic calitatea de cocontractant deși raportul juridic

este valid și că o taxă poate constitui prețul unui contract de închiriere, în

condițiile în care în mod nelegal a menținut soluția înlăturării din cauze a

litisconsorțiului pasiv. A arătat că taxa de ocupare a domeniului public este

una stabilită de legislația fiscală, iar chiria își are izvorul în contractul

părților, acestea fiind diferite.

Intimata pârâtă D.I.T.L. a

Sectorului 1 București a formulat întâmpinare prin care a reiterat excepția

lipsei calității procesuale pasive a instituției sale, pentru lipsa

raporturilor comerciale cu recurenta reclamantă, nefiind parte în contractul de

închiriere menționat și nici administratorul spațiului, solicitând în

principiu, respingerea recursului ca fiind făcut împotriva unei persoane fără

calitate procesuală pasivă, iar în subsidiar, respingerea recursului ca

nefondat.

Recursul reclamantei este

nefondat.

Astfel se constată că în mod

corect ambele instanțe au reținut situația de fapt în sensul că reclamanta SC T.I.S.

SRL București și SC D.C. SRL, în calitate de locatari, au încheiat cu D.A.F.I.

în calitate de administrator al pasajului pietonal P.P.L. contractul de

închiriere nr. 8685 din 5 mai 1998, primind folosința suprafeței de 487,71 mp.,

pentru care chiria lunară, respectiv taxa de ocupare a terenului pentru

folosirea suprafeței închiriate a fost stabilită conform H.C.G.M.B. nr. 213/1997;

că la 8 decembrie 1999 s-a încheiat actul adițional nr. 2 la contractul mai sus

menționat, prin care termenul închirierii s-a prelungit până la 25 septembrie

2017; că la 31 martie 2000 reclamanta a încheiat cu SC D.C. SRL contractul de

cesiune de locațiune prin care aceasta din urmă a cedat toate drepturile și

obligațiile din contractul de închiriere nr. 8685 din 15 mai 1998 încheiat cu D.A.F.I.;

că la 29 mai 2001, D.A.F.I. și-a încetat activitatea, înființându-se A.F.I.,

instituție publică de interes local cu personalitate juridică, în subordinea

C.G.M.B.

Prin H.C.G.M.B. nr. 152 din 20

iulie 2001 s-a stabilit că D.I.T. de pe lângă Primăriile sectoarelor 1-6 au

preluat activitatea de stabilire, încasare, urmărire și recuperare a taxei

locale de ocupare a domeniului privat al statului și că ulterior, actele

normative care au reglementat taxa de ocupare a domeniului privat al statului pentru

persoanele fizice și juridice au suferit numeroase modificări.

Față de această situație,

prima critică a recurentei reclamante prin care susține soluționarea greșită de

instanța de apel a excepției lipsei calității procesuale pasive a Municipiului

București, a Primăriei Sectorului 1 București și a D.I.T.L. a Sectorului 1

București nu poate fi reținută, în condițiile în care acestea nu sunt părți în

contractul de închiriere menționat și nici administratori ai pasajului pietonal

P.P.L.

Nu poate fi primită nici

critica recurentei reclamante prin care susține interpretarea greșită a actului

juridic dedus judecății, în speță a contractului de închiriere nr. 8685/1998 și

nici greșita aplicare a dispozițiilor legale, în situația în care acest

contract este perfect valabil, iar încheierea contractului de novație nu este

posibilă atâta timp cât recurenta contestă natura juridică a contravalorii

folosinței spațiului închiriat care constituie taxa de ocupare a domeniului

privat, iar nu chirie, aspect reținut în mod corect de altfel și de instanța de

apel.

Cum din cuprinsul art. IV

din contractul de închiriere nr. 8685 din 15 mai 1997 rezultă că, chiria lunară

respectiv taxa pentru ocuparea terenului pentru folosirea suprafeței închiriate

se calculează în baza H.C.G.M.B. nr. 213/1997, iar prin anexa 1 pct. 3 la

aceasta s-a instituit o taxă de ocupare provizorie a domeniului privat al

statului până la data de 1 iulie 1998, prelungită apoi până la 31 decembrie

1999, ulterior adoptându-se anual hotărâri prin care s-a stabilit cuantumul

impozitelor și taxelor locale, nu se poate reține nici interpretarea naturii

juridice a prețului contractului ca fiind chirie și nici menținerea acesteia la

nivelul stabilit inițial prin convenția părților.

Așa fiind, cum decizia

instanței de apel este temeinică și legală, Înalta Curte, conform art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., urmează să respingă, ca nefondat, recursul reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC T.I.S. SRL București împotriva deciziei nr. 242 din 10 mai

2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 15 mai 2008.