ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1648/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC T.I.S. SRL București prin cererea formulată în data de 15 iunie 2006 la Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a chemat în judecată pe pârâții Municipiul București prin Primarul General, A.F.I., Primăria Sectorului 1, A.D.P. sector și D.I.T.L. a Sectorului 1, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța: 1) să se constate că, contractul de închiriere nr. 8685 din 15 mai 1998 încheiat între reclamantă și Municipiul București, prin A.F.I., având ca obiect cedarea folosinței unui spațiu în suprafață de 487,71 mp. situat în București, Pasajul pietonal subteran P.P.L., pentru amenajarea și exploatarea comercială, este în vigoare; 2) să se constate că Primăria Sectorului 1, prin A.D.P.

Sector 1 este unicul administrator al pasajului menționat, inclusiv al spațiului închiriat de reclamantă; 3) să fie obligată Primăria Sectorului 1 în calitate de administrator să încheie cu reclamanta o convenție de novație prin care primăria prin A.D.P. Sector 1 să preia toate drepturile și obligațiile A.F.I. în contractul menționat; 4) să se constate că potrivit contractului de închiriere natura juridică a contravalorii folosinței spațiului închiriat este aceea de chirie iar nu de taxă de ocupare a domeniului public sau privat al municipalității; 5) să se constate că suma datorată de reclamantă cu titlu de chirie este suma convenită de părți la același nivel cu taxa de ocupare prevăzută în anexa nr. 1 a Hotărârii C.G.M.B.

nr. 213/1997, respectiv o chirie de 0,80 Ron/mp/lună. La 12 septembrie 2006, pârâta D.I.T.L. a Sectorului 1 București a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, susținând că potrivit H.C.G.M.B. nr. 235/2005 administrarea pasajelor pietonale subterane se realizează de către Consiliile Locale de sector în raza cărora se află acestea și nu este parte în contractul invocat de reclamantă. La 19 septembrie 2006, pârâta A.D.P. Sector 1 București a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității capătului 1 al acțiunii, întrucât nici una dintre părți nu i-a contestat reclamantei drepturile și obligațiile derivând din contractul de închiriere, iar reclamanta nu justifică nici un interes și excepția lipsei calității sale procesuale pasive pentru capetele 4 și 5 ale acțiunii reclamantei.

La 19 septembrie 2006 pârâtul Municipiul București a depus întâmpinare prin care a cerut respingerea acțiunii reclamantei și a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, nefiind parte în contractul de închiriere. Prin încheierea de la 31 octombrie 2006 tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Municipiul București, Primăria Sectorului 1 București și D.I.T.L. a Sectorului 1 București, dispunând scoaterea acestora din cauză; a unit excepțiile inadmisibilității capătului 1 al acțiunii și a lipsei calității procesuale pasive pentru capetele 4 și 5 ale acțiunii, invocate de pârâta A.D.P. Sector 1 București cu fondul. Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 11569 din 12 decembrie 2006, a respins, ca neîntemeiate, excepțiile inadmisibilității capătului 1 al acțiunii și lipsei calității procesuale pasive pentru capetele 4 și 5 ale acțiunii reclamantei, invocate de pârâta A.D.P.

Sector 1 București. A respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta SC T.I.S. SRL București împotriva pârâtelor A.F.I. București și A.D.P. Sector 1 București. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că parte în contractul de închiriere nr. 8685 din 15 mai 1998 este D.A.F.I., actualmente A.F.I., unitate cu personalitate juridică, în subordinea C.G.M.B., că față de această situație Municipiul București, Primăria Sectorului 1 București și D.I.T.L. a Sectorului 1 București nu au calitate procesuală pasivă. Pe fond s-a reținut că, contractul de închiriere nr. 8685 din 15 mai 1998 este valabil, acest aspect nefiind contestat de pârâte, că A.D.P. Sector 1 în temeiul H.C.G.M.

București nr. 235 din 20 octombrie 2005 și H.C.L. sector 1 nr. 5 din 26 ianuarie 2006 este administratorul pasajului pietonal din P.P.L. și pasajelor pietonale subterane de pe raza teritorială a acesteia, astfel că excepția inadmisibilității capătului 1 al acțiunii invocate de A.D.P. sector 1 s-a respins, ca neîntemeiată; de asemenea s-a respins, ca neîntemeiată, și excepția lipsei calității procesuale pasive asupra capetelor 4 și 5 ale acțiunii invocate de A.D.P. sector 1 București. Cât privește obligarea pârâtei A.D.P.

sector 1 la încheierea contractului de novație s-a reținut că ar fi necesar ca toate clauzele contractului de închiriere nr. 8685 din 15 mai 1998 să fie clare și că acest lucru nu este posibil în condițiile în care reclamanta a solicitat a se constata natura juridică a contravalorii folosinței spațiului închiriat ca fiind chirie și nu taxă pentru ocuparea domeniului public privat al statului, aspect nesoluționat de acestea; că potrivit art. IV din contractul de închiriere chiria lunară, respectiv taxa pentru ocuparea terenului și folosirea suprafeței închiriate este calculată în baza H.C.G.M.B. nr. 213/1997 și că această clauză se interpretează conform art. 977 C. civ., ca fiind un contract de închiriere, locatarul datorează chirie, însă fiind vorba de un teren din domeniul privat al statului pentru ocuparea acestuia s-a instituit o taxă locală, părțile convenind să achite această taxă, cum a fost stabilită în actul administrației locale invocat.

S-a respins și solicitarea reclamantei de menținere a sumei datorate drept chirie exprimată ca taxă pentru ocuparea terenului, la nivelul celei stabilite de H.C.G.M.B. nr. 213/1997, avându-se în vedere modificarea acesteia prin hotărâri ulterioare ale autorității locale. Prin decizia nr. 242 din 10 mai 2007, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii instanței de fond, reținându-se lipsa calității procesuale pasive a Municipiului București, a Primăriei sector 1 București și a D.I.T.L. a Sectorului 1 București, care nu sunt părți în contractul de închiriere menționat și că încheierea contractului de novație nu este posibilă atâta timp cât reclamanta contestă natura juridică a contravalorii folosinței spațiului închiriat, care constituie taxa de ocupare a domeniului privat, și nu chirie, aspect convenit de părți în art. IV din contract.

De altfel, începând cu 1998 reclamanta a plătit taxă de ocupare a domeniului privat și nu chirie, taxă calculată conform art. 2 din H.C.G.M.B. nr. 327/1997. Împotriva menționatei decizii a declarat recurs reclamanta SC T.I.S. SRL București în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, casarea deciziei și admiterea acțiunii sale astfel cum a fost formulată. În criticile formulate recurenta reclamantă după o prezentare amănunțită a situației de fapt susține în esență că instanța de apel a făcut o greșită interpretare a actului juridic dedus judecății și o aplicare greșită a legii, recunoscând implicit că nici una dintre pârâte nu are practic calitatea de cocontractant deși raportul juridic este valid și că o taxă poate constitui prețul unui contract de închiriere, în condițiile în care în mod nelegal a menținut soluția înlăturării din cauze a litisconsorțiului pasiv.

A arătat că taxa de ocupare a domeniului public este una stabilită de legislația fiscală, iar chiria își are izvorul în contractul părților, acestea fiind diferite. Intimata pârâtă D.I.T.L. a Sectorului 1 București a formulat întâmpinare prin care a reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive a instituției sale, pentru lipsa raporturilor comerciale cu recurenta reclamantă, nefiind parte în contractul de închiriere menționat și nici administratorul spațiului, solicitând în principiu, respingerea recursului ca fiind făcut împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat. Recursul reclamantei este nefondat. Astfel se constată că în mod corect ambele instanțe au reținut situația de fapt în sensul că reclamanta SC T.I.S.

SRL București și SC D.C. SRL, în calitate de locatari, au încheiat cu D.A.F.I. în calitate de administrator al pasajului pietonal P.P.L. contractul de închiriere nr. 8685 din 5 mai 1998, primind folosința suprafeței de 487,71 mp., pentru care chiria lunară, respectiv taxa de ocupare a terenului pentru folosirea suprafeței închiriate a fost stabilită conform H.C.G.M.B. nr. 213/1997; că la 8 decembrie 1999 s-a încheiat actul adițional nr. 2 la contractul mai sus menționat, prin care termenul închirierii s-a prelungit până la 25 septembrie 2017; că la 31 martie 2000 reclamanta a încheiat cu SC D.C. SRL contractul de cesiune de locațiune prin care aceasta din urmă a cedat toate drepturile și obligațiile din contractul de închiriere nr. 8685 din 15 mai 1998 încheiat cu D.A.F.I.; că la 29 mai 2001, D.A.F.I.

și-a încetat activitatea, înființându-se A.F.I., instituție publică de interes local cu personalitate juridică, în subordinea C.G.M.B. Prin H.C.G.M.B. nr. 152 din 20 iulie 2001 s-a stabilit că D.I.T. de pe lângă Primăriile sectoarelor 1-6 au preluat activitatea de stabilire, încasare, urmărire și recuperare a taxei locale de ocupare a domeniului privat al statului și că ulterior, actele normative care au reglementat taxa de ocupare a domeniului privat al statului pentru persoanele fizice și juridice au suferit numeroase modificări. Față de această situație, prima critică a recurentei reclamante prin care susține soluționarea greșită de instanța de apel a excepției lipsei calității procesuale pasive a Municipiului București, a Primăriei Sectorului 1 București și a D.I.T.L.

a Sectorului 1 București nu poate fi reținută, în condițiile în care acestea nu sunt părți în contractul de închiriere menționat și nici administratori ai pasajului pietonal P.P.L. Nu poate fi primită nici critica recurentei reclamante prin care susține interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, în speță a contractului de închiriere nr. 8685/1998 și nici greșita aplicare a dispozițiilor legale, în situația în care acest contract este perfect valabil, iar încheierea contractului de novație nu este posibilă atâta timp cât recurenta contestă natura juridică a contravalorii folosinței spațiului închiriat care constituie taxa de ocupare a domeniului privat, iar nu chirie, aspect reținut în mod corect de altfel și de instanța de apel.

Cum din cuprinsul art. IV din contractul de închiriere nr. 8685 din 15 mai 1997 rezultă că, chiria lunară respectiv taxa pentru ocuparea terenului pentru folosirea suprafeței închiriate se calculează în baza H.C.G.M.B. nr. 213/1997, iar prin anexa 1 pct. 3 la aceasta s-a instituit o taxă de ocupare provizorie a domeniului privat al statului până la data de 1 iulie 1998, prelungită apoi până la 31 decembrie 1999, ulterior adoptându-se anual hotărâri prin care s-a stabilit cuantumul impozitelor și taxelor locale, nu se poate reține nici interpretarea naturii juridice a prețului contractului ca fiind chirie și nici menținerea acesteia la nivelul stabilit inițial prin convenția părților. Așa fiind, cum decizia instanței de apel este temeinică și legală, Înalta Curte, conform art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., urmează să respingă, ca nefondat, recursul reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC T.I.S. SRL București împotriva deciziei nr. 242 din 10 mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 15 mai 2008.