ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1770/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1770/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. Prin sentința

penală nr. 1139 din 23 august 2007 (dosar nr. 19361/3/2006),

pronunțată de Tribunalul București, secția l-a penală, în baza art. 208

alin. (1) rap. la art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit.c) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 74, art. 76 C. pen. și art. 80 C. pen.,

fost condamnat inculpatul B.C. la 1 an închisoare, cu aplicarea art. 71, art. 64

lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus

arestarea

inculpatului, iar în baza art. 88

C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată

reținerea pe timp de o zi, 13

septembrie 2004.

În baza art. 208 alin.

(1) rap. la art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. c) C. pen.

cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 74, art. 76 C. pen. și art. 80

C. pen., a fost condamnat inculpatul B.B., la 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus

arestarea

inculpatului, iar în baza art. 88

C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată

reținerea pe timp de o zi - 13

septembrie 2004.

S-a constatat prejudiciul recuperat prin

restituire.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat

fiecare inculpat la cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de

fond a reținut în fapt următoarea situație:

La data de 12 septembrie 2004, inculpații B.C. și

B.B. s-au întâlnit și au luat hotărârea infracțională de a sustrage cablu de la

rețeaua de înaltă tensiune ce aparține SC A.N. SA, rețea situată în zona

conductei de apă din comuna Ciorogârla.

Astfel, în seara

zilei de 12 septembrie 2004, cei doi inculpați s-au deplasat pe

raza comunei Ciorogârla și au dormit pe câmp, în apropierea rețelei de

înaltă tensiune, inculpatul B.C. având cu el o sacoșă în care se afla 2 clești

cu mâner de plastic, 2 pânze de bomfaier, cheie fixă, cheie inelară, o pereche

de mănuși.

A doua zi dimineața, cei doi au fost surprinși

de organele de poliție lângă un stâlp de înaltă tensiune, în timp ce secționau

un conductor electric din aluminiu, ce fusese tăiat de pe stâlp.

După ce au

secționat cablul, au pus barele în sacoșă și, la circa 200

metri, au fost opriți de organele de poliție și identificați.

S-a măsurat și

cântărit cablul din sacoșa inculpaților, constatându-se

că

sunt 17,320 kg, în valoare de 105,9 Euro.

Inițial, inculpații au recunoscut săvârșirea

faptei, dar apoi au arătat că nu ei au săvârșit fapta și asupra lor nu s-a

găsit nici o sacoșă, aceasta aflându-se la 30 metri distanță de ei când au

venit organele de poliție, altă variantă fiind aceea că bunurile sustrase erau

în sacoșa lor, dar nu-și explică cine a introdus cablul în acea sacoșă.

În raport de această atitudine procesuală, în

cauză s-a efectuat și testul poligraf, prin raportul tehnico-științific nr. 260962

din 21 iunie 2007 concluzionându-se pentru inculpatul B.B., comportament

simulat, iar pentru inculpatul B.C., inapt pentru efectuarea

testului, deoarece suferă de afecțiuni psihice,

având certificat de încadrare

cu grad de handicap accentuat, necesitând

protecție specială.

Instanța de fond, în urma analizării întregului

material probator, a reținut că fapta inculpaților, care, împreună și pe timp

de zi, au sustras de la rețeaua de înaltă tensiune, situată pe raza comunei

Ciorogârla, ce aparține SC A.N. , cablu electric cu o lungime de 50 m și o

greutate de 17,320 kg, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

prev.

de

art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și

i) și alin. (3) lit. c) C. pen., constatând că am

bii inculpați au săvârșit infracțiunea în condițiile prevăzute de art. 37

lit. b)

C. pen.

La

individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, instanța a avut în

vedere atât dispozițiile art. 72 C. pen., cât și cele ale art. 52 C.

pen., ținând seama de circumstanțele reale ale săvârșirii infracțiunii,

valoarea modică a prejudiciului, precum de circumstanțele personale ale inculpaților,

poziția de recunoaștere parțială a faptei și faptul că nu s-au sustras

urmăririi penale.

B.

Î

mpotriva acestei sentințe, au

declarat apel Parchetul de pe lângă

Tribunalul București, criticând-o

pentru greșita individualizare a pedepselor aplicate celor doi inculpați,

apreciind că acestea nu pot să îndeplinească scopul preventiv și educativ și

inculpații B.C. și B.B., care au solicitat achitarea în baza dispozițiilor

p

ct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C.

proc. pen., întrucât din probe nu rezultă că au săvârșit fapta, pe care au

recunoscut-o doar pentru că au fost bătuți de poliție să declarate că au furat

acele cabluri.

Prin decizia penală nr. 389 din 6 decembrie

2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

I

a penală,

s-au respins ca nefondate

apelurile

declarate de parchet și inculpați, apreciindu-se că hotărârea este

legală

și temeinică.

C.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Brașov, criticând ambele hotărâri pentru

nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei încadrări juridice dată

faptei și a individualizării necorespunzătoare a cuantumului

pedepselor aplicate inculpaților, reiterând

motivele de apel sub acest ultim

aspect și solicitând majorarea

cuantumului pedepselor prin înlăturarea circumstanțelor atenuante; totodată,

s-a arătat că fapta inculpaților a fost încadrată greșit ca întrunind

elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 208 alin. (1) și art. 209

alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. c) C. pen., cu aplicarea art.

37 lit. b), art. 80 și art. 74, art. 76 C. pen.,

fără a se observa că sunt aplicabile

dispozițiile legii speciale,

încadrarea corectă fiind cea prev. de art. 62 alin. (3) din Legea nr. 318/2003,

cu aplicarea art. 13 și art. 37 lit. b) C. pen.

Și inculpații au recurat decizia instanței de

apel, solicitând, în principal, achitarea întrucât nu ei au sustras cablul de

la rețeaua electrică și, în subsidiar, reducerea pedepsei în raport de

circumstanțele persoanale.

Examinând hotărârile recurate prin prisma

cazurilor de casare prev.

de art. 385/9

pct. 14, 17 și 18 C. proc. pen., Înalta Curte constată

următoarele:

că nu sunt autorii faptei de sustragere a cablului de la rețeaua electrică

aparținând părții civile, pe care în realitate l-au găsit pe câmp unde se aflau

pentru a sustrage porumb, nu este întemeiată, având în vedere că aceștia au

fost observați de către organele de poliție în timp ce secționau cablul

electric ce fusese tăiat de pe stâlp, fiind surprinși și reținuți la o distanță

mică de locul comiterii faptei (cca. 200 m) având asupra lor bucățile de

conductor electric cât și o sacoșă cu scule necesare săvârșirii faptei (2 clești

cu mânere din plastic, două pânze de bomfaier, o cheie fixă, o cheie inelară, o

pereche de mănuși și patru suporți de aluminiu).

Ca atare, constatând că instanța de fond și cea

de apel au stabilit corespunzător împrejurările comiterii faptei și vinovăția

inculpaților, cu respectarea dispozițiilor art. 62, art. 63 și art. 69 C. proc.

pen. privind aprecierea materialului probator administrat în cauză, va respinge

recursul inculpaților sub acest aspect.

ceea ce privește recursul parchetului,

examinând dispozițiile Codului penal și ale legilor speciale ce s-au succedat

în timp, de la data comiterii infracțiunii și până la judecarea ei definitivă, Înalta

Curte constată că, pe de o parte, există un concurs între legea generală, Codul

penal și legile speciale (Legea nr. 318/2003 și Legea nr. 13/2007), rezolvat în

favoarea aplicării legii speciale, iar, pe de altă parte, același conținut

normativ, respectiv „deteriorarea, modificarea fără drept sau sustragerea

componentelor instalațiilor energetice" a fost prevăzut atât de art. 62

alin. (3) din Legea nr. 318/2003, abrogată, cât și de art. 85 alin. (3) din

Legea nr.

13/2007, diferența constând în

pedeapsa prevăzută de legiuitor, respectiv

de la 1 la 5 ani, în primul

caz și prin raportare la pedeapsa prevăzută în Codul penal (de la 4 la 18 ani),

în al doilea caz. Comparând condițiile în care fapta este încriminată în cele

două legi, cât și condițiile de sancționare ale acesteia, Înalta Curte constată

că este mai favorabilă legea care prevede o pedeapsă de la 1 la 5 ani, sens în

care va face aplicarea dispozițiilor art. 334 C. proc. pen.

S

ub aspectul

individualizării pedepselor aplicate inculpaților, Înalta

Curte constată

că solicitarea parchetului de a se înlătura circumstanțele atenuante reținute

în favoarea inculpaților este nefondată, având în vedere poziția procesuală a

inculpaților, ambii de condiție modestă iar unul dintre ei, B.C., având un

retard mintal cu tulburare de comportament, circumstanțe ce vor fi încadrate în

dispozițiile art. 74 lit. c) C. pen.

Așadar, ca efect al schimbării încadrării

juridice în sensul celor arătate la pct. 2 din prezenta decizie (limitele

pedepsei revăzute de lege fiind de la 1 la 5 ani) și al menținerii aplicării

circumstanțelor atenuante

arătate mai sus,

în concurs cu starea de recidivă, se vor aplica pedepse în

regim de

detenție, stabilite în funcție de criteriile generale prev. de art. 72 C. pen.,

orientate sub minimul special prevăzut de lege, considerate apte să asigure

reeducarea inculpaților, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni dar și o

constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.

Pentru toate aceste considerente, având în

vedere dispozițiile art. 385/15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite

recursurile formulate de parchet și

inculpați, va casa în parte hotărârile atacate numai cu privire la latura

penală, va schimba încadrarea juridică dată faptei, conform dispozitivului

prezentei decizii și va condamna pe cei doi inculpați în baza acestui text de

lege la pedepse privative de libertate, menținând restul dispozițiilor

hotărârilor atacate.

Conform dispozițiilor art. 192 alin. (3) C.

proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de Parchetul

de pe lângă Curtea de

Apel București și de

către inculpații B.C. și B.B.

împotriva

deciziei penale nr. 389 din 6 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția

l-a penală.

Casează decizia și sentința penală nr.

1139 din 23 august 2007 a Tribunalului București, secția l-a penală, numai cu

privire la latura penală.

Rejudecând

cauza, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbă

încadrarea

juridică din infracțiunea prev. de art. 209 - 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3)

lit. c) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 85 alin. (3) din Legea 13/2007,

cu aplicarea art. 13 C. pen.

În baza textului sus arătat, cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 80 C. pen., art. 74 lit. c) și art. 76

lit. d) C. pen., condamnă pe inculpatul B.C. la pedeapsa de 8 luni închisoare

și pe inculpatul B.B. la pedeapsa de 11 luni închisoare.

Deduce din pedepsele aplicate reținerea

de o zi din data de 13 septembrie 2004.

Menține

restul dispozițiilor hotărârilor recurate.

Onorariul pentru apărătorul desemnat

din oficiu, de câte 100 lei pentru fiecare, se suportă din fondul Ministerului

Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu

soluționarea recursului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, rămân

în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 21 mai 2008.