ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1770/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: A. Prin sentința penală nr. 1139 din 23 august 2007 (dosar nr. 19361/3/2006), pronunțată de Tribunalul București, secția l-a penală, în baza art. 208 alin. (1) rap. la art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit.c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 74, art. 76 C. pen. și art. 80 C. pen., fost condamnat inculpatul B.C. la 1 an închisoare, cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus arestarea inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea pe timp de o zi, 13 septembrie 2004. În baza art. 208 alin. (1) rap. la art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. c) C. pen.

cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 74, art. 76 C. pen. și art. 80 C. pen., a fost condamnat inculpatul B.B., la 1 an și 6 luni închisoare. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus arestarea inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea pe timp de o zi - 13 septembrie 2004. S-a constatat prejudiciul recuperat prin restituire. În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în fapt următoarea situație: La data de 12 septembrie 2004, inculpații B.C. și B.B. s-au întâlnit și au luat hotărârea infracțională de a sustrage cablu de la rețeaua de înaltă tensiune ce aparține SC A.N.

SA, rețea situată în zona conductei de apă din comuna Ciorogârla. Astfel, în seara zilei de 12 septembrie 2004, cei doi inculpați s-au deplasat pe raza comunei Ciorogârla și au dormit pe câmp, în apropierea rețelei de înaltă tensiune, inculpatul B.C. având cu el o sacoșă în care se afla 2 clești cu mâner de plastic, 2 pânze de bomfaier, cheie fixă, cheie inelară, o pereche de mănuși. A doua zi dimineața, cei doi au fost surprinși de organele de poliție lângă un stâlp de înaltă tensiune, în timp ce secționau un conductor electric din aluminiu, ce fusese tăiat de pe stâlp. După ce au secționat cablul, au pus barele în sacoșă și, la circa 200 metri, au fost opriți de organele de poliție și identificați.

S-a măsurat și cântărit cablul din sacoșa inculpaților, constatându-se că sunt 17,320 kg, în valoare de 105,9 Euro. Inițial, inculpații au recunoscut săvârșirea faptei, dar apoi au arătat că nu ei au săvârșit fapta și asupra lor nu s-a găsit nici o sacoșă, aceasta aflându-se la 30 metri distanță de ei când au venit organele de poliție, altă variantă fiind aceea că bunurile sustrase erau în sacoșa lor, dar nu-și explică cine a introdus cablul în acea sacoșă. În raport de această atitudine procesuală, în cauză s-a efectuat și testul poligraf, prin raportul tehnico-științific nr. 260962 din 21 iunie 2007 concluzionându-se pentru inculpatul B.B., comportament simulat, iar pentru inculpatul B.C., inapt pentru efectuarea testului, deoarece suferă de afecțiuni psihice, având certificat de încadrare cu grad de handicap accentuat, necesitând protecție specială.

Instanța de fond, în urma analizării întregului material probator, a reținut că fapta inculpaților, care, împreună și pe timp de zi, au sustras de la rețeaua de înaltă tensiune, situată pe raza comunei Ciorogârla, ce aparține SC A.N. , cablu electric cu o lungime de 50 m și o greutate de 17,320 kg, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și i) și alin. (3) lit. c) C. pen., constatând că am bii inculpați au săvârșit infracțiunea în condițiile prevăzute de art. 37 lit. b) C. pen. La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, instanța a avut în vedere atât dispozițiile art. 72 C. pen., cât și cele ale art. 52 C. pen., ținând seama de circumstanțele reale ale săvârșirii infracțiunii, valoarea modică a prejudiciului, precum de circumstanțele personale ale inculpaților, poziția de recunoaștere parțială a faptei și faptul că nu s-au sustras urmăririi penale.

B. Î mpotriva acestei sentințe, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, criticând-o pentru greșita individualizare a pedepselor aplicate celor doi inculpați, apreciind că acestea nu pot să îndeplinească scopul preventiv și educativ și inculpații B.C. și B.B., care au solicitat achitarea în baza dispozițiilor p ct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât din probe nu rezultă că au săvârșit fapta, pe care au recunoscut-o doar pentru că au fost bătuți de poliție să declarate că au furat acele cabluri. Prin decizia penală nr. 389 din 6 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I a penală, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de parchet și inculpați, apreciindu-se că hotărârea este legală și temeinică.

C. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, criticând ambele hotărâri pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei încadrări juridice dată faptei și a individualizării necorespunzătoare a cuantumului pedepselor aplicate inculpaților, reiterând motivele de apel sub acest ultim aspect și solicitând majorarea cuantumului pedepselor prin înlăturarea circumstanțelor atenuante; totodată, s-a arătat că fapta inculpaților a fost încadrată greșit ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 80 și art. 74, art. 76 C. pen., fără a se observa că sunt aplicabile dispozițiile legii speciale, încadrarea corectă fiind cea prev. de art. 62 alin. (3) din Legea nr. 318/2003, cu aplicarea art. 13 și art. 37 lit. b) C. pen.

Și inculpații au recurat decizia instanței de apel, solicitând, în principal, achitarea întrucât nu ei au sustras cablul de la rețeaua electrică și, în subsidiar, reducerea pedepsei în raport de circumstanțele persoanale. Examinând hotărârile recurate prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385/9 pct. 14, 17 și 18 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele: 1. Susținerea recurenților-inculpați în sensul că nu sunt autorii faptei de sustragere a cablului de la rețeaua electrică aparținând părții civile, pe care în realitate l-au găsit pe câmp unde se aflau pentru a sustrage porumb, nu este întemeiată, având în vedere că aceștia au fost observați de către organele de poliție în timp ce secționau cablul electric ce fusese tăiat de pe stâlp, fiind surprinși și reținuți la o distanță mică de locul comiterii faptei (cca.

200 m) având asupra lor bucățile de conductor electric cât și o sacoșă cu scule necesare săvârșirii faptei (2 clești cu mânere din plastic, două pânze de bomfaier, o cheie fixă, o cheie inelară, o pereche de mănuși și patru suporți de aluminiu). Ca atare, constatând că instanța de fond și cea de apel au stabilit corespunzător împrejurările comiterii faptei și vinovăția inculpaților, cu respectarea dispozițiilor art. 62, art. 63 și art. 69 C. proc. pen. privind aprecierea materialului probator administrat în cauză, va respinge recursul inculpaților sub acest aspect.

2. În ceea ce privește recursul parchetului, examinând dispozițiile Codului penal și ale legilor speciale ce s-au succedat în timp, de la data comiterii infracțiunii și până la judecarea ei definitivă, Înalta Curte constată că, pe de o parte, există un concurs între legea generală, Codul penal și legile speciale (Legea nr. 318/2003 și Legea nr. 13/2007), rezolvat în favoarea aplicării legii speciale, iar, pe de altă parte, același conținut normativ, respectiv „deteriorarea, modificarea fără drept sau sustragerea componentelor instalațiilor energetice" a fost prevăzut atât de art. 62 alin. (3) din Legea nr. 318/2003, abrogată, cât și de art. 85 alin. (3) din Legea nr. 13/2007, diferența constând în pedeapsa prevăzută de legiuitor, respectiv de la 1 la 5 ani, în primul caz și prin raportare la pedeapsa prevăzută în Codul penal (de la 4 la 18 ani), în al doilea caz.

Comparând condițiile în care fapta este încriminată în cele două legi, cât și condițiile de sancționare ale acesteia, Înalta Curte constată că este mai favorabilă legea care prevede o pedeapsă de la 1 la 5 ani, sens în care va face aplicarea dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. S ub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpaților, Înalta Curte constată că solicitarea parchetului de a se înlătura circumstanțele atenuante reținute în favoarea inculpaților este nefondată, având în vedere poziția procesuală a inculpaților, ambii de condiție modestă iar unul dintre ei, B.C., având un retard mintal cu tulburare de comportament, circumstanțe ce vor fi încadrate în dispozițiile art. 74 lit. c) C. pen.

Așadar, ca efect al schimbării încadrării juridice în sensul celor arătate la pct. 2 din prezenta decizie (limitele pedepsei revăzute de lege fiind de la 1 la 5 ani) și al menținerii aplicării circumstanțelor atenuante arătate mai sus, în concurs cu starea de recidivă, se vor aplica pedepse în regim de detenție, stabilite în funcție de criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., orientate sub minimul special prevăzut de lege, considerate apte să asigure reeducarea inculpaților, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni dar și o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale. Pentru toate aceste considerente, având în vedere dispozițiile art. 385/15 pct. 2 lit. d) C. proc.

pen., Înalta Curte va admite recursurile formulate de parchet și inculpați, va casa în parte hotărârile atacate numai cu privire la latura penală, va schimba încadrarea juridică dată faptei, conform dispozitivului prezentei decizii și va condamna pe cei doi inculpați în baza acestui text de lege la pedepse privative de libertate, menținând restul dispozițiilor hotărârilor atacate. Conform dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de către inculpații B.C. și B.B. împotriva deciziei penale nr. 389 din 6 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția l-a penală. Casează decizia și sentința penală nr. 1139 din 23 august 2007 a Tribunalului București, secția l-a penală, numai cu privire la latura penală. Rejudecând cauza, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prev. de art. 209 - 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. c) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 85 alin. (3) din Legea 13/2007, cu aplicarea art. 13 C. pen. În baza textului sus arătat, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 80 C. pen., art. 74 lit. c) și art. 76 lit. d) C. pen., condamnă pe inculpatul B.C.

la pedeapsa de 8 luni închisoare și pe inculpatul B.B. la pedeapsa de 11 luni închisoare. Deduce din pedepsele aplicate reținerea de o zi din data de 13 septembrie 2004. Menține restul dispozițiilor hotărârilor recurate. Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, de câte 100 lei pentru fiecare, se suportă din fondul Ministerului Justiției. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 mai 2008.