ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1156/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2208 din 9 septembrie 2008, a admis acțiunea reclamantului T.I.C., formulată în contradictoriu cu pârâtul I.G.P.R. și a obligat pârâtul să-i răspundă reclamantului la memoriul înregistrat sub nr. A 7418/2007. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin memoriul înregistrat la pârât sub nr .A 7418 din 28 noiembrie 2007, reclamantul a solicitat reevaluarea activității sale începând cu data demilitarizării poliției și recalcularea drepturilor sale salariale în vederea stabilirii corecte a pensiei, iar prin adresa nr. 156468 din 4 ianuarie 2008, pârâtul i-a comunicat numai că dosarul său de pensie a fost întocmit conform prevederilor legale, fără a răspunde punctual solicitărilor adresate.

Reținând așadar refuzul nejustificat al pârâtului de-a răspunde cererii reclamantului, instanța de fond a admis acțiunea astfel cum a fost formulată. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs pârâtul I.G.P.R., solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 și a art. 304 1 C. proc. civ. modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului–intimat. În opinia recurentului-pârât, în mod greșit a reținut instanța de fond existența refuzului nejustificat al autorității ca și împrejurarea că nu a răspuns punctual cererilor adresate de reclamant, întrucât acestuia i-a fost înaintat un răspuns scris, iar potrivit jurisprudenței în materie, soluționarea unei cereri în defavoarea petiționarului sau contrar așteptărilor acestuia nu reprezintă automat un refuz nejustificat.

S-a mai susținut că refuzul exprimat prin răspunsul trimis este unul justificat, întemeiat pe prevederile art. 4 din Legea nr. 138/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții și pe cele cuprinse în O.G. nr. 28/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, care toate se referă la unitățile și funcțiile din Ministerul Apărării Naționale care se încadrează în condițiile de muncă deosebite, speciale și alte condiții, și nu la salarizarea polițiștilor. În fine, s-a mai arătat că la întocmirea dosarului de pensie întreaga perioadă de activitate a reclamantului, desfășurată la M.Ap.N și la M.I.R.A.

a fost încadrată în condiții speciale de muncă, care este mai avantajoasă decât încadrarea în condiții deosebite de muncă. Recursul este fondat. Înalta Curte examinând hotărârea atacată în raport de probele administrate, de prevederile legale incidente, incluzând pe cele art. 304 1 C. proc. civ. și față de criticile formulate de recurent reține că acestea sunt întemeiate astfel că se impune admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței pronunțate în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii reclamantului, în considerarea celor în continuare arătate. Prin acțiunea de chemare în judecată cu care a investit instanța de contencios administrativ, reclamantul-intimat T.I.C. a contestat conținutul răspunsului primit de la recurentul I.G.P.R.

la memoriul său, adresat și înregistrat sub nr. A 7418 din 28 noiembrie 2007, în sensul că nu i s-a răspuns efectiv celor solicitate, respectiv cu privire la cererea de recalculare a salariului în perioada 2001-2007 în care a fost încadrat pe un salariu inferior funcției prestate. Din cuprinsul memoriului adresat autorității recurente Înalta Curte reține că reclamantul intimat, trecut în rezervă la 14 august 2007, la limită de vârstă, și-a exprimat nemulțumirea față de pensia astfel cum i-a fost calculată, prezentându-și activitatea sa profesională, cu solicitarea expresă de reevaluare a activității sale și de recalculare a drepturilor salariale dar și a pensiei.

Prin răspunsul comunicat reclamantului de către recurentul-pârât sub nr. 156468/2008, raportat la trecerea acestuia în rezervă cu drept la pensie, a fost indicate expres temeiurile legale și modalitatea în care a fost întocmit dosarul de pensie al reclamantului ca și baza de calcul folosită pentru stabilirea pensiei polițiștilor, cu mențiunea că pensia calculată este rezultatul aplicării reglementărilor legale în vigoare, potrivit datelor transmise de unitatea în care a lucrat. Raportat la obiectul acțiunii reclamantului și față de conținutul documentelor sus-arătate, Înalta Curte reține, contrar celor apreciate de instanța de fond, că în sensul art. 2 pct. i) din Legea nr. 554/2004, republicată, a contenciosului administrativ, nu se poate reține refuzul nejustificat al recurentului-pârât I.G.P.R.

de-a rezolva, respectiv de a răspunde solicitării primite de la reclamant, pe de-o parte pentru că nu a rezultat o exprimare explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane, iar pe de alta, pentru că în cauză chiar s-a răspuns efectiv memoriului adresat de reclamant. Nu se poate reține că adresa de răspuns trimisă reclamantului nu acoperă solicitările acestuia câtă vreme, răspunsul scris are în vedere chiar nemulțumirea de fond a reclamantului și anume cea vizând modalitatea de calcul a pensiei acordate. Împrejurarea că răspunsul primit nu satisface doleanțele reclamantului nu este însă de natură a atrage calificarea acestuia ca fiind un refuz nejustificat de soluționare, cu atât mai mult cu cât afirmațiile recurentului cuprinse în adresa de răspuns sunt fundamentate pe prevederi legale la care se face expresă referire.

Față de cele arătate, Înalta Curte reține că nu este întemeiată acțiunea de față promovată de reclamantul-intimat în procedura specială a contenciosului administrativ, nefiind întrunite, după cum s-a arătat, cerințele art. 1 și art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, reclamantul având posibilitatea contestării deciziei de pensie, în conformitate cu prevederile Legii nr. 179/2004, privind pensiile de stat ale polițiștilor în măsura în care sunt întrunite condițiile legale pentru aceasta. Drept urmare, în temeiul art. 312 C. proc. civ. cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se va admite recursul de față și se va modifica în tot sentința atacată în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii reclamantului-recurent, întemeiată pe prevederile Legii nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de I.G.P.R. împotriva sentinței civile nr. 2208 din 9 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică în tot sentința atacată și, în fond, respinge acțiunea reclamantului T.I.C., ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3 martie 2009.