ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1882/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 380 din 15 mai 2006 pronunțată în dosarul nr. 4727/2005 de Tribunalul Maramureș, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea reclamantei B.R.C.R. – C.B., în faliment, prin lichidatorul său SC B.C.A. SA București, în contradictoriu cu pârâta SC D.R. SRL Baia Mare prin lichidatorul său S.Z. și a fost respinsă, ca nefondată, cererea în interes propriu formulată de intervenientul D.P., iar ca o consecință, s-a constatat că radierea pârâtei SC D.R. SRL din registrul comerțului este nulă de drept și s-a dispus restabilirea situației anterioare acestei radieri, luându-se act de renunțarea la excepția de incompatibilitate formulată de intervenient.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că prin încheierea judecătorului-delegat de la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Maramureș nr. 353 din 28 ianuarie 2003 s-a dispus radierea a 1.846 de societăți comerciale din registrul comerțului, la poziția nr. 526 figurând SC D.R. SRL, deoarece nu și-a majorat capitalul social la nivelul minim stabilit prin Legea nr. 31/1990, modificată privind societățile comerciale, măsură ce a fost luată conform dispozițiilor Legii nr. 314/2001 privind reglementarea situației unor societăți comerciale. Această societate a fost însă declarată în încetare de plăți prin încheierea judecătorului-sindic din 8 februarie 1999 în dosarul nr. 128/1998 al Tribunalului Maramureș la cererea creditoarei C.B.

Baia Mare, procedură în derulare pentru recuperarea unei creanțe de 3.958.992.385 lei vechi din care s-au realizat doar 200.000.000 lei vechi pe parcursul derulării procedurii. Deși încheierea de deschidere a procedurii a fost notificată registrului comerțului, societatea debitoare nefiind identificată a fost radiată de judecătorul, delegat cu toate că această măsură putea fi dispusă numai de judecătorul-sindic conform Legii nr. 64/1994, odată cu închiderea procedurii de faliment. Creditoarea C.B. SA prin lichidator, văzând că nu-și poate recupera creanța a formulat acțiune pentru constatarea nulității absolute a radierii debitoarei SC D.R. SRL Baia Mare, dispusă prin încheierea nr. 353 din 28 ianuarie 2003, iar administratorul statutar al debitoarei aflate în faliment, D.P.

a formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând respingerea ca inadmisibilă a acțiunii. Prima instanță însă a considerat acțiunea reclamantei întemeiată pentru următoarele considerente: Constatarea nulității de drept a radierii debitoarei în litigiu nu afectează autoritatea de lucru judecat a încheierii judecătorului-delegat. Prin efectul legii, art. 3 alin. (4) din Legea nr. 314/2001, pentru societățile comerciale care nu și-au majorat capitalul social, dizolvarea operează de drept, iar radierea se dispune din oficiu. Legiuitorul a prevăzut o excepție de la radierea din oficiu atunci când vreun creditor justifică o creanță față de societatea dizolvată, iar în conformitate cu art. 5 alin. (4) din Legea nr. 428/2002 radierea este nulă de drept și nu încheierea.

Faptul că reclamanta nu și-a recuperat decât o mică parte din creanța înregistrată în dosarul de faliment, justifică interesul ei de a cere nulitatea încheierii, deoarece la data pronunțării încheierii de radiere falimentul debitoarei era pe rol, împrejurare care satisface cerința Legii nr. 314/2001, legiuitorul oferind un mijloc de a proteja pe creditorii care se aflau angajați într-un proces de orice fel cu debitorul. S-a urmărit să se evite ca pe parcursul soluționării cauzei, pârâta-debitoare să-și piardă capacitatea de folosință și litigiul să nu poată fi soluționat în urma radierii dispusă printr-o procedură necontencioasă. A mai reținut prima instanță că, prin admiterea prezentei acțiuni nu se ajunge la cenzurarea judecătorului-delegat la registrul comerțului ci la constatarea că a intervenit în fapt o împrejurare care face inoperantă această încheiere.

Pe baza acestor considerente care au dus la admiterea acțiunii s-a dispus respingerea, ca nefondată, a cererii de intervenție. Împotriva hotărârii primei instanțe a declarat apel, în termenul legal intervenientul D.P. și prin decizia civilă nr. 158 din 16 octombrie 2006, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile invocate de intervenientul-apelant D.P. și în consecință: a respins apelul declarat de intervenientul-apelant D.P. împotriva sentinței civile nr. 380 din 15 martie 2006 pronunțată în dosarul nr. 4727/2005 al Tribunalului Maramureș, pe care o menține în întregime, a respins cererea de aderare la apel formulată de reclamanta – intimată B.R.C.R.

– C.B., prin lichidator SC B.C.A. SA București, a obligat apelantul D.P. să plătească intimatei B.R.C.R. – C.B. suma de 4500 lei, cheltuieli de judecată în apel. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că excepțiile nu pot fi primite, deoarece este vorba în speță de o acțiune în constatarea nulității absolute a radierii din registrul comerțului a SC D.R. SRL izvorâtă din lege și nu de o acțiune în angajarea răspunderii administratorului promovată în temeiul art. 138 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 sau art. 124 din Legea nr. 64/1995 republicată, acțiune de drept comun, potrivit art. 111 C. proc. civ., în care judecătorul care a soluționat-o nu a avut calitatea de judecător – sindic.

Dimpotrivă, acțiunea reclamantei este întemeiată pe dispozițiile alin. (4) al art. 5 din Legea nr. 314/2001 așa cum a fost modificată prin Legea nr. 428/2002 (M. Of. nr. 497/10.07.2002). Cât privește motivele de fond ale apelului, Curtea a reținut că nu se poate pleca în raționamentul juridic pentru interpretarea dispozițiilor alin. (4) din art. 5 al Legii nr. 314/2001, modificată prin Legea nr. 428/2002, de la faptul că procedura falimentului nu ar fi o procedură litigioasă, ci ar fi o procedură specială de executare silită, așa încât la data pronunțării încheierii de radiere, deși societatea debitoare se afla în procedura falimentului, nu se afla într-un „litigiu” aflat pe rolul instanțelor judecătorești cu reclamanta.

Procedura insolvenței și a falimentului este diferită de executarea silită și nu poate fi asociată cu aceasta astfel că radierea este nulă de drept atâta timp cât societatea comercială avea datorii față de creditori cu care era în litigii aflate pe rolul instanțelor judecătorești. Cât privește cererea de aderare la apel formulată de intimată care tinde la schimbarea hotărârii primei instanțe în privința cheltuielilor de judecată de la fond, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului Tribunalului Maramureș s-a constatat că nu au fost solicitate la dezbaterea cauzei, nici prin concluziile scrise de la dosar și nici nu s-au făcut dovezi în privința lor. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc.

civ., intervenientul D.P. invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului. În dezvoltarea, în fapt, a recursului s-a susținut că instanța de apel a încălcat legea când a respins excepțiile invocate de intervenientul-apelant, că excepția lipsei de interes a reclamantei primează și raportat la faptul că finalitatea practică urmărită de către reclamantă este imposibil de realizat, interesul acesteia de a promova o acțiune în constatarea nulității radierii SC D.R. SRL lipsește.

Cât privește fondul cauzei s-a susținut că aprecierea conform căreia falimentul se subsumează conceptului de litigiu între părți este greșită deoarece este unanim admis în doctrină și în jurisprudență că falimentul este „ o procedură specială de executare silită, având caracter unitar, colectiv, concursual, egalitar care vizează toate bunurile debitorului comun al mai multor creditori; că prevederile art. 5 din Legea nr. 314/2001 modificată prin Legea nr. 428/2002 sunt inaplicabile; că o altă eroare de judecată constă în negarea de către această instanță a caracterului contradictoriu al motivării hotărârii date de către judecătorul fondului; că aprecierea formulată de judecător în sensul că „însuși legiuitorul a permis ca ulterior pronunțării încheierii judecătorului delegat să se poată constata existența vreunei datorii care face inoperantă de la lege mențiunea radierii” este inexactă, deoarece din economia art. 5 din Legea nr. 314/2001 nu poate fi desprinsă o atare concluzie și că sub aspectul cererii de intervenție decizia recurată este nemotivată.

Intimata B.R.C.R. SA – C.B. prin lichidator judiciar SC B.C.I. S.P.R.L. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Recursul nu este fondat. Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de intervenient. Soluția de respingere a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei, a excepției prescripției dreptului la acțiune privind angajarea răspunderii administratorului și a excepției lipsei de interes a creditoarei-reclamante a fost pronunțată cu aplicarea corectă a legii, întrucât textele legale invocate în sprijinul lor nu sunt incidente în cauză față de obiectul acțiunii.

Astfel, instanța a fost învestită cu o acțiune în constatarea nulității absolute a radierii din registrul comerțului a SC D.R. SRL întemeiată pe dispozițiile alin. (4) al art. 5 din Legea nr. 314/2001 așa cum a fost modificată prin Legea nr. 428/2002 și nu cu o acțiune în angajarea răspunderii administratorului întemeiată pe art. 138 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 sau art. 124 din Legea nr. 64/1995 republicată. Interesul reclamantei rezidă din faptul că radierea propusă în contra, dispozițiilor legale prin efectele ei ar pune-o în imposibilitate de a uza de toate mijloacele legale puse la dispoziție pentru recuperarea creanțelor sale. Examinând criticile invocate de intervenient ce vizează fondul cauzei din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că instanța a reținut o situație de fapt corectă, pe baza probelor administrate și a făcut o interpretare și aplicare corectă a dispozițiilor Legii nr. 314/2001 modificată prin Legea nr. 428/2002. Instanța de apel a apreciat corect că procedura insolvenței și a falimentului este diferită de executarea silită și nu poate fi asociată cu aceasta, în primul rând prin reglementări în acte normative proprii fiecăreia (Legea nr. 85/2006, respectiv Codul de procedură civilă), scopul celor două instituții este diferit, iar procedura este evident contencioasă.

Cum la data pronunțării încheierii de radiere, societatea debitoare se afla în procedura falimentului, unul din creditori fiind și reclamanta în mod temeinic și legal au reținut instanțele că este îndeplinită norma legală instituită în teza ultimă a art. 5 al Legii nr. 314/2001 modificată prin Legea nr. 428/2002 în sensul că radierea este nulă de drept atât timp cât societatea comercială avea datorii față de creditori, cu care era în litigii pe rolul instanțelor judecătorești. Recurentul a invocat în drept dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., însă dezvoltarea în fapt nu permite încadrarea criticilor în motivul de nelegalitate invocat pentru a face posibil controlul judiciar, astfel că se va respinge.

Nu se constată existența cerințelor necesare pentru reținerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., hotărârea cuprinzând în considerente motivele de fapt și de drept pe care se sprijină soluția dată, oferind posibilitatea verificării temeiniciei și legalității ei. Sub aspectul cererii de intervenție instanța a motivat că argumentele care au stat la baza admiterii acțiunii au fost avute în vedere în același timp și în adoptarea soluției de respingere a cererii de intervenție în interes propriu a intervenientului, nemaifiind necesară o reluare a acestora, răspunzându-se și problemelor de drept invocate de acesta, încât nu este de natură a face aplicabil motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., urmează a respinge recursul declarat de intervenient ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de intervenientul D.P. împotriva deciziei nr. 158 din 16 octombrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2008.