ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2222/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta M.I. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta să dispună anularea Hotărârii nr. 22405 din 20 august 2007 emisă de aceasta din urmă și pe cale de consecință recunoașterea calității de refugiat din motive etnice, cu acordarea drepturilor corespunzătoare. Reclamanta a arătat, la modul general, că a fost refugiată cu părinții și că a făcut dovada acestui fapt cu martori așa încât, respingerea de către pârâtă a cererii sale este neîntemeiată.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 50 din 17 ianuarie 2008 a admis acțiunea formulată de reclamantă, dispunând anularea Hotărârii nr. 22405 din 20 august 2007 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat pe perioada 15 septembrie 1942 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 mai 2007. Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că mărturia testimonială este concludentă în cauză, martorii relatând instanței detalii ale refugiului reclamantei, precum și fapte pe care le-au cunoscut direct și în care au fost implicați personal.

Împotriva acestei sentințe considerată netemeinică și nelegală a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj. Recurenta a susținut că în raport de confirmarea de primire anexată și de dispozițiile art. 7 pct. 4 al Legii nr. 189/2000 acțiunea reclamantei este tardivă și că trebuia respinsă ca atare. Acest motiv de recurs nu poate fi primit fiind nefondat, deoarece O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare este un act normativ cu caracter de lege specială, care cuprinde norme derogatorii de la dreptul comun în materia contenciosului administrativ reglementat de Legea nr. 554/2004. Așa fiind, dispozițiile de drept comun în materia contenciosului administrativ, cuprinse în Legea nr. 554/2004, sunt aplicabile în domeniul la care se referă O.G.

nr. 105/1999, modificată și completată prin Legea nr. 189/2000, numai în măsura în care prevede aspecte nereglementate de această lege specială. Ca urmare, nu se poate considera că dispozițiile art. 31 din Legea nr. 554/2004, referitoare la abrogarea dispozițiilor contrare acestei legi, ar opera și abrogarea implicită a art. 7 alin. (4) teza întâi din O.G. n. 105/1999, întrucât norma specială anterioară nu poate fi modificată sau abrogată decât în mod expres de o lege generală ulterioară. În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite, prin Decizia nr. 32 din 16 aprilie 2007, care admițând recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că „hotărârea Comisiei pentru aplicarea O.G.

nr. 105/1999 modificată și completată prin Legea nr. 189/2000 poate fi contestată, la instanța de contencios administrativ competentă, în termen de 30 de zile de la comunicare. Referitor la sentința pronunțată de instanța de fond urmează să se constate că aceasta este legală și temeinică pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.

Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv a fost deportată în ghetouri și lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare, a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, a făcut parte din detașamentele de muncă forțată, a fost supraviețuitoare a trenului morții, este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.

După cum se poate observa, din analiza acestui text de lege, condiția de bază pe care trebuie să o îndeplinească persoana care solicită drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 este aceea de a fi fost persecutată pe criterii etnice și determinată să-și schimbe domiciliul, legea nefăcând nici o distincție între naționalitatea celor persecutați sau între localitățile unde a avut loc refugiul. Legea cadru are în vedere toate regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, regimuri instaurate atât în teritoriile cedate cât și cele păstrate în continuare sub administrarea Statului Român. Potrivit art. 6 din O.G. nr. 105/1999, astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 319/2002, dovedirea situațiilor prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate cu acte oficiale eliberate de organele competente iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.

În cauză, deși au fost depuse declarațiile autentificate ale martorilor A.A. și F.I. din al căror conținut rezultă că reclamanta împreună cu familia s-a refugiat din localitatea de domiciliu urmare a persecuțiilor etnice, instanța a dispus administrarea nemijlocită a probei cu martori. Astfel, în temeiul art. 193 pct. 1 C. proc. civ. aceeași martori au confirmat calitatea de refugiați a reclamantei și membrilor familiei sale, dând instanței detalii privitoare la refugiu și relatând fapte pe care le-au cunoscut direct și în care au fost implicați personal. Față de cele ce preced, se constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică astfel că, recursul fiind nefondat, urmează să fie respins în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc.

civ. coroborate cu cele ale art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 50 din 17 ianuarie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2008.