ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4095/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Agenția Domeniilor Statului a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F., anularea procesului verbal nr. 1499 din 16 martie 2007 și a dispoziției obligatorii nr. 310.269 din 19 martie 2006. In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în cazurile terenurilor administrate de aceasta, nu se pot aplica regulile generale de inventariere stabilite prin Legea nr. 82/1991 și Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 753/2004, ci prevederea specială, în speță Legea nr. 268/2001.

Reclamanta a invocat prevederile art. 7 din acest act normativ, susținând că, începând cu anul 2004, a înaintat Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale spre analiza și avizare un proiect de Hotărâre de Guvern privind stabilirea valorii de patrimoniu a terenurilor cu destinație agricolă din administrarea ADS, însă, MADR nu a formulat nici un răspuns la această solicitare. Referitor la suma de 2.494.352,55 lei, reprezentând redevență și penalități aferente pentru care nu au fost emise facturi la termenele scadente, reclamanta a arătat că reprezintă prețul exploatării unor terenuri in anii 2000-2003, in baza unor contracte reziliate sau încetate.

Aceste debite au fost în parte achitate, au făcut obiectul unor litigii sau se află în curs de executare silită; prețul exploatării unor terenuri în baza unor contracte încheiate în perioada 2000-2002, ai căror concesionari au intrat în faliment și la care ADS s-a înscris la masa credală fără să emită facturi, creanțele ADS nefiind contestate. Referitor la neîncheierea unui act adițional la contractul de concesiune nr. 37 din 21 ianuarie 2002 cu SC H.D. SA din Brăila, de diminuare a suprafeței concesionate cu 16 ha, reclamanta a arătat că terenul respectiv reprezintă sere, active cumpărate de SC R.C. SRL pentru care s-a încheiat contract de concesiune cu MAIA. In fișele de evidență a terenurilor, cele 16 ha aparțin domeniului privat al statului și evidențiate pe SC H.S.

SA, unitatea respectivă fiind doar unitate statistică de înregistrare și raportare. Referitor la Cap. III, pct. 3.1 din procesul verbal de control financiar reclamanta a precizat că din suprafața de 126.769,27 ha, liberă de contract la 30 noiembrie 2006, suprafața de 57.545,96 ha se regăsește în Insula Mare a Brăilei, unde contractul de arendă a fost reziliat, iar în prezent există litigii pe rol care nu permit organizarea procedurilor de contractare. Totodată, a mai arătat reclamanta, există suprafețe de teren pentru care au fost organizate proceduri de contractare, însă acestea au fost suspendate prin ordonanță președințială, iar unele suprafețe de teren cu destinație agricolă erau și mai sunt acoperite de ape în urma inundațiilor din anul 2005-2006.

Suprafața necontractată, care îndeplinește condițiile legale pentru contractare, provine din dinamica procesului de derulare a contractelor, având în vedere că, pe de o parte, au loc proceduri de contractare, iar, pe de altă parte, au loc rezilieri de contracte pentru nerespectarea de către arendași sau concesionari a unor clauze contractuale. Referitor la pct. a.2, contractul de asociere în participațiune nr. 108/2004 încheiat cu SC S. SRL Dăbuleni județul Dolj, reclamanta a susținut ca actul de concesiune nr. 231 din 21 aprilie 2000 încheiat în temeiul dreptului de preemțiune cu SC S. SRL , a încetat. Prin numirea lichidatorului judiciar SC A. SA Craiova, conducerea SC A.G. SA Dăbuleni s-a schimbat, iar prevederile art. 145 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, nu au aplicabilitate in acest caz.

A mai menționat reclamanta că nu se putea încheia un act adițional la contractul de concesiune, întrucât la 19 aprilie 2001 a fost deschisă procedura prevăzută de Legea 64/1995. In ceea ce privește constatarea referitoare la facturi neemise pentru redevența integral datorată rezultând din fișa clientului SC A.M.K. SA Tulcea pentru perioada 2000-2004, reclamanta a invocat dispozițiile art. 155 C. fisc. și a arăta ca la data de 5 martie 2004 societatea sus menționata a intrat in faliment, iar ADS s-a înscris la masa credală cu suma de 919.929, 30 lei, astfel încât nu se mai justifica emiterea unei facturi de 221.739, 22 lei in timpul controlului. Cu privire la contractul de arendă nr. 95 din 8 septembrie 2005 încheiat cu d-nul M.G., reclamanta a precizat că, după adjudecare, Serviciul administrare terenuri a întâmpinat dificultăți urmare a nivelului deosebit de mare al arendei la care avut loc adjudecarea, arendașul refuzând în primă instanță semnarea contractului.

Plata avansului de 20% din nivelul arendei s-a efectuat în valută, iar la convertirea acesteia în lei, s-a constatat că suma achitată nu acoperă cuantumul stabilit de ADS. Reclamanta a arătat că a întreprins toate demersurile posibile pentru recuperarea creanțelor izvorâte din contractul de arendă și în vederea rezilierii acestui contract. Referitor la încheierea de către ADS a contractului de asociere nr. 102 din 12 august 2004 cu SC C.L. SRL, reclamanta a menționat că toate contractele de asociere în participațiune sunt însoțite de o fișă de fond funciar în care erau specificate categoriile de folosință, precum și localizarea terenurilor. Prin Sentința nr. 2493 din 16 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, acțiunea formulată a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că în termenul prevăzut de Legea nr. 268/2001 a fost efectuată doar inventarierea scriptică a terenurilor, pe baza registrelor cadastrale, fără a se efectua inventarierea faptică, prin măsurarea suprafețelor în speță, astfel încât suprafețele declarate în protocoale nu coincid categoriei de folosință reală. Instanța a constatat că nu pot fi reținute susținerile reclamantei în sensul că a depus toate diligentele necesare în scopul delimitării patrimoniului aflat în administrație, aceste susțineri nefiind dovedite. Totodată instanța a apreciat că susținerile reclamantei relative la suma de 2.494.352,55 lei, redevențe aferente contractelor de concesiune, sunt generale și nu fac referire la cazuri concrete care să constituie caz fortuit exonerator de răspundere.

Relativ la contractul de concesiune nr. 37 din 21 ianuarie 2002, reclamanta nu a depus la dosar actele invocate, nedovedind o situație de fapt contrară celei reținute prin procesul verbal și anume, lipsa unui act din care să rezulte diminuarea suprafeței de 1121 ha cu cele 16 ha. În ce privește criticile reclamantei formulate relativ la capitolul III pct. 3.1 din procesul verbal de control, prima instanță a motivat că apărările reclamantei nu influențează constatările echipei de control, iar susținerile formulate prin acțiune nu sunt dovedite. Referitor la contractul de asociere în participațiune nr. 108/2004 încheiat cu SC S. SRL Dăbuleni, prima instanță a reținut că nu s-a făcut dovada susținerilor privitoare la schimbarea conducerii SC A.L.

Dăbuleni și nici a celor privind lipsa culpei în supravegherea modului de respectare a contractului, în condițiile intervenirii unor împrejurări exterioare. Instanța a apreciat de asemenea că nu pot fi reținute apărările reclamantei relative la redevența rezultând din fișa clientului SC A.M.K. SA Tulcea, întrucât acestea nu sunt de natură să înlăture constatările raportului de control referitore la modul defectuos de urmărire a contractelor de concesiune încheiate, la contractul nr. 382/2006 nefiind aplicată clauza de reziliere, facturile nefiind emise sau emise cu întârziere. In ce privește celelalte argumente invocate. instanța a constatat că acestea nu au fost susținute cu vreun element probatoriu, iar, în ce privește contractul de asociere nr. 102 din 12 august 2004, a apreciat că întocmirea fișei de fond funciar nu exonerează autoritatea de obligația de a cuprinde în contract mențiunea referitoare la amplasarea suprafeței de teren ce face obiectul contractului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Agenția Domeniilor Statutului, fără a indica motivele de casare sau modificare prevăzută de art. 304 C. proc. civ. Recursul este o copie a acțiunii cu care a fost sesizată instanța de fond, nefiind arătate care sunt motivele pentru care recurenta apreciază că sentința atacată este nelegală și netemeinică, fiind reluate în fapt criticile și susținerile formulate în calea administrativă de atac și în acțiune. Astfel referitor la constatările procesului verbal al A.N.A.F. nr. 1499 din 16 martie 2007 privind inventarierea terenurilor agricole din domeniul public și privat al statului susține recurenta-reclamantă că pentru terenurile administrate de A.D.S.

nu se pot aplica regulile generale de inventariere stabilite prin Legea nr. 82/1991 și Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 1753/2004 ci o prevedere legală specială, respectiv Legea nr. 268/2001 cu modificările și completările ulterioare.

Referitor la suma totală de 2.494.352,55 lei reprezentând redevențe și penalități aferente pentru care nu au fost emise facturi la termenele scadente susțin recurenta ca în timpul controlului s-a facturat suma de 2.225.893,52 lei iar suma de 2.494.352,55 lei nefacturată reprezintă prețul exploatării unor terenuri în anii 2000-2003, în baza unor contracte reziliate sau încetate, în aceeași perioadă, debite ce au fost în parte achitate sau au făcut obiectul unor litigii pe rolul instanțelor judecătorești sau se află în curs de executare silită precum și prețul exploatării unor terenuri în baza unor contracte încheiate în perioada 2000-2002 ai căror concesionari au intrat în faliment și la care ADS s-a înscris la masa credală fără să emită facturi.

Referitor la constatările echipei de control privitor la neîncheierea unui act adițional la Contractul de concesiune nr. 37 din 21 ianuarie 2002 cu SC H.S. SA din Brăila, de diminuare a suprafeței concesionate cu 16 ha, care făceau obiectul contractului de concesiune încheiat cu SC R.C. SRL, respectiv că nu se cunoaște cu claritate situația juridică a celor 16 ha teren, instanța de fond apreciază ca ADS nu a dovedit o situație de fapt contrara celei reținute prin procesul-verbal dar nu a analizat in concret daca in aceasta situație subscrisa a procedat sau un in conformitate cu dispozițiile legale. Față de constatarea din procesul verbal de control financiar întocmit de către A.N.A.F., la Cap.III "Modul de Administrare si Contractare a Terenurilor pe Categorii de Folosința", pct. 3.1, i nstanța de fond consideră susținerile formulate prin acțiune ca nedovedite, fără a preciza in fapt si in drept „nedovedirea" celor învederate de ADS.

Referitor la pct. A.2. „Cu privire ia contractul de asociere în participațiune nr. 108/2004 încheiat cu SC S. S.R.L Dăbuleni, jud. Dolj” , precizează recurenta că această societate a încheiat cu ADS, in data de 25 aprilie 2000, contractul de concesiune în temeiul dreptului de preemțiune înregistrat sub nr. 231 si nu SC S. SRL Dăbuleni. Diferența dintre fișa de calcul a redevenței și fișa clientului în sumă de 221.739,22 lei reprezintă facturi neemise pentru redevența integral datorată", însă la data de 5 martie 2004 SC A.M.K. SA a intrat în faliment, iar ADS s-a înscris la masa credală cu suma de 919.929,30 lei, astfel încât nu se mai justifică emiterea unei facturi în valoare de 221.739,22 lei în timpul controlului.

Referitor la aprecierile reprezentanților A.N.A.F. privind lipsa de preocupare a agenției pentru perfectarea actelor adiționale, menționează faptul că actele adiționale la contracte se întocmesc atunci când există temeiuri legale și nu atunci când există solicitări din partea concesionarului fără a avea temeiuri legale. Cu privire la contractul de arendă nr. 95/2005 încheiat cu M.G. în mod greșit instanța a reținut că apărările sunt formulate fără vreun element probatoriu deși a depus l a dosarul cauzei fotocopii după: H.C.A. nr. 15 din 3 august 2005, H.C.A.

nr. 17 din 7 septembrie 2005, procesul verbal de adjudecare si factura fiscală nr. 5151053 din 27 septembrie 2005; adresa nr. 74018 din 5 aprilie 2006; adresa nr. 80608 din 24 august 2006; adresa nr. 83487 din 26 octombrie 2006; adresa nr. 80497 din 16 august 2006; adresa nr. 83487 din 15 noiembrie 2006; adresa nr. 74018 din 17 aprilie 2006, ordinul de poprire nr. 52067 din 12 septembrie 2006. Referitor la încheierea de către Agenția Domeniilor Statului, a contractului de asociere nr. 102 din 12 august 2004, cu SC C.L. S.R.L., i nstanța a reținut că întocmirea fisei de fond funciar, document intern, unilateral, nu exonerează autoritatea de obligația de a cuprinde în contractul de asociere î n participațiune mențiunea referitoare la amplasarea suprafeței de teren ce face obiectul contractului.

Arată recurenta că la încheierea contractelor primează art. 969 C. civ. sens în care părțile de comun acord stabilesc termenii și condițiile încheierii contractelor și deci nu există o dispoziție legală care să oblige subscrisa la inserarea în contracte a mențiunilor referitoare la amplasarea suprafeței de teren ce face obiectul contractului. Intimata A.N.A.F. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile nr. 2493 din 16 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București. Arată intimata că susținerile recurentei nu sunt de natură să ducă la modificarea hotărârii, iar în această cale de atac nu sunt invocate documente noi cu care să-și susțină cererea de recurs.

Recursul este nefondat și a fost respins pentru următoarele considerente: Recurenta-reclamantă a contestat în contencios administrativ cele nouă constatări și măsuri stabilite prin procesul verbal de control financiar nr. 5002 din 16 martie 2007 (1499 din 16 martie 2007) respectiv prin dispoziția obligatorie nr. 310269 din 19 martie 2007 întocmită de D.C.F. din cadrul A.N.A.F., iar instanța de fond a respins acțiunea răspunzând punctual la criticile formulate prin acțiune. În mod corect s-a constatat că reclamanta reiterează prin acțiune criticile formulate pe calea contestației administrative prealabile și nu administrează probe în susținerea cererii sale prin care contestă cele două acte emise de intimată.

Prin motivele de recurs recurenta nu arată care sunt motivele de nelegalitate ale hotărârii atacate și reia aceleași susțineri din acțiunea și calea administrativă de atac și, mai mult, deși arată că anexează anumite acte la cererea de recurs (corespondența purtată a MADR fila 4 recurs) recurenta nu depune alte documente noi cu care să-și susțină cererea de recurs conform art. 305 C. proc. civ. Analizând sentința recurată sub toate aspectele conform art. 304 1 C. proc. civ., se constată că instanța de fond a reținut în concordanță cu prevederile legale incidente cauzei, în mod corect situația de fapt pe baza căreia a constatat că reclamanta nu a făcut dovada susținerii că actul administrativ atacat nu este temeinic și legal.

Critica legată de aspectul privind inventarierea terenurilor din domeniul public și privat al statului este nefondată, reclamanta având obligația de a inventaria terenurile cu destinație agricolă și cele deținute în administrare de alte instituții. Principalele constatări ale organului de control au fost acelea că recurenta-reclamantă a efectuat doar inventarierea scriptică a terenurilor, pe baza registrelor cadastrale, fără a efectua și inventarierea faptică, prin măsurarea suprafețelor ce au făcut obiectul protocoalelor de preluare, precum și faptul că în aceste protocoale suprafețele declarate nu coincid categoriei de folosință reale, conform art. 20 din Legea nr. 268/2001 potrivit regulilor din Legea nr. 82/1991 și a Ordinului Ministrului Finanțelor Publice nr. 1753/2008.

Instanța de fond analizând apărarea formulată de reclamantă privind diligențele pe care le-a făcut începând cu anul 2004 privind stabilirea valorii de patrimoniu a terenurilor cu destinație agricolă din administrarea ADS, a constatat în mod corect că nu este dovedită. Mai mult deși susține că prevederile legale indicate în actele de control nu-i sunt aplicabile recurenta nu aduce argumente convingătoare în acest sens. Cu privire la suma totală de 2.494.352,55 lei reprezentând redevența și penalitățile aferente pentru care nu au fost emise facturi la termenele scadente, recurenta susține că în timpul controlului din această sumă a fost facturată suma de 2.225.893,52 lei, arătând și din ce provine aceasta.

Această susținere nu este de natură a modifica soluția primei instanțe având în vedere că suma reținută ca nefacturată este de 2.494.352,55 lei la data controlului, urmând a se regla ceea ce s-a facturat în timpul controlului sau ulterior acestei date cu suma constatată în actul de control. Referitor la aspectul privind neîncheierea unui act adițional la contractul de concesiune nr. 37 din 21 ianuarie 2002 cu SC H.S. SA, de diminuare a suprafeței concesionate cu 16 ha, respectiv la faptul că nu se cunoaște situația juridica a acestei suprafețe, instanța de fond a reținut că reclamanta nu a depus la dosar actele invocate iar fisele de evidenta si contractul de concesiune cu MAIA nu dovedesc o situație de fapt contrara celei reținute de inspecția fiscala, respectiv lipsa unui act din care să rezulte diminuarea suprafeței de 1121 ha cu 16 ha.

Recurenta, cu privire la această constatare, face referiri generale fără a formula critici concrete împotriva hotărârii ce a reținut faptul că nu s-a făcut dovada diminuării suprafețelor de 1121 ha ce face obiectul concesiunii cu SC H.S. SA, cu cele 16 ha, pentru care organele de control au reținut că nu rezultă cu claritate statutul juridic al acestei suprafețe de teren, ce a fost dată în exploatare, atât SC H.S. SA cât și către SC R.C.

SRL Față de constatările organului de control în procesul verbal de control financiar Cap.III „Modul de administrare și contractare a terenurilor pe categorii de folosință”, pct. 3.1, recurenta invocă o serie de aspecte care nu sunt de natură a schimba hotărârea primei instanțe, fiind analizate în procedura administrativă, când s-a constatat că agenția a înregistrat în fiecare an o pondere mare a terenurilor libere de contract din suprafața administrată, ceea ce a influențat în mod direct modul de realizare a veniturilor prevăzute în bugetul de venituri și cheltuieli. În condițiile în care suprafața de teren aflată în administrare a scăzut, procentul de suprafață necontractată s-a menținut la nivel ridicat, fiind arătate în actul administrativ și cauzele care au condus la această situație, cauze necontestate de recurentă.

Ca urmare a acestor constatări, organul de control a prevăzut ca dispoziție obligatorie măsura nr. 4 potrivit căreia Consiliul de Administrație va analiza periodic gradul de contractare a terenurilor aflate în administrare precum și modul de recuperare a redevenței, măsură contestată însă fără a se dovedi care este vătămarea care i s-a produs prin această dispoziție. Referitor la situația contractului de asociere in participațiune nr. 108/2004, încheiat cu SC S. SRL, o rganele de control financiar au constatat că recurenta-reclamantă a urmărit formal modul de respectare a clauzelor contractului de concesiune si nu au luat masuri ferme în cazul nerespectării acestora. De asemenea, a încheiat in mod discreționar contractul de asociere in participațiune cu SC S. SRL in condițiile in care existau si alte oferte pentru suprafața neutilizată.

Este real că la data de 25 aprilie 2000, ADS în calitate de concedent a încheiat cu SC A. Dăbuleni județul Dolj în calitate de concesionar contractul de concesiune, pe drept de preemțiune nr. 231 și că prin sentința civilă nr. 127/2004 în dosarul nr. 16/F/2001 conform prevederilor Legii nr. 64/1995 republicată s-a deschis faliment față de această societate și s-a numit lichidator judiciar SC A. S.A. Craiova, județul Dolj. La data de 26 august 2004 SC A. SA Dăbuleni a încheiat contractul de asociere în participațiune nr. 108 cu SC S. SRL(reprezentată în calitate de administrator de S.I., care este în același timp directorul general al SC A. SA). ADS s-a înregistrat în tabelul creditorilor SC A. SA cu o creanță în sumă totală de 10.996.074.569 RON.

Organul de control a reținut a reținut că ADS, recurenta-reclamantă, a urmărit formal modul de respectare a clauzelor din contractul de concesiune nr. 231/2000 și nu a luat măsuri ferme pentru recuperarea debitelor precum și faptul că a încheiat în mod discreționar contractul de asociere în participațiune cu SC S. SRL în condițiile în care existau și alte oferte pentru suprafața neutilizată. Față de aceste constatări recurentei i s-a reținut întemeiat o culpă în supravegherea modului de respectare a contractului și acumularea unui debit așa de mare precum și în modul de încheiere a contractului de asociere în participațiune cu administratorul SC S. SRL, care în același timp a fost administrator al SC A. SA Dăbuleni, căreia i se ridicase dreptul de administrare prin deschiderea falimentului, însă în fapt nu s-a făcut dovada schimbării conducerii acestei societăți aflate în faliment.

În ceea ce privește constatarea organului de control financiar referitoare la facturi neemise pentru redevența integral datorată rezultând din fișa clientului SC A.M.K. SA, pentru perioada 2000-2004, instanța de fond a reținut in mod corect faptul că aceste susțineri nu sunt de natură să înlăture constatările controlului financiar referitoare la modul defectuos de urmărire a contractelor de concesiune încheiate. În ceea ce privește contractul nr. 382/2006, nu este aplicabilă clauza de reziliere, respectiv neemiterea de facturi sau emiterea cu întârziere. Referitor la aprecierile reprezentanților A.N.A.F. privind lipsa de preocupare a agenției pentru perfectarea actelor adiționale, arată recurenta că actele adiționale la contracte se întocmesc numai atunci când există temeiuri legale, fără a se face trimitere la un caz concret, pentru a putea fi analizat de instanța de judecată.

Menționează recurenta că procedează în acest sens în toate cazurile, fiind irelevant să se facă trimitere la un contract anume în acest context, susținere ce nu poate fi reținută ca un argument de natură să modifice hotărârea primei instanțe. Cu privire la contractul de arendă nr. 95/2005 încheiat cu M.G., recurenta face trimitere la faptul că a depus o serie de acte, respectiv copiii după HCA nr. 15/2005, nr. 17/2005, procesul verbal de adjudecare, factura fiscală nr. 5151053/2005, Ordinul de poprire nr. 52067/2006 și mai multe adrese fără a arăta în ce fel prin aceste documente înlătură susținerile organului de control care a reținut că ADS nu a respectat procedura de concesionare a terenurilor cu destinație agricolă aflate în administrarea sa, prin transmiterea cu întârziere de 6 luni a contractului la Direcția Executări Contracte.

În ceea ce privește susținerile recurentei referitoare la contractul de asociere nr. 102 din 12 august 2004 încheiat cu SC C.L. S.R.L. privind localizarea terenului ce face obiectul contractului prin fișa de fond funciar, acestea nu pot fi reținute întrucât această fișă reprezintă un document intern iar concesiunea terenului nu se putea face fără ca în contract să fie trecute mențiuni cu privire la amplasarea suprafeței de 10,08 ha ce a făcut obiectul convenției conform art. 969 C. civ., iar fișa de fond funciar este un act unilateral și nu bilateral convenit de ambele părți ale contratului de asociere. Pentru toate aceste considerente în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ. se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Agenția Domeniilor Statului împotriva sentinței nr. 2493 din 16 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 noiembrie 2008.