ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 579/2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 579/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 14 decembrie

2006, reclamanta SC T.C.E. SRL Piatra Neamț a chemat în judecată Agenția de Plăți

și Intervenție pentru Agricultură solicitând, pe calea contenciosului administrativ,

obligarea pârâtei la plata sumei de 5.485.050 RON cu titlu de daune reprezentând

contravaloarea bonurilor valorice care i se cuveneau cu titlu gratuit pe care ar

fi trebuit să le primească și să le utilizeze până la data de 01 decembrie 2006

conform art. 4 din O.U.G. nr. 65/2006 cu titlu de „sprijin financiar care se acordă

de stat producătorilor agricoli pentru înființarea culturilor din toamna anului

2006”, precum și la plata daunelor materiale în sumă de 74.853 RON reprezentând

contravaloarea comisioanelor și a spezelor bancare aferente creditului angajat,

daune produse societății ca urmare a refuzului nejustificat din partea pârâtei de

a acorda sprijinul financiar cuvenit în termenul limită legal.

Diferența în plus a daunelor

nefiind cunoscută la data înregistrării acțiunii, susține reclamanta, urmează a

o calcula și pretinde printr-o acțiunea separată, după achitarea ei de către bancă.

S-a solicitat și plata

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că

are calitatea

de arendaș exploatând astfel de peste 6 ani terenul agricol situat în Insula Mare

a Brăilei, calitate conferită prin contractul de arendă din 2001 și Actele adiționale

nr. 1, 2 și 3 (anexa 1), contract încheiat cu Agenția Domeniilor Statului și aflat

în derulare.

A arătat reclamanta că

așa cum reiese cu pregnanță din expunerea de motive a O.U.G. nr. 65/2006, acest

act normativ a fost adoptat avându-se în vedere „situația extraordinară creată de

perioada scurtă de timp rămasă pentru desfășurarea campaniei agricole de toamnă,

cu încadrarea în perioada optimă de însămânțare și necesitatea achiziționării de

produse pentru asigurarea respectării tehnologiilor de cultură și realizarea de

producții agricole eficiente, se impune luarea unor măsuri de sprijinire a producătorilor

agricoli” și evitarea pe această cale a înregistrării de pagube în activitatea agricolă.

Reglementare care, așa după cum reiese din conținutul Ordinului nr. 607/2006 al

Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale (anexa 2), a fost anume

și în mod expres adoptată de Guvernul României având în vedere necesitatea armonizării

legislației românești cu prevederile Tratatului de aderare a țării noastre la Uniunea

Europeană, respectându-se astfel prevederile Regulamentului Consiliului Europei

nr. 1782/2003 privind stabilirea normelor comune pentru regimurile de susținere

directă în cadrul politicii agricole comune și stabilirea altor regimuri de susținere

în favoarea agricultorilor.

În acest context legal

și cu respectarea termenului limită stabilit la alin. (5) al art. 5 din O.U.G.

nr. 65/2006, la data de 27 septembrie 2006, cu adrese, societatea a depus cererea

de acordare a sprijinului financiar în valoare de 150 RON/ha (anexa 3), iar corespunzător

documentelor doveditoare anexate acesteia i se cuvenea primirea gratuită a unor

bonuri valorice în sumă totală de 5.485.050 RON.

A mai arătat reclamanta

că pârâta a tergiversat în mod deliberat soluționarea în termenul legal a cererii

sale refuzând ca să formuleze în timp util vreun răspuns la procedura prealabilă

(anexa 4) pe care i-a transmis-o la data de 13 octombrie 2006 și pentru a o pune

astfel în imposibilitate efectivă de a mai putea beneficia de acest drept acordat

de Guvern față de data limită de 01 decembrie 2006 prevăzută la alin. (2) al

art. 4 din O.U.G. nr. 65/2006. La data de 24 noiembrie 2006 i-a expediat formal

scrisoare (anexa 5) prin care, deși recunoaște textual și expres că societatea exploatează

cu titlu de arendaș terenul agricol achitându-și la zi toate obligațiile contractuale

față de arendătoarea Agenția Domeniilor Statului (condiția nefiind însă cerută de

O.U.G. nr. 65/2006). În aceste condiții, arată reclamanta, este îndreptățită, conform

O.U.G. nr. 65/2006, să beneficieze de sprijinul financiar acordat de stat agricultorilor.

Dovedind o flagrantă rea-credință

în încercarea de a-și motiva cu orice preț refuzul nejustificat de soluționare a

cererii, pârâta a considerat de cuviință ca să pretexteze că împotriva dovezilor

certe puse de societate la dispoziție printre care și considerentele judicios întemeiate

ale diferitelor instanțe - chiar și de Înalta Curte de Casație și Justiție - (anexa

6) și că nu ar fi suficient de convinsă de temeinicia sentinței comerciale nr.

173 din 16 octombrie 2006 dată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,

(anexa 7) deoarece, nefiind definitivă și irevocabilă nu face dovada exploatării

- de către societatea reclamantă - a terenului agricol cu titlu valabil, iar respectiva

sentință ar fi fost atacată de Agenția Domeniilor Statului cu recurs urmând ca astfel,

să fie citată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

În opinia reclamantei,

acest pretext invocat de pârâtă se constituie prin el însăși ca o dovada suplimentara

a relei sale credințe atâta timp cât, în mod evident, soluționarea irevocabilă a

respectivului litigiu care are ca unic obiect o „pretenție de plată” formulată de

Agenția Domeniilor Statului, nu are absolut nicio legătură cu problema „titlului

valabil de utilizare a terenului agricol” asupra căruia pârâta - spre deosebire

de toate instanțele - continuă să aibă dubii.

Soluționarea irevocabilă

despre care, știe foarte bine că este de lungă durată, iar în această modalitate

vicleană de tergiversare voită a soluționării cererii sale legitime, neîndeplinindu-și

cu știință îndatoririle de serviciu care îi revin în mod expres prin lege, pârâta

urmărește în realitate numai păgubirea gravă a reclamantei prin refuzul soluționării

legale și în termen a cererii.

De fapt, o cerere similară

a societății - însă, întemeiată pe O.U.G. nr. 20/2006 - formulată împotriva aceleiași

pârâte a format obiectul Dosarului nr. 8239/2/2006 al Curții de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în care, prin sentința civilă

nr. 3129 din 27 noiembrie 2006 (anexa 8 - certificatul de grefă), în mod perfect

legal, instanța a admis cererea și a obligat-o pe pârâtă la plata ajutorului financiar

acordat de stat agricultorilor, dar pentru o altă categorie de culturi.

Astfel, în condițiile

prevăzute alin. (3) al art. 18 din Legea nr. 554/2004, reclamanta a solicitat instanței

să ia act de faptul evident conform căruia, fiind privată în mod abuziv și esențial

nelegal de exercițiul dreptului legitim de a putea beneficia până la împlinirea

termenului limită legal de acest sprijin financiar acordat de stat cu titlu gratuit

agricultorilor, pentru a putea asigura totuși executarea la timp și în condiții

cât mai bune a tuturor lucrărilor agricole obligatorii - amintite în mod expres

în preambulul O.U.G. nr. 65/2006 ca rațiune a adoptării acesteia, societatea a fost

silită ca facă eforturi considerabile și inevitabile pentru procurarea sumelor necesare

înlocuirii sprijinului financiar ce i-a fost acordat de stat și refuzat de către

pârâtă, iar astfel a trebuit să se îndatoreze la R. Bank (anexa 9) din partea căreia

am obținut în cele din urmă un credit în sumă de 5.485.050 RON echivalentul al bonurilor

valorice cuvenite pentru care, numai până la această dată a achitat suplimentar

suma de 74.853 RON cu titlu de comisioane și speze bancare (anexa 10), iar condiționat

de posibilitățile sale de rambursare, în caz de întârziere peste termenul de scadență

contractual, va fi îndatorată să plătească o dobândă de 6,5%, sume care astfel reprezintă

daune pentru societate, daune care, pe cale de consecință directă, i-au fost produse

din culpa dovedită a pârâtei, motiv pentru care solicită obligarea acesteia și la

plata acestora în sumă totală de 5.559.903 RON.

Pârâta Agenția de

Plăți și Intervenție pentru Agricultură a formulat întâmpinare, solicitând respingerea

acțiunii ca neîntemeiată, invocând în principal faptul că reclamanta nu a făcut

dovada deținerii și exploatării terenului situat în Insula Mare a Brăilei în temeiul

unui titlu valabil, condiție impusă de O.U.G. nr. 65/2006.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 606

din 26 februarie 2007, a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâta la plata

sumei de 5.485.050 RON cu titlu de daune reprezentate de contravaloarea bonurilor

valorice cuvenite și neacordate ca sprijin financiar, la plata sumei de 74.853 RON

daune, constând în comisioane și speze bancare angajate, precum și la plata cheltuielilor

de judecată.

Pentru a se pronunța în

sensul arătat instanța de fond a reținut, în esență, că în mod nejustificat pârâta

i-a refuzat beneficiul sprijinului financiar prevăzut de O.U.G. nr. 65/2006, deși

a făcut dovada că îndeplinea toate condițiile, reclamanta deținând și exploatând

în sensul legii o suprafață de teren agricol, iar legea nu condiționează plata acestui

sprijin de plata altor obligații legale (ex. redevențe).

Instanța de fond a mai

reținut că Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură recunoaște în conținutul

adresei din 24 noiembrie 2006 că reclamanta exploatează terenul, iar prin hotărâre

judecătorească definitivă și irevocabilă (decizia nr. 3869 din 09 noiembrie 2006)

s-a reținut că prin încheierea actului adițional nr. 3 din 09 august 2004 la contractul

de arendă din 2001, de comun acord, părțile au continuat derularea acestui contract.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs, în termen legal, pârâta Agenția de Plăți și Intervenție

pentru Agricultură, invocând dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor

de recurs se susține că instanța de fond a reținut în mod eronat faptul că Agenția

de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a refuzat acordarea sprijinului financiar

sub forma bonurilor valorice, condiționând reclamanta de plata altor obligații legale,

în speță arenda, deși Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a respins

cererea reclamantei de acordare a sprijinului financiar pe motivul incertitudinii

titlului valabil cu care societatea exploata terenul pentru care solicită sprijinul.

Aceasta întrucât Agenția Domeniilor Statului considera acest contract ca fiind reziliat,

situație notificată prin adresa din 13 februarie 2003, și urmată de mai multe litigii

privind anularea măsurii unilaterale de reziliere a contractului din 28 august 2001.

Recurenta susține că reclamanta

a dat dovadă de rea-credință la data solicitării sprijinului financiar susținut

de contractul de arendare, neaducând la cunoștința Agenția de Plăți și

Intervenție pentru Agricultură situația de fapt și de drept în ceea ce privește

terenul pe care îl exploata, fiind necesar ca Agenția de Plăți și Intervenție pentru

Agricultură să facă demersuri pentru elucidarea situației.

Mai mult, arată recurenta-pârâtă,

la data solicitării sprijinului financiar de către reclamantă, instanțele nu se

pronunțaseră definitiv și irevocabil în litigiul dintre părți (Dosarul nr. 3851/2/2006).

Nici cu privire la daunele

materiale, arată recurenta, instanța de fond nu a pronunțat o sentință legală și

temeinică. Aceasta cu atât mai mult cu cât pe lângă neîndeplinirea condiției imperativ

cerută de O.U.G. nr. 65/2006 referitoare la exploatarea terenului în fapt de către

producătorii agricoli, contractarea unui împrumut nu este condiționată de acordarea

sprijinului financiar conform O.U.G. nr. 65/2006. În plus, arată recurenta, contractul

bancar a fost încheiat anterior formulării cererii de acordare a sprijinului financiar,

reclamanta neputându-se prevala de faptul că Agenția de Plăți și Intervenție

pentru Agricultură este vinovată de plata comisioanelor și spezelor sale bancare

și nici nu putea previziona la data încheierii contractului de împrumut suprafața

totală care urma a fi însămânțată.

Examinând cauza în raport

cu toate criticile aduse acesteia, cu probele administrate și apărările formulate

precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele

ce vor fi expuse în continuare:

Astfel, este cunoscut

că potrivit dispozițiilor art. 3 din O.U.G. nr. 65/2006 beneficiarii sprijinului

financiar prevăzut la art. 1 sunt producătorii agricoli, persoane fizice și/sau

juridice care dețin sau exploatează terenurile arabile în calitate de proprietari,

arendași, concesionari, asociați în participațiune, societăți agricole constituite

în baza Legii nr. 36/1991, etc., sunt înregistrați în Registrul agricol/Registrul

fermelor/alte evidențe financiare și înființează culturi în toamna anului 2006.

În cauză, Înalta Curte

constată că intimata-reclamantă s-a adresat cu mai multe cereri de sprijin financiar,

iar recurenta, prin adresa din 24 noiembrie 2006 i-a comunicat că până la reglementarea

situației juridice a contractului în baza căruia exploatează terenul pentru care

solicită sprijin, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură nu poate da

curs solicitărilor acesteia. Se mai menționează, textual, că Agenția de Plăți

și Intervenție pentru Agricultură nu contestă faptul că SC T.C.E. SRL exploatează

terenul, dar nu are dovada plății arendei/redevenței sau a altor obligații contractuale

legale de folosința terenului, din anul anterior și în plus măsura de reziliere

a contractului de arendă încheiat cu arendatorul Agenția Domeniilor Statului, dispusă

prin notificarea din 13 februarie 2003 este menținută și în prezent, neexistând

nicio hotărâre judecătorească de anulare sau suspendare a acesteia.

Totodată, Înalta Curte

constată că în actul adițional nr. 3 din 09 august 2004 la contractul de arendă

din 28 august 2001, prin care s-a convenit modificarea unor clauze contractuale

referitoare la obiectul și prețul contractului, s-a precizat că prevederile contractului

de arendă și ale actului adițional nr. 1 și 2, ce nu au fost modificate prin prezentul

act adițional sunt valabile.

De asemenea, Înalta Curte

constată că potrivit adeverințelor eliberate de Primăria comunei Frecăței și de

Primăria comuna Mărașu în toamna anului 2006 se vor însămânța de reclamantă culturi

de rapiță, grâu și orz, indicându-se în concret suprafețele agricole, precum și

contractul din 28 august 2001.

În condițiile arătate,

Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond a reținut că Agenția de

Plăți și Intervenție pentru Agricultură trebuia să recunoască reclamantei dreptul

de a beneficia de sprijinul financiar prevăzut de O.U.G. nr. 65/2006 și chiar a

daunelor materiale, intimata-reclamantă făcând atât dovada împrumutului bancar,

cât și al posibilității de a previziona pierderea datorată refuzului acordării sprijinului,

respectiv echivalentul bonurilor valorice acordate de Stat, conform prevederilor

art. 1 din O.U.G. nr. 65/2006.

Prin urmare, constatând

că sentința atacată este legală și temeinică, iar criticile aduse acesteia nefondate,

Înalta Curte va respinge recursul în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza

a II-a coroborate cu cele ale art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004.

Având în vedere soluția

ce urmează a fi pronunțată, cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată,

dovada acestora, precum și dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., Înalta Curte va

obliga recurenta-pârâtă la plata acestora în sumă de 7.000 RON către intimata-reclamantă,

cu aplicarea alin. (3) al art. 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură împotriva sentinței

civile nr. 606 din 26 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă

la plata sumei de 7.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă

SC T.C.E. SRL Piatra Neamț, cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 februarie 2008.