ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4431/2012

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința

comercială nr. 16360 din 20 septembrie 2011 Tribunalul București, secția a VI-a

comercială, a respins, ca neîntemeiată, excepția prematurității formulării

acțiunii și, pe fond, a respins acțiunea formulată de reclamanta A.D.S. în

contradictoriu cu pârâta SC T.C.E.B. SRL Piatra Neamț, ca neîntemeiată.

Pentru a

pronunța această sentință, tribunalul a reținut, în esență, că din înscrisurile

de la dosar a rezultat că prin adresa din 4 ianuarie 2010, reclamanta a

solicitat pârâtei comunicarea dovezii privind constituirea în favoarea agenției

a garanției de bună execuție, atenționând-o că, în situația în care nu va intra

în posesia documentului va lua măsurile ce se impun și, prin urmare, aceasta a

cunoscut pretențiile reclamantei, fiind respectate așadar dispozițiile art. 720

1

C. proc. civ..

Pe fondul

cauzei, tribunalul a reținut că între reclamantă, în calitate de arendator și

pârâta, în calitate de arendaș s-a încheiat contractul de arendă din 28 august

2001 prin care pârâtei i s-a transmis dreptul și obligația de exploatare a

terenului cu destinație agricolă în suprafață de 56.905 ha și a terenului

neagricol în suprafață de 2400,24 ha din perimetrul Insulei Mari a Brăilei,

județul Brăila, iar prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat să se

dispună încetarea contractului de arendă pentru neîndeplinirea de către pârâtă

a obligației privind constituirea garanției de bună execuție.

Din prevederile

contractuale prevăzute la art. 7.1 și 8.3 tribunalul a reținut că cei mai târziu

la data semnării contractului de arendă, arendașul avea obligația de a constitui

garanția de bună execuție; din adresa din 9 noiembrie 2010 și scrisoarea de garanție

din 08 septembrie 2010 a rezultat că pârâta și-a îndeplinit pe parcursul procesului

obligația de a constitui în favoarea reclamantei o garanție de bună execuție în

valoare de 11.151.972,68 RON, apreciind că acțiunea este neîntemeiată, a respins-o

cu această motivare.

Curtea de Apel

București, secția a VI-a civilă, prin decizia civilă nr. 21 din 19 ianuarie 2012,

a admis excepția tardivității declarării apelului formulat de reclamanta A.D.S.

împotriva acestei sentințe și în consecință a respins ca tardiv declarat apelul

fiind obligată apelanta la plata către intimată a sumei de 12.400 RON reprezentând

cheltuieli de judecată (onorariu avocat).

În argumentarea

acestei decizii, instanța de apel a reținut, în esență că, hotărârea atacată a fost

comunicată apelantei A.D.S. la data de 11 noiembrie 2011, iar termenul de 15 zile

pentru exercitarea căii de atac a apelului, calculat pe zile libere conform

art. 101 alin. (1) C. proc. civ., s-a împlinit la data de 28 noiembrie 2011, zi

lucrătoare, însă cererea de apel a fost înregistrată la Curtea de Apel la data de

30 noiembrie 2011, peste termenul legal de 15 zile.

S-a reținut că

potrivit prevederilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi

de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea,

afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată

printr-o împrejurare mai presus de voința ei.

În concluzie,

instanța de apel a constatat că apelanta a exercitat calea de atac cu depășirea

termenului legal, astfel că a respins ca tardiv declarat apelul formulat de reclamanta

A.D.S. București.

Împotriva acestei

decizii, reclamanta A.D.S. a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ..

În susținerea

motivului de recurs indicat recurenta a arătat că decizia recurată este nelegală

deoarece a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a prevederilor

art. 284 alin. (1) C. proc. civ..

Astfel, susține

recurenta sentința comercială nr. 16360 din 20 septembrie 2011 a fost comunicată

reclamantei A.D.S. București la data de 11 noiembrie 2011, iar în raport de prevederile

art. 101 alin. (1) și (5) C. proc. civ. ultima zi pentru declararea apelului era

data de 28 noiembrie 2011 și având în vedere faptul că Ia data de 28 noiembrie 2011

a transmis prin fax, la numărul de fax al Tribunalului București, apelul motivat

se dovedește că apelul a fost declarat în termenul legal.

Totodată, recurenta

critică decizia recurată și în ceea ce privește dispoziția instanței de obligare

la plata sumei de 12.400 RON cheltuieli de judecata, susținând că instanța, cu nesocotirea

dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., în mod greșit a obligat-o la plata

cheltuielilor de judecată întrucât suma de 12.400 RON cerută de apărătorul intimatei

trebuia cenzurată, fiind nejustificată în raport cu complexitatea cauzei.

Pentru aceste

motive recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și

trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Prin concluziile

scrise depuse la dosar intimata - pârâtă SC T.C.E.B. SRL Piatra Neamț a solicitat

respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a deciziei

recurate.

Recursul este

nefondat și va li respins pentru următoarele considerente:

Motivul de nelegalitate

prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ. invocat de recurentă vizează lipsa

temeiului legal sau încălcarea legii. Dintre aceste ipoteze, recurenta a invocat

încălcarea prevederilor art. 284 alin. (1) și art. 274 C. proc. civ..

Potrivit dispozițiilor

art. 284 C. proc. civ. „Termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii

dacă legea nu dispune altfel".

Totodată, potrivit

art. 101 alin. (5) C. proc. civ., numai atunci când termenul se sfârșește într-o

zi de sărbătoare legală sau când serviciul este suspendat, acesta se va prelungi

până la sfârșitul primei zile de lucru următoare.

În speță, instanța

de apel, cu observarea dispozițiilor legale arătate, socotind termenul de apel,

a constatat în mod corect că acesta a început să curgă la data de 11 noiembrie 2011,

când a fost comunicată sentința apelată, că s-a împlinit la data de 28 noiembrie

2011 zi lucrătoare și că cererea de apel a fost înregistrată, la registratura instanței,

la data de 30 noiembrie 2011 cu depășirea termenului legal de 15 zile.

Susținerea recurentei

conform căreia instanța de apel trebuia să se raporteze la data de pe cererea de

apel transmisă prin fax respectiv 28 noiembrie 2011 nu poate fi reținută, întrucât

deși termenele se socotesc pe zile întregi, totuși în ziua în care se împlinește

termenul partea trebuie să depună actul la registratura instanței până la închiderea

programului său și după cum se constată din înscrisul aflat la dosar apel, cererea

a fost transmisă la data de 28 noiembrie 2011 însă la orele 18.32, deci după terminarea

programului de lucru al registraturii.

Ultima critică

a recurentei vizează cuantumul cheltuielilor de judecată, critică ce va fi respinsă

ca nefondată.

Potrivit art.

274 alin. (1) C. proc. civ. partea care cade în pretenții va fi obligată la plata

cheltuielilor, iar potrivit art. 274 alin. (3) C. proc. civ. "Judecătorii au

însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților (...), ori de câte

ori vor constata că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii

sau munca îndeplinită de avocat".

Se constată că

instanța de apel în urma verificării înscrisurilor depuse în dovedirea cheltuielilor

de judecată a dat eficiență prevederilor art. 274 C. proc. civ. și a acordat, în

mod corect, cheltuieli de judecată în sumă de 12.400 RON.

Dreptul de a cere

plata cheltuielilor de judecata se naște pentru partea care a câștigat procesul,

ca efect al hotărârii judecătorești prin care cealaltă parte a căzut în pretenții.

Practica judecătorească

a conturat nu numai ideea că dispozițiile art. 274 C. proc. civ. sunt aplicabile

în raport de culpa procesuală a părții care a pierdut procesul, ci și cerința ca

în analiza culpei să se aibă în vedere prejudiciului real creat părții care a achitat

cheltuielile de judecată.

În cazul de față

instanța a avut în vedere natura pricinii dar și munca îndeplinită de avocat ce

a fost apreciată în raport de aceasta și de înscrisurile depuse la dosar.

De altfel, aprecierea

cuantumului cheltuielilor de judecată este în căderea instanței și în raport de

dovezile care s-au tăcut se aplică dispozițiile art. 274 C. proc. civ., care în

speță nu au fost încălcate.

Pentru rațiunile

mai sus înfățișate, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanta A.D.S. împotriva deciziei civile nr. 21 din 19 ianuarie

2012 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astfel 8 noiembrie 2012.