ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2775/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2775/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 19 mai 2003 la

Tribunalul Giurgiu reclamanta SC A.P. SRL a chemat în judecată pe pârâta A.D.S.,

solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să constate nulitatea absolută a

licitației organizate de pârâtă în septembrie 2002, pentru fraudă la lege cu

consecința suspendării contractului de concesiune din 23 octombrie 2002 având

ca obiect o suprafață de teren agricol aflat în exploatarea SC A.P. SA Giurgiu și

încheiat între pârâtă și SC M.T. SRL în baza licitației menționate.

La termenul din 16 octombrie

2003 intervenienta SC M.T. SRL a formulat în cauză cerere de intervenție în

interes propriu, solicitând respingerea cererii reclamantei, constatându-se că

intervenienta este titular al dreptului de concesiune în baza contractului de

concesiune din 23 octombrie 2002 încheiat în urma adjudecării licitației din

septembrie 2002 organizată de A.D.S., cu consecința obligației reclamantei de

a-i respecta dreptul de concesiune asupra terenului.

Prin sentința comercială nr.

1156 pronunțată la data de 16 octombrie 2003 în dosarul nr. 2002/695COM/2003

Tribunalul Giurgiu a admis excepția de necompetență teritorială invocată de

pârâtă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului București, secția comercială.

Prin încheierea dată la 20

mai 2004 în dosarul nr. 305/2004 Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

a admis în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată în

cauză.

Prin sentința comercială nr.

8282 pronunțată la data de 17 iunie 2004 în dosarul nr. 305/2004 Tribunalul

București, secția a VI-a comercială, a respins ca neîntemeiată acțiunea

reclamantei și a admis cererea de intervenție formulată de intervenientă,

constatând că aceasta din urmă este titulara dreptului de concesiune conform

contractului din 2002.

Pentru a pronunța această

sentință Tribunalul a reținut în ceea ce privește excepția de incompatibilitate

a apărătorului interveninetei, invocată de reclamantă, sub motivul că acesta a

fost angajat în cadrul A.D.S., întocmind în această calitate documentația

licitației din septembrie 2002, că este neîntemeiată, deoarece nu sunt

aplicabile dispozițiile art. 44 din Legea nr. 51/1995, excepția fiind respinsă

prin încheierea pronunțată la 15 aprilie  2004.

În baza Legii nr. 268/2001 A.D.S.

a organizat în septembrie 2002 o licitație cu plic închis pentru concesionarea

unui teren agricol în suprafață de 9.016 ha aflat în exploatarea societății

reclamante, organizarea licitației fiind impusă prin sentința civilă nr. 7231/2001

a Tribunalului București, secția comercială.

Reclamanta a exploatat în

anul agricol 2001 - 2002 o suprafață de 845,91 ha fără a avea un raport

contractual legal cu pârâta ci în baza unor contracte de asociere în

participațiune încheiate cu terțe societăți, astfel că înființarea unor culturi

pe terenul respectiv s-a realizat pe propriul său risc, în condițiile în care a

și fost notificată prin adresa din 2002 pentru încheierea unui contract valabil

cu pârâta, fără a se prezenta însă. Prin urmare, nu este îndreptățită să

primească despăgubiri. Termenul de 90 de zile la care se referă art. 7 din

Legea nr. 268/2001 privind inventarierea terenurilor cu destinație agricolă nu

este un termen de decădere iar dispozițiile legale respective au fost

modificate prin Legea nr. 549/2002.

Referitor la obligația

pârâtei de înscriere a dreptului de proprietate al statului în cartea funciară,

aceasta nu s-a realizat pentru că la nivel național nu s-au definitivat

lucrările de cadastru, însă oricum acest aspect nu poate constitui motiv de

nulitate absolută a licitației.

În ceea ce privește cererea

de intervenție, aceasta este întemeiată, având în vedere că intervenienta și-a

adjudecat licitația și a încheiat contractul de concesiune din 2002 cu A.D.S.

Împotriva acestei sentințe

reclamanta SC A.P. SRL a declarat apel, solicitând schimbarea în tot a

hotărârii atacate în sensul admiterii cererii principale și al respingerii

cererii de intervenție.

În motivarea apelului a

arătat că hotărârea prin care pârâta a fost obligată să organizeze o nouă

licitație a fost obținută ca urmare a demersurilor făcute de către o asociată a

reclamantei în exploatarea terenului și nu este neadevărat că a exploatat

terenul în suprafață de 845,91 ha fără un titlu care să îi permită aceasta.

În anul 1997 SC A.P. SRL,

care avea terenul în administrare a intrat în procedura de reorganizare

judiciară iar în baza propunerii administratorului judiciar, aprobată de

judecătorul sindic, s-au încheiat în contracte de asociere pentru exploatarea

terenului, între care și cel încheiat cu SC S.T. SRL, pe o perioadă de 5 ani,

iar acestei societăți, adunarea creditorilor și judecătorul sindic i-au permis

să încheie alte contracte de asociere, context în care s-a încheiat contractul

de asociere cu reclamanta.

Prin urmare, asociata

reclamantei a exploatat terenul în baza unui contract valabil încheiat.

Înființarea A.D.S. nu a afectat valabilitatea acestui contract, dat fiind că

potrivit art. 78 alin. (3) din H.G. nr. 626/2001 contractele în derulare pot fi

preluate de A.D.S. prin subrogare în drepturile societăților comerciale. A.D.S.

avea posibilitatea să solicite în instanță, ulterior apariției H.G. nr. 626/2001,

rezilierea contractului sau să continue raportul juridic încheiat de

predecesoarea sa și din moment ce nu s-a cerut rezilierea rezultă că raportul

juridic a continuat.

În concluzie, atât titlul

asociatei cât și al reclamantei erau perfect valabile și își produceau efectele

la momentul organizării licitației.

În ceea ce privește

investiția reprezentând cultura de lucernă înființată de reclamantă erau

aplicabile prevederile art. 494 C. civ. și, prin urmare, pârâta nu putea ignora

existența investiției.

Nu este adevărat că

reclamanta ar fi fost notificată pentru a încheia un contract valabil cu A.D.S.

Astfel, adresa din 2002 nu este o notificare ci un răspuns la o solicitare de

informații a reclamantei care oricum nu suplinește obligația prevăzută de art. 75

alin. (4) care impune notificarea proprietarilor de investiții în vederea

evaluării acestora.

Prevederea privind termenul

de 90 de zile a fost eliminată din lege la 17 octombrie 2002, prin Legea nr. 549/2002

iar licitația a avut loc la 19 septembrie 2002, procedura inventarierii fiind

prealabilă acestei date. Nerespectarea dispoziției în discuție duce la

nulitatea absolută a licitației din cel puțin din trei considerente: - lipsa

inventarierii poate duce la concesionarea unui teren în suprafață mai mare sau

de categorie superioară, fără modificarea corespunzătoare a redevenței; în

lipsa inventarierii obligația de identificare a investițiilor devine o formă

fără fond iar obligația de despăgubire a proprietarilor de investiții o simplă

declarație de principiu, deși proprietarii nu pot fi expropriați fără o dreaptă

și prealabilă despăgubire, aceasta fiind o chestiune de ordine publică,

nerespectarea atrăgând nulitatea absolută; caietul de sarcini se întocmește în

funcție de suprafața de teren.

Problema înscrierii

dreptului de proprietate al statului în cartea funciară privește atât stabilirea

suprafeței de teren cât și posibilitatea diminuării titlului statului în urma

retrocedării proprietăților.

În privința cererii de

intervenție, reclamanta a arătat că admiterea în principiu a acesteia nu a fost

menționată în dispozitivul vreunei încheieri.

Apelanta a mai susținut că

potrivit art. 5.1.5 din caietul de sarcini, contractul de concesiune trebuia

încheiat într-un termen de decădere de 10 zile de la întocmirea procesului – verbal

de licitație iar nu după 30 de zile cum s-a întâmplat în realitate, caz în care

pârâta trebuia să organizeze o nouă licitație.

Intimatele A.D.S. și SC M.T.

SRL au formulat întâmpinări solicitând respingerea  apelului ca tardiv

declarat, și, în subsidiar, ca nefondat.

Prin decizia comercială nr. 626

pronunțată la 29 septembrie 2005 în dosarul nr. 702/2005 Curtea de Apel

București, secția a VI-a comercială, a admis excepția tardivității apelului și

a respins ca tardiv declarat apelul în cauză.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs reclamanta SC A.P. SRL. Prin decizia nr. 3568 pronunțată la 14

noiembrie 2006 în dosarul nr. 6990/2/2005 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială, a admis recursul, a casat decizia recurată și a trimis cauza Curții

de Apel București pentru rejudecarea apelului în fond.

În rejudecarea apelului,

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr.

255 pronunțată la data de 17 mai 2007 a respins ca nefondat apelul reclamantei SC

A.P. SRL București.

Prin aceeași decizie

instanța a respins ca neîntemeiată și cererea intimatei A.D.S. de obligare a

apelantei la cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de apel a reținut în esență că hotărârea judecătorească prin care A.D.S.

a fost obligată la organizarea unei noi licitații este anterioară licitației

vizată prin obiectul acțiunii și nu implică în concret nici un motiv de

nulitate absolută cu privire la aceasta.

A mai reținut că înființarea

de către reclamantă a culturilor pe terenul folosit în anul agricol 2001 - 2001

s-a făcut pe riscul propriu al acesteia, deoarece reclamanta nu a avut un titlu

valabil întrucât prin sentința nr. 607 din 4 februarie 2005 a Tribunalului

București, secția a VI-a comercială, rămasă definitivă și irevocabilă prin

decizia nr. 220 din 25 aprilie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială,

a fost constatată nulitatea absolută a contractului de asociere în

participațiune încheiat între SC S.T. SRL și reclamantă.

Împotriva deciziei

pronunțată în apel reclamanta SC A.P. SRL București și pârâta A.D.S. București în

termen legal au declarat recurs.

Reclamanta prin recursul său

critică hotărârea pentru nelegalitate, în drept invocând pct. 9 al art. 304 C.

proc. civ.

Astfel recurenta - reclamantă

arată că hotărârea instanței de apel este dată cu greșita aplicare a legii în

sensul că licitația a fost organizată în temeiul unei hotărâri judecătorești,

respectiv sentința civilă nr. 7231/2001 a Tribunalului București rămasă

definitivă și irevocabilă la data de 4 aprilie 2002, critica din apel

referitoare la acest aspect avea drept scop să demonstreze lipsa de substanță a

argumentației primei instanțe care a prezumat că o licitație la care pârâta A.D.S.

a fost obligată prin hotărâre judecătorească nu poate fi decât legală.

Recurenta mai arată că este

neadevărat și chiar tendențios a se susține că a exploatat terenul în suprafață

de 845,91 ha fără a avea un titlu care să-i permită această activitate.

Menționează că asociata sa SC

S.T. SRL a exploatat terenul în baza unui contract valabil încheiat cu

administratorul din acel moment al recurentei, contract avizat de către

judecătorul sindic și care nu a fost niciodată reziliat sau desființat și

modificarea legislativă apărută în 2001 prin înființarea A.D.S. nu a afectat

valabilitatea acestuia contract. Potrivit  art. 78 alin. (3) din H.G. nr. 621/2001

contractele în derulare încheiate în vederea exploatării eficiente și viabile a

terenurilor agricole de către societățile comerciale, aflate sub incidența

Legii nr. 64/1995, pot fi preluate de A.D.S., prin subrogare în drepturile

societăților comerciale. Deci recurenta arată că înființarea A.D.S. și apariția

normelor metodologice de aplicare a legii nu au atras desființarea de drept a contractelor

încheiate anterior.

De altfel, arată recurenta, A.D.S.

avea posibilitatea ulterior apariției H.G. nr. 626/2001 să opteze a solicita

instanței rezilierea contractului sau să continue raportul juridic încheiat de

predecesoarea reclamantei și cum nu a solicitat aceasta, concluzionează că

titlul asociatei și titlul în baza căruia au exploatat terenul au fost valabile

și își produceau efecte la momentul organizării licitației.

Recurenta mai menționează că

nerespectarea dispozițiilor referitoare la termenul de 90 de zile la care se

referă art. 7 din Legea nr. 268/2001 privind inventarierea terenurilor cu

destinație agricolă cât și problema nerespectării procedurii prealabile de

despăgubire a proprietarilor de investiții atrag nulitatea absolută a

licitației și deci greșit au apreciat instanțele că neîndeplinirea acestor

obligații prealabile nu atrag nulitatea absolută a licitației.

Cu privire la cererea de intervenție

reclamanta a arătat că admiterea în principiu a acesteia nu a fost menționată

în dispozitivul vreunei încheieri.

Pentru motivele invocate

reclamanta a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei

atacate în sensul admiterii apelului, admiterea cererii principale, constatarea

nulității absolute a licitației și respingerea cererii de intervenție.

Pârâta A.D.S. București prin

întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea recursului reclamantei ca

nefondat.

Prin recursul său, pârâta a

arătat că decizia atacată este dată cu greșita interpretare și aplicare a legii

întrucât deși instanța de apel a respins apelul reclamantei a respins și

cererea sa privind acordarea cheltuielilor de judecată, cu motivarea că nu s-a

făcut în concret dovada efectuării acestor cheltuieli.

Recurenta - pârâtă a

solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei în sensul

obligării intimatei - reclamante la plata cheltuielilor de judecată către A.D.S.

București.

Recursurile declarate de

reclamantă și de pârâtă nu sunt fondate și vor fi respinse pentru următoarele

considerente.

Analizând motivele de

nelegalitate invocate de reclamantă în raport de actele și înscrisurile

dosarului, Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate.

Astfel, criticile formulate

de către reclamantă și încadrate în drept în pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.,

nu au fost argumentate în sensul cerut de text, deoarece nu s-a demonstrat că

hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea

sau aplicarea greșită a legii.

Recurenta-reclamantă nu a

avut în vedere faptul că licitația a fost organizată de către pârâta A.D.S. în

temeiul unei obligații stabilită printr-o hotărâre judecătorească.

De asemeni, reclamanta nu

are în vedere faptul că nu a avut un titlu valabil pentru exploatarea

terenului, astfel încât rezultă că în mod corect au apreciat instanțele că

înființarea de către aceasta a culturilor de lucernă, s-a făcut pe riscul

propriu.

Cu privire la recursul

declarat de pârâta A.D.S., Înalta Curte apreciază că instanța de apel în mod

legal a respins cererea sa de acordare a cheltuielilor de judecată din apel,

deoarece acestea nu au fost dovedite.

În consecință, față de cele

ce prevăd, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursurile vor fi respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de reclamanta SC A.P. SRL București prin administrator judiciar SC I.G.C.

SRL București și pârâta A.D.S. București împotriva deciziei comerciale nr. 255

din 17 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca

nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 octombrie 2008.