ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1450/2009

Asupra recursului de față; Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 226 din 18 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș a fost condamnat inculpatul T.P.I., la 1500 lei amendă pentru infracțiunea de nedepunere a unor documente prev. de art. 147 din Legea nr. 85/2006, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 83 C. pen. s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 9 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 310 din 01 martie 2002 a Judecătoriei Baia Mare și s-a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa de 1500 lei amendă aplicată prin prezenta sentință. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a), b), și c) C. pen.

și a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș a fost trimis în judecată inculpatul T.P.I. pentru infracțiunea de nepredare a unor documente prev. de art. 147 din Legea nr. 85/2006 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. S-a reținut în esență că în calitate de administrator al SC A.G. SRL Baia Mare a refuzat să pună la dispoziția administratorului judiciar documentele și informațiile prevăzute de lege în 10 zile de la data deschiderii procedurii falimentului, dispusă prin sentința civilă nr. 1042 din 24 octombrie 2005 a Tribunalului Maramureș, atitudine manifestată în mod constant până la data întocmirii actului de sesizare a instanței.

Prin sentința susmenționată s-a constatat că debitoarea SC A.G. SRL Baia Mare, al cărei administrator era inculpatul T.P.I. se află în stare de insolvență și s-a dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare și falimentului, fiind numit administrator judiciar SC P.G. SRL Baia Mare. Totodată, s-a dispus obligarea debitoarei să depună la dosar actele și informațiile cerute de art. 33 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 și a administratorului debitoarei să depună în termen de 10 zile de la comunicarea sentinței a unui număr de 8 acte, respectiv bilanțul și copii de pe registrele contabile curente, o listă completă cu toate bunurile debitoarei care să includă toate conturile și băncile prin care debitoarea își rulează fondurile, datele din registrele de publicitate, o listă cu numele și adresele creditorilor.

Contul de profit și pierderi pe anul anterior depunerii cererii, o listă a asociaților, o declarație prin care debitoarea își arată intenția de intrare în faliment sau reorganizare pe bază de plan, o listă cuprinzând plățile și transferurile patrimoniale efectuate de debitoare în cele 120 zile anterioare formulării cererii introductive, o declarație pe proprie răspundere sau un certificat de la registrul societăților agricole, ori, după caz, Oficiul registrului comerțului din care să rezulte dacă a mai fost supus procedurii prevăzute de prezenta lege într-un interval de 5 ani anterior formulării cererii introductive. Această sentință a devenit irevocabilă prin decizia civilă nr. 507 din 25 aprilie 2006 a Curții de Apel Cluj.

Până la data de 25 noiembrie 2007, când s-a închis procedura falimentului, inculpatul a refuzat să depună actele menționate, acesta prezentându-se cu ele ulterior, la 14 ianuarie 2008 cu o zi înainte de al treilea termen de judecată. S-a constatat de către instanța de fond că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de nedepunere a unor documente prevăzute de art. 147 din Legea nr. 85/2006 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. întrucât infracțiunea s-a consumat la expirarea termenului de 10 zile de la data când inculpatul a luat la cunoștință de deschiderea procedurii falimentului, conform art. 35 din Legea nr. 85/2006, respectiv de la data când i s-a comunicat hotărârea, sentința fiind definitivă și executorie, nefiind necesară nicio notificare în acest sens.

Sentința s-a pronunțat la 24 octombrie 2005, iar fapta a fost comisă înlăuntrul termenului de încercare de 3 ani și 9 luni, stabilit prin sentința penală nr. 310 din 1 martie 2002 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin decizia nr. 575 din 26 septembrie 2002 a Curții de Apel Cluj, prin care s-a aplicat pedeapsa de 1 an și 9 luni închisoare. S-a menționat că deși la data comiterii faptei, Legea nr. 85/2006 nu era în vigoare, ea își găsește aplicabilitatea întrucât aceasta se află în prezent în vigoare, iar textul art. 147 din acest act normativ are corespondent în art. 145 din Legea nr. 64/1995, iar limitele pedepselor sunt identice. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, solicitând să se constate că în mod greșit s-a reținut starea de recidivă prev. de art. 37 lit. a) C. pen.

și s-a dispus revocarea suspendării condiționate a pedepsei anterioare întrucât fapta ce face obiectul prezentului dosar a fost comisă la data de 29 septembrie 2006 și s-a consumat la expirarea termenului de 10 zile, respectiv la 10 octombrie 2006, deci după expirarea termenului de încercare din pedeapsa anterioară. Prin decizia penală nr. 102/A din 14 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Cluj s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul T.P.I. împotriva sentinței penale nr. 226 din 18 aprilie 2008 a Tribunalului Maramureș. S-a stabilit în favoarea Baroului de Avocați Cluj Napoca suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției și a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că inculpatul, în calitate de administrator al SC A.G. SRL Baia Mare a refuzat să pună la dispoziția administratorului judiciar, respectiv judecătorului sindic documentele și informațiile prevăzute de lege în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii dispusă prin sentința civilă nr. 1042 din 24 octombrie 2005 a Tribunalului Maramureș, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 147 din Legea nr. 85/2006.

Instanța de apel a înlăturat apărarea inculpatului în sensul că a luat cunoștință despre obligația de a depune documentele respective abia la data de 29 septembrie 2006, urmare a scrisorii recomandate nr. 14794 trimisă de administratorul judiciar, cu motivarea că sentința civilă nr. 1042/2005 a fost pronunțată la data de 24 octombrie 2005, iar la judecarea cauzei a fost prezent și inculpatul, care a contestat starea de insolvență a firmei, ocazie cu care s-a dispus ridicarea dreptului de administrare al debitoarei, precum și obligarea acesteia de a depune la dosar actele și informațiile cerute de art. 33 alin. (1) din Legea nr. 64/1995.

Sentința a fost comunicată debitoarei la 17 noiembrie 2005. S-a constatat că inculpatul avea cunoștință despre această sentință, pe care a atacat-o cu recurs la data de 28 noiembrie 2005, în motivele de recurs s-a arătat că sentința a fost comunicată la 17 noiembrie 2005, că termenul de 10 zile prevăzut de art. 35 din Legea nr. 85/2006 curge de la data comunicării sentinței, deci de la 17 noiembrie 2005, cele 10 zile împlinindu-se la data de 27 noiembrie 2005, această dată fiind data la care s-a comis infracțiunea.

Instanța de apel a înlăturat și apărarea inculpatului potrivit căreia nu a depus actele la data comunicării sentinței întrucât a formulat recurs împotriva acesteia, pe motiv că nici după judecarea recursului, inculpatul nu au fost depuse actele solicitate, precum și apărarea potrivit căreia a luat cunoștință despre obligația de a depune actele abia la data de 29 septembrie 2006 când a fost notificat de administratorul judiciar pe motiv că dispozitivul sentinței prevede expres obligația debitoarei de a depune la dosar actele și informațiile cerute de art. 33 alin. (1) din Legea nr. 64/1995. S-a reținut de către instanța de apel că în mod corect s-a constatat starea de recidivă a inculpatului, infracțiunea fiind comisă în termenul de încercare de 3 ani și 9 luni din pedeapsa anterioară și fiind aplicabile prevederile art. 83 C. pen., în mod legal prima instanță a revocat suspendarea condiționată și a dispus executarea alături a celor două pedepse.

Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel a declarat recurs inculpatul criticând-o prin aceea că în mod greșit s-a reținut comiterea infracțiunii în termenul de încercare și ca atare, greșit s-a reținut starea de recidivă, că obligația de a depune actele la dispoziția administratorului judiciar îi revenea inculpatului de la data notificării de către administratorul judiciar și nu de la data comunicării sentinței. Recursul inculpatului este fondat. Inculpatul T.P.I. a fost trimis în judecată și condamnat la pedeapsa de 1500 lei amendă pentru săvârșirea infracțiunii de nedepunere a unor documente prev. de art. 147 din Legea nr. 85/2006, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 83 C. pen.

S-a reținut că, în calitate de administrator al SC A.G. SRL Baia Mare, inculpatul a refuzat să pună la dispoziția administratorului judiciar documentele și informațiile prevăzute de lege, în 10 zile de la data deschiderii procedurii falimentului, dispusă prin sentința civilă nr. 1042 din 24 octombrie 2005 a Tribunalului Maramureș.

Potrivit dispozițiilor art. 147 din Legea nr. 85/2006 „ refuzul debitorului persoană fizică sau al administratorului, directorului, directorului executiv ori al reprezentantului legal al debitorului, persoană juridică de a pune la dispoziția judecătorului sindic, administratorului judiciar sau lichidatorului, în condițiile prev. de art. 35, documentele și informațiile prev. de art. 28 alin. (1) lit. a) - f), ori împiedicarea acestora cu rea credință de a întocmi documentația respectivă, se pedepsește cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu amendă." Una din condițiile cerute de norma de incriminare, privitoare la actul de conduită interzis, necesară existenței infracțiunii prev. de art. 147 din Legea nr. 85/2006 o reprezintă atitudinea inculpatului de a refuza să pună la dispoziția administratorului judiciar, actele solicitate de acesta.

Deci elementul material al laturii obiective al acestei infracțiuni îl reprezintă refuzul debitorului persoană fizică de a pune la dispoziția administratorului judiciar documentele și informațiile prevăzute de lege, iar pentru manifestarea refuzului debitorului, este necesară existența unui cereri exprese din partea administratorului judiciar. Or, potrivit actelor și lucrărilor dosarului, refuzul inculpatului s-a manifestat începând cu data de 29 septembrie 2006 când a luat cunoștință de notificarea trimisă de administratorul judiciar, termenul de predare împlinindu-se la data de 9 octombrie 2006. Astfel, la fila 10 dosar urmărire penală există copia notificării trimise de administratorul judiciar, adresată debitoarei SC A.G.

SRL la data de 23 decembrie 2005, cu recomandata nr.1389, din care rezultă obligația acesteia de a depune la dosar, în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii, a actelor menționate la art. 33 din Legea nr. 64/1995, iar la fila 32 același dosar se află adresa Oficiului Județean de Poștă Maramureș din care rezultă că această notificare a fost înmânată inculpatului la data de 29 septembrie 2006. Prin sentința civilă nr. 1042 din 24 octombrie 2005 a Tribunalului Maramureș s-a dispus deschiderea procedurii falimentului SC A.G. SRL, și s-a pus în vedere debitoarei sa depună la dosar actele și informațiile cerute de art. 33 din Legea nr. 64/1995, iar administratorului judiciar să notifice despre cele dispuse asociații și creditorii cunoscuți.

Neîndeplinirea obligației de a face stabilită prin această hotărâre în sarcina debitoarei nu echivalează cu atitudinea de refuz a inculpatului, necesară existenței infracțiunii prev. de art. 147 din Legea nr. 85/2006.

Ca atare, fapta săvârșită de inculpat se raportează la data luării la cunoștință a notificării trimise de administratorul judiciar cu recomandata nr. 14794, ridicată de la oficiul poștal la data de 29 septembrie 2006 și nu de la data comunicării sentinței civile nr. 1042 din 24 octombrie 2005 a Tribunalului Maramureș, respectiv 17 noiembrie 2005. Astfel, atât instanța de fond cât și instanța de apel au apreciat în mod greșit că inculpatul a comis infracțiunea prev. de art. 147 din Legea nr. 85/2006 înlăuntrul termenul de încercare de 3 ani și 9 luni, stabilit prin sentința penală nr. 310 din 1 martie 2002 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin decizia penală nr. 575 din 26 septembrie 2002, termen care s-a împlinit la data de 26 iunie 2006. Deci în mod greșit s-a reținut față de inculpat starea de recidivă prev. de art. 37 lit. a) C. pen.

și în mod greșit s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 9 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 310 din 01 martie 2002 a Judecătoriei Baia Mare, măsură prevăzută de dispozițiile art. 83 C. pen. Întrucât inculpatul a luat cunoștință despre notificare la data de 29 septembrie 2006 și avea obligația ca în termen de 10 zile să pună la dispoziția administratorului judiciar actele și informațiile solicitate, fapta a fost comisă începând cu data de 10 octombrie 2006. Față de considerentele expuse, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpatul T.P.I. este fondat, în cauză fiind incident temeiul de casare prev. de art. 385/9 pct. 18 C. proc.

pen. În temeiul art. 385/9 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se va admite recursul declarat de inculpat, se va casa decizia recurată și în parte sentința penală nr. 226 din 18 aprilie 2008 a Tribunalului Maramureș, se va înlătura aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 83 C. pen. și art. 71- 64 lit. a) și b)C. pen., menținând celelalte dispoziții ale sentinței. Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de inculpatul T.P.I. împotriva deciziei penale nr. 102A din 14 octombrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Casează decizia recurată și în parte sentința penală nr. 226 din 18 aprilie 2008 a Tribunalului Maramureș. Înlătură aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 83 C. pen. și art. 71-64 lit. a) și b) C. pen. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 17 aprilie 2009.