ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1450/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1450/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului,
constată următoarele:
Prin sentința
penală nr. 226 din 18 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul
Maramureș a fost condamnat inculpatul
T.P.I.,
la 1500 lei amendă pentru infracțiunea de
nedepunere a unor
documente prev. de art.
147 din Legea nr. 85/2006, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 83 C.
pen. s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a
executării
pedepsei de 1 an și 9 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 310 din
01 martie 2002 a Judecătoriei Baia Mare și s-a dispus executarea acesteia
alături de pedeapsa de 1500 lei amendă aplicată
prin prezenta sentință.
S-a făcut
aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a), b), și c) C. pen. și a fost obligat
inculpatul
la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre,
instanța de fond a reținut că prin
rechizitoriul
Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș a fost trimis în judecată
inculpatul
T.P.I. pentru infracțiunea de nepredare a unor documente
prev. de art. 147 din Legea nr. 85/2006 cu
aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
S-a reținut în esență
că în calitate de administrator al SC A.G. SRL
Baia Mare a refuzat să pună la dispoziția
administratorului judiciar documentele și
informațiile
prevăzute de lege în 10 zile de la data deschiderii procedurii
falimentului, dispusă prin sentința civilă nr.
1042 din 24 octombrie 2005 a Tribunalului
Maramureș, atitudine
manifestată în mod constant până la data întocmirii actului de sesizare a
instanței.
Prin
sentința susmenționată s-a constatat că debitoarea SC A.G. SRL
Baia Mare, al cărei administrator era
inculpatul T.P.I. se află în stare de
insolvență și s-a
dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare și
falimentului, fiind numit administrator judiciar
SC P.G. SRL Baia Mare.
Totodată, s-a
dispus obligarea debitoarei să depună la dosar actele și informațiile
cerute de art. 33 alin. (1) din Legea nr. 64/1995
și a administratorului debitoarei să depună în termen de 10 zile de la
comunicarea sentinței a unui număr de 8 acte,
respectiv bilanțul și
copii de pe registrele contabile curente, o listă completă cu toate bunurile
debitoarei care să includă toate conturile și băncile prin care debitoarea își
rulează fondurile, datele din registrele de publicitate, o listă cu numele și
adresele creditorilor. Contul de profit și pierderi pe anul anterior depunerii
cererii, o listă a asociaților, o declarație prin care debitoarea își arată
intenția de intrare în faliment sau reorganizare
pe bază de plan, o listă cuprinzând
plățile și transferurile
patrimoniale efectuate de debitoare în cele 120 zile
anterioare formulării cererii introductive, o declarație pe proprie
răspundere sau un
certificat de la registrul societăților agricole, ori,
după caz, Oficiul registrului comerțului din care să rezulte dacă a mai fost
supus procedurii prevăzute de
prezenta lege
într-un interval de 5 ani anterior formulării cererii introductive.
Această sentință a devenit irevocabilă prin
decizia civilă nr. 507 din 25 aprilie 2006 a Curții de Apel Cluj.
Până la data de 25
noiembrie 2007, când s-a închis procedura falimentului,
inculpatul
a refuzat să depună actele menționate, acesta prezentându-se cu ele
ulterior, la 14 ianuarie 2008 cu o zi înainte de
al treilea termen de judecată.
S-a constatat de către instanța de fond
că fapta inculpatului întrunește
elementele
constitutive ale infracțiunii de nedepunere a unor documente prevăzute
de
art. 147 din Legea nr. 85/2006 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. întrucât
infracțiunea s-a consumat la expirarea termenului de 10 zile de la data când
inculpatul a luat la cunoștință de deschiderea procedurii falimentului, conform
art. 35 din Legea nr. 85/2006, respectiv de
la data când i s-a comunicat hotărârea,
sentința fiind definitivă și
executorie, nefiind necesară nicio notificare în acest
sens. Sentința s-a pronunțat la 24 octombrie 2005, iar fapta a fost
comisă înlăuntrul
termenului de
încercare de 3 ani și 9 luni, stabilit prin sentința penală nr. 310 din 1
martie
2002 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin decizia nr. 575 din 26
septembrie 2002 a Curții de Apel Cluj, prin care
s-a aplicat pedeapsa de 1 an și 9
luni închisoare.
S-a menționat că
deși la data comiterii faptei, Legea nr. 85/2006 nu era în
vigoare, ea își găsește aplicabilitatea
întrucât aceasta se află în prezent în vigoare,
iar textul
art. 147 din acest act normativ are corespondent în art. 145 din Legea nr.
64/1995, iar limitele pedepselor sunt identice.
Împotriva
acestei sentințe a declarat apel inculpatul, solicitând să se constate
că în mod greșit s-a reținut starea de
recidivă prev. de art. 37 lit. a) C. pen. și s-a
dispus revocarea
suspendării condiționate a pedepsei anterioare întrucât fapta ce
face obiectul prezentului dosar a fost comisă la
data de 29 septembrie 2006 și s-a consumat la expirarea termenului de 10 zile,
respectiv la 10 octombrie 2006, deci după expirarea
termenului de
încercare din pedeapsa anterioară.
Prin decizia
penală nr. 102/A din 14 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de
Apel Cluj s-a respins ca nefondat apelul
declarat de inculpatul T.P.I. împotriva sentinței penale nr. 226 din 18 aprilie
2008 a Tribunalului Maramureș.
S-a stabilit în
favoarea Baroului de Avocați Cluj Napoca suma de 100 lei onorariu pentru
apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției și a fost
obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța
această decizie, instanța de apel a reținut că inculpatul, în
calitate de administrator al SC A.G. SRL
Baia Mare a refuzat să pună la
dispoziția
administratorului judiciar, respectiv judecătorului sindic documentele și
informațiile prevăzute de lege în termen de 10 zile de la deschiderea
procedurii
dispusă prin sentința civilă nr. 1042 din 24
octombrie 2005 a Tribunalului Maramureș, faptă ce întrunește elementele
constitutive ale infracțiunii prev. de art. 147 din Legea nr. 85/2006.
Instanța de apel a înlăturat apărarea
inculpatului în sensul că a luat
cunoștință
despre obligația de a depune documentele respective abia la data de
29 septembrie 2006, urmare a scrisorii recomandate
nr. 14794 trimisă de administratorul judiciar, cu motivarea că sentința civilă
nr. 1042/2005 a fost pronunțată la data de
24 octombrie 2005, iar la
judecarea cauzei a fost prezent și inculpatul, care a contestat
starea de insolvență a firmei, ocazie cu care s-a
dispus ridicarea dreptului de
administrare
al debitoarei, precum și obligarea acesteia de a depune la dosar actele
și
informațiile cerute de art. 33 alin. (1) din Legea nr. 64/1995. Sentința a fost
comunicată debitoarei la 17 noiembrie 2005.
S-a constatat că
inculpatul avea cunoștință despre această sentință, pe care a
atacat-o cu recurs la data de 28 noiembrie
2005, în motivele de recurs s-a arătat că sentința
a fost
comunicată la 17 noiembrie 2005, că termenul de 10 zile prevăzut de art. 35 din
Legea nr. 85/2006 curge de la data comunicării sentinței, deci de la 17
noiembrie 2005,
cele 10 zile împlinindu-se
la data de 27 noiembrie 2005, această dată fiind data la care s-a
comis
infracțiunea.
Instanța de apel
a înlăturat și apărarea inculpatului potrivit căreia nu a depus actele la data
comunicării sentinței întrucât a formulat recurs împotriva acesteia, pe
motiv că nici după judecarea recursului, inculpatul nu au fost depuse
actele
solicitate, precum și apărarea
potrivit căreia a luat cunoștință despre obligația de a depune actele abia la
data de 29 septembrie 2006 când a fost notificat de administratorul judiciar pe
motiv că dispozitivul sentinței prevede expres obligația debitoarei de a
depune la dosar actele și informațiile cerute de
art. 33 alin. (1) din Legea nr. 64/1995.
S-a
reținut de către instanța de apel că în mod corect s-a constatat starea de
recidivă a inculpatului, infracțiunea fiind comisă în termenul de încercare de
3 ani
și 9 luni din pedeapsa
anterioară și fiind aplicabile prevederile art. 83 C. pen., în
mod legal prima instanță a revocat
suspendarea condiționată și a dispus executarea
alături a
celor două pedepse.
Împotriva deciziei
pronunțate de instanța de apel a declarat recurs inculpatul
criticând-o prin aceea că în mod greșit s-a reținut comiterea
infracțiunii în termenul de încercare și ca atare, greșit s-a reținut starea de
recidivă, că obligația
de a depune actele
la dispoziția administratorului judiciar îi revenea inculpatului de
la
data notificării de către administratorul judiciar și nu de la data comunicării
sentinței.
Recursul inculpatului este fondat.
Inculpatul T.P.I. a fost trimis în judecată și
condamnat la
pedeapsa de 1500 lei amendă
pentru săvârșirea infracțiunii de nedepunere a unor
documente prev. de
art. 147 din Legea nr. 85/2006, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 83
C. pen.
S-a reținut că, în calitate de
administrator al SC A.G. SRL Baia Mare, inculpatul a refuzat să pună la
dispoziția administratorului judiciar
documentele
și informațiile prevăzute de lege, în 10 zile de la data deschiderii procedurii
falimentului, dispusă prin sentința civilă nr. 1042 din 24 octombrie 2005 a
Tribunalului
Maramureș.
Potrivit dispozițiilor art. 147 din
Legea nr. 85/2006 „ refuzul debitorului
persoană
fizică sau al administratorului, directorului, directorului executiv ori al
reprezentantului legal al debitorului, persoană juridică de a pune la
dispoziția
judecătorului sindic, administratorului judiciar sau
lichidatorului, în condițiile prev. de art. 35, documentele și
informațiile prev. de art. 28 alin. (1) lit. a) - f), ori
împiedicarea acestora cu rea credință de a întocmi
documentația respectivă, se pedepsește cu închisoare de la un an la 3 ani sau
cu amendă."
Una din
condițiile cerute de norma de incriminare, privitoare la actul de
conduită interzis, necesară existenței infracțiunii prev. de art. 147
din Legea
nr. 85/2006 o reprezintă
atitudinea inculpatului de a refuza să pună la dispoziția
administratorului
judiciar, actele solicitate de acesta.
Deci
elementul material al laturii obiective al acestei infracțiuni îl reprezintă
refuzul debitorului persoană fizică de a
pune la dispoziția administratorului judiciar
documentele și informațiile prevăzute de lege, iar
pentru manifestarea refuzului
debitorului,
este necesară existența unui cereri exprese din partea administratorului
judiciar.
Or, potrivit
actelor și lucrărilor dosarului, refuzul inculpatului s-a manifestat
începând cu data de 29 septembrie 2006
când a luat cunoștință de notificarea trimisă de administratorul judiciar,
termenul de predare împlinindu-se la data de 9 octombrie 2006.
Astfel, la fila 10
dosar urmărire penală există copia notificării trimise de
administratorul
judiciar, adresată debitoarei SC A.G. SRL la data de 23 decembrie 2005, cu
recomandata nr.1389, din care rezultă obligația acesteia de a depune la dosar,
în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii, a actelor
menționate la art. 33 din Legea nr. 64/1995, iar
la fila 32 același dosar se află adresa
Oficiului Județean de Poștă Maramureș din care rezultă că această
notificare a fost
înmânată inculpatului la data de 29 septembrie 2006.
Prin sentința
civilă nr. 1042 din 24 octombrie 2005 a Tribunalului Maramureș s-a
dispus deschiderea procedurii
falimentului SC A.G. SRL, și s-a pus în vedere
debitoarei
sa depună la dosar actele și informațiile cerute de art. 33 din Legea
nr. 64/1995, iar administratorului judiciar să
notifice despre cele dispuse asociații și
creditorii cunoscuți.
Neîndeplinirea
obligației de a face stabilită prin această hotărâre în sarcina
debitoarei nu echivalează cu atitudinea
de refuz a inculpatului, necesară existenței
infracțiunii
prev. de art. 147 din Legea nr. 85/2006.
Ca atare,
fapta săvârșită de inculpat se raportează la data luării la cunoștință
a notificării trimise de administratorul
judiciar cu recomandata nr. 14794, ridicată de
la oficiul
poștal la data de 29 septembrie 2006 și nu de la data comunicării sentinței
civile
nr. 1042 din 24 octombrie 2005 a
Tribunalului Maramureș, respectiv 17 noiembrie 2005.
Astfel, atât instanța de fond cât și
instanța de apel au apreciat în mod greșit
că
inculpatul a comis infracțiunea prev. de art. 147 din Legea nr. 85/2006
înlăuntrul
termenul de încercare de 3
ani și 9 luni, stabilit prin sentința penală nr. 310 din 1 martie 2002 a
Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin decizia penală nr. 575 din
26
septembrie 2002, termen care s-a împlinit la data de 26 iunie 2006.
Deci în mod greșit s-a reținut față de inculpat
starea de recidivă prev. de
art. 37 lit. a)
C. pen. și în mod greșit s-a dispus revocarea beneficiului suspendării
condiționate a executării pedepsei de 1 an și 9 luni închisoare aplicată prin
sentința
penală nr. 310 din 01 martie 2002 a Judecătoriei Baia Mare,
măsură prevăzută de dispozițiile art. 83 C. pen.
Întrucât
inculpatul a luat cunoștință despre notificare la data de 29 septembrie 2006 și
avea obligația ca în termen de 10 zile să pună la dispoziția administratorului
judiciar actele și informațiile
solicitate, fapta a fost comisă începând cu data de 10
octombrie
2006.
Față de
considerentele expuse, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpatul
T.P.I. este fondat, în cauză fiind incident temeiul de casare
prev. de art. 385/9 pct. 18 C. proc. pen.
În temeiul art.
385/9 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se va admite recursul
declarat
de inculpat, se va casa decizia recurată și în parte sentința penală nr. 226
din 18 aprilie 2008 a Tribunalului Maramureș, se
va înlătura aplicarea art. 37 lit. a)
C.
pen., art. 83 C. pen. și art. 71- 64 lit. a) și b)C. pen., menținând celelalte
dispoziții ale sentinței. Cheltuielile judiciare
vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul
declarat de inculpatul T.P.I. împotriva deciziei
penale nr. 102A din 14 octombrie 2008 a Curții de
Apel Cluj, secția penală și de
minori.
Casează decizia recurată și în parte sentința
penală nr. 226 din 18 aprilie 2008 a Tribunalului Maramureș.
Înlătură
aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 83 C. pen. și art. 71-64 lit. a) și
b) C. pen.
Menține celelalte dispoziții
ale sentinței.
Cheltuielile judiciare rămân
în sarcina statului.
Obligă
recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli
judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 17
aprilie 2009.