ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2561/2009

Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 125 din 30 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr. 7938/2/2009, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Sentinței penale nr. 1088 din 27 iunie 1951 a Tribunalului Militar București, secția I penală, cerere B.V. pentru condamnatul Ș.G. (fratele mamei petentei). Instanța a reținut că motivele invocate de revizuientă (reevaluarea acuzațiilor aduse condamnatului Ș.G. prin prizma actualelor reglementări ale legii penale și a noii viziuni asupra D.L.F.O., Condamnatul Ș.G. fiind un opozant al regimului comunist) nu se încadrează în cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc.

pen., respectiv în lit. a) a acestui articol, iar în baza art. 403 din același cod, a considerat inadmisibilă cererea împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs revizuienta, solicitând admiterea cererii de revizuire și rejudecarea cauzei. Examinând recursul, Înalta Curte constată, că este nefondat, pentru următoarele argumente: Potrivit art. 394 alin. (l) C. proc.

pen., revizuirea poate fi cerută când: - s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; - un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; - un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; - un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; - când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia. Revizuienta B.V. deși a invocat cazul de revizuire, prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc.

pen., în realitate, împrejurarea nouă indicată în cerere (schimbarea regimului politic în anul 1989 și constatarea cu caracter general că regimul comunist a militat pentru anihilarea opozanților) nu se încadrează în noțiunea de „fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei” și nu este de natură a demonstra netemeinicia hotărârii de condamnare a numitului Ș.G., în absența oricăror date referitoare la condamnat. Împrejurarea invocată în cerere, deși reprezintă o realitate, nu este suficientă pentru a dovedi circumstanțele în care a fost comisă fapta ori intenția reală a autorului. De altfel, infracțiunea de trădare prin transmitere de secrete, pentru care a fost condamnat Ș.G., își are corespondent și în actuala legislație în prevederile art. 157 C. pen., nefiind dezincriminată.

Instanța de fond a reținut în mod corect aceste argumente și a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de B.V. pentru defunctul condamnat Ș.G., întrucât motivele invocate nu se încadrează în cazul de revizuire prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc. pen., caz invocat de revizuientă, precum și în nici un alt caz prevăzut de art. 394 din același cod. În consecință, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientă. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuienta B.V. împotriva Sentinței penale nr. 125 din 30 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, pentru condamnatul Ș.G. Obligă recurenta la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 iulie 2009.