ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 106/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 106/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că

petiționarul B.I. a formulat plângere penală, prin care a solicitat să se efectueze

cercetări împotriva intima

ț

ilor S.I.

și P.M., procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ineu, pentru abuz în

serviciu, fiind nemulțumit de modul în care s-a instrumentat dosarul penal nr.

2055/1997 al Judecătoriei Ineu.

Prin rezoluția nr. 556/P/2007 din 7 mai 2008 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timi

ș

oara, în baza art. 228 alin. (6

1

) C. proc.

pen., art. 209 alin. (3)

ș

i (4) C.

proc. pen. coroborate cu art. 10 lit. f) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de intimații S.I. și P.M., pentru săvârșirea

infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen., ocazie cu care s-a constatat că de

ț

inutul a mai formulat anterior o plângere similară.

Pentru a pronunța această soluție, Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Timi

ș

oara,

verificând lucrările penale solu

ț

ionate

la nivelul acestei unită

ț

i de

parchet ca urmare a plângerilor de

ț

inutului

fa

ț

ă de magistra

ț

ii care au fost implica

ț

i în solu

ț

ionarea

dosarelor care îl privesc pe acesta, a reținut că, o plângere cu acela

ș

i con

ț

inut a

fost solu

ț

ionată în dosarul penal nr. 525/P/2007, în

care de

ț

inutul, prin cererea nr. 125 din 3 septembrie

2007 a cerut

ș

i cercetarea magistra

ț

ilor în raport cu dosarul nr. 2055/1997.

S-a mai constatat de către procuror, prin rezolu

ț

ia nr. 525/P/2007 din 19 februarie 2008, că în cauză

erau incidente prevederile art. 10 lit. g) C. proc. pen., fiind îndeplinit

termenul de prescrip

ț

ie a răspunderii

penale prev. de art. 122 lit. d) C. pen., calculat de la data la care au fost realizate

actele premergătoare, dispunând, pe cale de consecin

ț

ă, neînceperea urmăririi penale fa

ț

ă de cei doi intima

ț

i S.I. și P.M., cerceta

ț

i sub aspectul săvâr

ș

irii infrac

ț

iunilor

prevăzute de art. 246 C. pen., art. 289 C. pen.

ș

i art. 215

1

C. pen.( pentru primele 2

infrac

ț

iuni intervenind prescrip

ț

ia răspunderii penale

ș

i autoritatea de lucru judecat, iar pentru ultima

constatându-se că fapta nu există).

Împotriva rezoluției nr. 525/P/2007 din 19 februarie 2008

dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timi

ș

oara, B.I. a formulat plângere, ce i-a fost respinsă

ca neîntemeiată, prin rezoluția nr. 271/II/2/2008 din 27 martie 2008 a

procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timi

ș

oara, apreciindu-se că în cauză sunt aplicabile

prevederile art. 10 lit. f) C. proc. pen., în sensul că lipse

ș

te o condi

ț

ie

prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mi

ș

care a ac

ț

iuni

penale, întrucât o persoană nu poate fi cercetată de mai multe ori

ș

i pentru aceea

ș

i

faptă, în cauză efectuându-se cercetări

ș

i

pronun

ț

ându-se deja o solu

ț

ie.

La data de 27 septembrie 2007 a fost înregistrată la

aceea

ș

i unitate de parchet o nouă plângere formulată

de acela

ș

i peti

ț

ionar

prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a intima

ț

ilor S.I. și P.M., pentru săvâr

ș

irea infrac

ț

iunii

prevăzută de art. 246 C. pen., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timi

ș

oara respingând-o ca nefondată, prin rezolu

ț

ia nr. 556/P/2007 din 7 mai 2008, astfel cum s-a men

ț

ionat anterior.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Timi

ș

oara, prin rezolu

ț

ia nr. 587/II/2/2008 din 3 iunie 2008, a confirmat

rezolu

ț

ia nr. 556/P/2007 din 7 mai 2008, respingând

ca nefondată plângerea formulată în baza art. 278

1

C. proc. pen. de

acela

ș

i peti

ț

ionar.

S-a re

ț

inut că o plângere vizând acelea

ș

i fapte

ș

i aceia

ș

i făptuitori încalcă principiul non bis in idem

ș

i, în consecin

ț

ă,

s-a constatat că solu

ț

ia de neîncepere a

urmăririi penale dispusă în temeiul art. 10 lit. f) C. proc. pen. este legală

ș

i temeinică, plângerea formulată fiind nefondată.

Curtea de Apel Timi

ș

oara, sec

ț

ia

penală, prin sentin

ț

a penală nr. 233/PI

din 16 octombrie 2008, a respins ca nefondată plângerea formulată de peti

ț

ionar împotriva rezolu

ț

iei mai sus-amintite, re

ț

inând că în urma cercetărilor efectuate, peti

ț

ionarul mai formulase anterior o cerere similară solu

ț

ionată deja, fapt ce încalcă dispozi

ț

iile legale.

S-a apreciat că potrivit prevederilor art. 278

1

C. proc. pen., peti

ț

ionarul avea

posibilitatea ca în termenele prevăzute de lege să conteste solu

ț

ia de neîncepere a urmăririi penale dispusă în dosarul

nr. 525/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timi

ș

oara la instan

ț

a

de judecată

ș

i nu să formuleze o nouă plângere cu acela

ș

i con

ț

inut,

încercând eludarea dispozi

ț

iilor

procedurale.

Prin aceia

ș

i

sentin

ț

ă s-a mai relevat că, de

ș

i nu beneficiază de autoritate de lucru judecat, solu

ț

ia de neîncepere a urmăririi penale nu poate fi

modificată prin formularea unei noi plângeri penale, ci doar prin utilizarea

căilor legale de atac.

Împotriva sentinței mai sus-menționate, petiționarul B.I.,

în termen legal, a formulat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și

nelegalitate, reiterând, motivele arătate în fața primei instanțe.

Pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și

Justiție s-a înregistrat dosarul nr. 634/59/2/2008.

La termenul din 19 ianuarie 2008, recurentul

petiționar, aflat în stare de de

ț

inere,

a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței

penale atacate și pe fond, infirmarea rezoluției dată de procuror, admiterea

plângerii și trimiterea cauzei la parchet pentru continuarea cercetărilor

împotriva intimaților sub aspectul infracțiunilor menționate în plângerea

inițială.

Examinând recursul declarat de petiționar, sub toate

aspectele, conform art. 385

6

alin. (3) coroborat cu art. 385

14

C.

proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele

considerente:

Legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca orice persoană

nemulțumită de actele și măsurile dispuse în timpul urmăririi penale să facă

plângere împotriva acestora, ca o garanție a respectării legalității în

procesul penal.

Poate face o astfel de plângere, în concepția

legiuitorului, orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate

printr-un act sau printr-o măsură procesuală, fără însă a se aduce atingere

autorității de lucru judecat a unei hotărâri definitive de condamnare

În cauza supusă analizei, Înalta Curte constată că

instanța de fond, în baza ansamblului materialului probator administrat în

cauză, a respins în mod justificat plângerea formulată de petiționar, reținând

în mod corect că în cauză acela

ș

i peti

ț

ionar a mai formulat o plângere cu un con

ț

inut similar, vizând aceia

ș

i intima

ț

i și,

apreciind ca fiind legală și temeinică rezoluția nr. 556/P/2007 din 7 mai 2008

dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timi

ș

oara, prin care s-a dispus, în baza art. 228 alin. (6

1

)

C. proc. pen., art. 209 alin. (3)

ș

i (4) C.

proc. pen. coroborate cu art. 10 lit. f) C. proc. pen., neînceperea urmăririi

penale față de intimații S.I. și P.M., pentru săvârșirea infracțiunilor prev.

de art. 246 C. pen.

De asemenea, Înalta Curte constată că prin rezoluția nr.

587/II/2/2008 din 3 iunie 2008, dată în dosarul nr. 556/P/2007, procurorul

general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timi

ș

oara, verificând actele premergătoare efectuate în

cauză, a confirmat soluția dispusă de procuror față de numiții S.I. și P.M.,

cercetați sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. apreciindu-se,

în mod corect, că a intervenit prescrip

ț

ia

răspunderii penale pentru faptele, presupuse a fi săvârșite de intimați în

calitate de procurori, cu ocazia soluționării dosarului nr. 2055/1997 al

Judecătoriei Ineu, re

ț

inându-se

justificat că peti

ț

ionarul a mai

formulat o plângere similară, vizând aceia

ș

i intima

ț

i (ce a

făcut obiectul dosarului penal nr. 525/P/2007 al aceleia

ș

i unită

ț

i de

parchet).

Totodată, Înalta Curte constată că, în cauză, în urma actelor

premergătoare, prima instan

ț

ă în

mod corect a apreciat că rezolu

ț

iile

date de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timi

ș

oara în dosarul nr. 556/P/2007 sunt legale

ș

i temeinice, solu

ț

ia de neîncepere a urmăririi penale neputând fi

modificată prin formularea unei noi plângeri penale, ci doar prin utilizarea căilor

de atac prevăzute de lege.

Pe de altă parte, Înalta Curte mai apreciază că instanțele

judecătorești sunt suverane în a aprecia atât probatoriul administrat în

cauzele cu care sunt investite cât și textele de lege aplicabile, dându-le

interpretarea pe care o consideră corespunzătoare, iar pronunțarea unor soluții

de către procurori, în urma efectuării activităților specifice de cercetare

penală și potrivit convingerii proprii, nu poate fi echivalată cu exercitarea

abuzivă a atribuțiilor ce le revin potrivit legii, astfel încât nu pot constitui,

prin ele însele, temei pentru reținerea unor infracțiuni de abuz în serviciu.

De altfel, verificarea și stabilirea legalității și

temeiniciei unei hotărâri judecătorești sunt de competența exclusivă a

instanțelor superioare de control judiciar și nu pot fi cenzurate de organul de

urmărire penală, neputând constitui obiect de cercetare penală.

Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

alin.

(1) pct. b C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de

petiționarul B.I. împotriva sentinței penale nr. 233/PI din 16 octombrie 2008 a

Curții de Apel Timi

ș

oara, secția penală.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurentul petiționar urmează a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare,

conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționarul B.I. împotriva sentinței penale nr. 233/PI din 16 octombrie 2008 a

Curții de Apel Timi

ș

oara, secția penală.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200

lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 ianuarie 2009.