ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 106/2009

Asupra recursului de față; Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că petiționarul B.I. a formulat plângere penală, prin care a solicitat să se efectueze cercetări împotriva intima ț ilor S.I. și P.M., procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ineu, pentru abuz în serviciu, fiind nemulțumit de modul în care s-a instrumentat dosarul penal nr. 2055/1997 al Judecătoriei Ineu. Prin rezoluția nr. 556/P/2007 din 7 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timi ș oara, în baza art. 228 alin. (6 1 ) C. proc. pen., art. 209 alin. (3) ș i (4) C. proc. pen. coroborate cu art. 10 lit. f) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații S.I. și P.M., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen., ocazie cu care s-a constatat că de ț inutul a mai formulat anterior o plângere similară.

Pentru a pronunța această soluție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timi ș oara, verificând lucrările penale solu ț ionate la nivelul acestei unită ț i de parchet ca urmare a plângerilor de ț inutului fa ț ă de magistra ț ii care au fost implica ț i în solu ț ionarea dosarelor care îl privesc pe acesta, a reținut că, o plângere cu acela ș i con ț inut a fost solu ț ionată în dosarul penal nr. 525/P/2007, în care de ț inutul, prin cererea nr. 125 din 3 septembrie 2007 a cerut ș i cercetarea magistra ț ilor în raport cu dosarul nr. 2055/1997. S-a mai constatat de către procuror, prin rezolu ț ia nr. 525/P/2007 din 19 februarie 2008, că în cauză erau incidente prevederile art. 10 lit. g) C. proc.

pen., fiind îndeplinit termenul de prescrip ț ie a răspunderii penale prev. de art. 122 lit. d) C. pen., calculat de la data la care au fost realizate actele premergătoare, dispunând, pe cale de consecin ț ă, neînceperea urmăririi penale fa ț ă de cei doi intima ț i S.I. și P.M., cerceta ț i sub aspectul săvâr ș irii infrac ț iunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 289 C. pen. ș i art. 215 1 C. pen.( pentru primele 2 infrac ț iuni intervenind prescrip ț ia răspunderii penale ș i autoritatea de lucru judecat, iar pentru ultima constatându-se că fapta nu există). Împotriva rezoluției nr. 525/P/2007 din 19 februarie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timi ș oara, B.I. a formulat plângere, ce i-a fost respinsă ca neîntemeiată, prin rezoluția nr. 271/II/2/2008 din 27 martie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timi ș oara, apreciindu-se că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 10 lit. f) C. proc.

pen., în sensul că lipse ș te o condi ț ie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mi ș care a ac ț iuni penale, întrucât o persoană nu poate fi cercetată de mai multe ori ș i pentru aceea ș i faptă, în cauză efectuându-se cercetări ș i pronun ț ându-se deja o solu ț ie. La data de 27 septembrie 2007 a fost înregistrată la aceea ș i unitate de parchet o nouă plângere formulată de acela ș i peti ț ionar prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a intima ț ilor S.I. și P.M., pentru săvâr ș irea infrac ț iunii prevăzută de art. 246 C. pen., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timi ș oara respingând-o ca nefondată, prin rezolu ț ia nr. 556/P/2007 din 7 mai 2008, astfel cum s-a men ț ionat anterior.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timi ș oara, prin rezolu ț ia nr. 587/II/2/2008 din 3 iunie 2008, a confirmat rezolu ț ia nr. 556/P/2007 din 7 mai 2008, respingând ca nefondată plângerea formulată în baza art. 278 1 C. proc. pen. de acela ș i peti ț ionar. S-a re ț inut că o plângere vizând acelea ș i fapte ș i aceia ș i făptuitori încalcă principiul non bis in idem ș i, în consecin ț ă, s-a constatat că solu ț ia de neîncepere a urmăririi penale dispusă în temeiul art. 10 lit. f) C. proc. pen. este legală ș i temeinică, plângerea formulată fiind nefondată. Curtea de Apel Timi ș oara, sec ț ia penală, prin sentin ț a penală nr. 233/PI din 16 octombrie 2008, a respins ca nefondată plângerea formulată de peti ț ionar împotriva rezolu ț iei mai sus-amintite, re ț inând că în urma cercetărilor efectuate, peti ț ionarul mai formulase anterior o cerere similară solu ț ionată deja, fapt ce încalcă dispozi ț iile legale.

S-a apreciat că potrivit prevederilor art. 278 1 C. proc. pen., peti ț ionarul avea posibilitatea ca în termenele prevăzute de lege să conteste solu ț ia de neîncepere a urmăririi penale dispusă în dosarul nr. 525/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timi ș oara la instan ț a de judecată ș i nu să formuleze o nouă plângere cu acela ș i con ț inut, încercând eludarea dispozi ț iilor procedurale. Prin aceia ș i sentin ț ă s-a mai relevat că, de ș i nu beneficiază de autoritate de lucru judecat, solu ț ia de neîncepere a urmăririi penale nu poate fi modificată prin formularea unei noi plângeri penale, ci doar prin utilizarea căilor legale de atac. Împotriva sentinței mai sus-menționate, petiționarul B.I., în termen legal, a formulat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, reiterând, motivele arătate în fața primei instanțe.

Pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a înregistrat dosarul nr. 634/59/2/2008. La termenul din 19 ianuarie 2008, recurentul petiționar, aflat în stare de de ț inere, a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței penale atacate și pe fond, infirmarea rezoluției dată de procuror, admiterea plângerii și trimiterea cauzei la parchet pentru continuarea cercetărilor împotriva intimaților sub aspectul infracțiunilor menționate în plângerea inițială. Examinând recursul declarat de petiționar, sub toate aspectele, conform art. 385 6 alin. (3) coroborat cu art. 385 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: Legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca orice persoană nemulțumită de actele și măsurile dispuse în timpul urmăririi penale să facă plângere împotriva acestora, ca o garanție a respectării legalității în procesul penal.

Poate face o astfel de plângere, în concepția legiuitorului, orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-un act sau printr-o măsură procesuală, fără însă a se aduce atingere autorității de lucru judecat a unei hotărâri definitive de condamnare În cauza supusă analizei, Înalta Curte constată că instanța de fond, în baza ansamblului materialului probator administrat în cauză, a respins în mod justificat plângerea formulată de petiționar, reținând în mod corect că în cauză acela ș i peti ț ionar a mai formulat o plângere cu un con ț inut similar, vizând aceia ș i intima ț i și, apreciind ca fiind legală și temeinică rezoluția nr. 556/P/2007 din 7 mai 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timi ș oara, prin care s-a dispus, în baza art. 228 alin. (6 1 ) C. proc.

pen., art. 209 alin. (3) ș i (4) C. proc. pen. coroborate cu art. 10 lit. f) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de intimații S.I. și P.M., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen. De asemenea, Înalta Curte constată că prin rezoluția nr. 587/II/2/2008 din 3 iunie 2008, dată în dosarul nr. 556/P/2007, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timi ș oara, verificând actele premergătoare efectuate în cauză, a confirmat soluția dispusă de procuror față de numiții S.I. și P.M., cercetați sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen.

apreciindu-se, în mod corect, că a intervenit prescrip ț ia răspunderii penale pentru faptele, presupuse a fi săvârșite de intimați în calitate de procurori, cu ocazia soluționării dosarului nr. 2055/1997 al Judecătoriei Ineu, re ț inându-se justificat că peti ț ionarul a mai formulat o plângere similară, vizând aceia ș i intima ț i (ce a făcut obiectul dosarului penal nr. 525/P/2007 al aceleia ș i unită ț i de parchet). Totodată, Înalta Curte constată că, în cauză, în urma actelor premergătoare, prima instan ț ă în mod corect a apreciat că rezolu ț iile date de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timi ș oara în dosarul nr. 556/P/2007 sunt legale ș i temeinice, solu ț ia de neîncepere a urmăririi penale neputând fi modificată prin formularea unei noi plângeri penale, ci doar prin utilizarea căilor de atac prevăzute de lege.

Pe de altă parte, Înalta Curte mai apreciază că instanțele judecătorești sunt suverane în a aprecia atât probatoriul administrat în cauzele cu care sunt investite cât și textele de lege aplicabile, dându-le interpretarea pe care o consideră corespunzătoare, iar pronunțarea unor soluții de către procurori, în urma efectuării activităților specifice de cercetare penală și potrivit convingerii proprii, nu poate fi echivalată cu exercitarea abuzivă a atribuțiilor ce le revin potrivit legii, astfel încât nu pot constitui, prin ele însele, temei pentru reținerea unor infracțiuni de abuz în serviciu. De altfel, verificarea și stabilirea legalității și temeiniciei unei hotărâri judecătorești sunt de competența exclusivă a instanțelor superioare de control judiciar și nu pot fi cenzurate de organul de urmărire penală, neputând constitui obiect de cercetare penală.

Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. b C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de petiționarul B.I. împotriva sentinței penale nr. 233/PI din 16 octombrie 2008 a Curții de Apel Timi ș oara, secția penală. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar urmează a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul B.I. împotriva sentinței penale nr. 233/PI din 16 octombrie 2008 a Curții de Apel Timi ș oara, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 ianuarie 2009.