ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1430/2009

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 167 din 10 august 2008 a Tribunalului Tulcea, au fost

condamnați inculpații:

- M.I. la

20 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 raportat la art. 175

lit. i) C. pen. și la 10 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 20

raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen., pentru ambele cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen., iar în urma contopirii celor două pedepse, s-a dispus să execute

pedeapsa cea mai grea, de 20 ani închisoare și interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b), e) C. pen., pe o durată de

5 ani.

- M.C. la

o pedeapsă de 10 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 –

175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. și la 5 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat la art.

174 – 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74-76 lit. i) C. pen., iar în urma

contopirii acestora s-a dispus să execute pedeapsa rezultantă de 10 ani

închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a

lit. b) și e) C. pen., pe o durată de 3 ani.

Ambilor

inculpați le-a fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b), e) C. pen.

În baza

art. 88 C. pen., s-a dedus din pedepsele aplicate, durata arestării preventive

de la 5 august 2007 pentru inculpatul M.I., iar pentru inculpatul M.C., durata

reținerii de 24 ore din 5 august 2007.

În

esență, s-au reținut următoarele:

În ziua

de 4 august 2007, între cei doi inculpați, aflați pe malul Dunării și frații S.D.

și I. s-a declanșat un conflict, în cadrul căruia, inculpații înarmați cu vâsle

și bețe, le-au aplicat celor doi frați, numeroase lovituri, determinându-i să

se refugieze în apă.

Inculpații

au continuat să-i lovească pe cei doi frați și în apă, mai ales în zona

capului, nepermițându-le să iasă la mal.

Urmare

loviturilor primite, cei doi frați au suferit traumatisme cranio-cerebrale și

alte leziuni la nivelul brațelor, pe care le ridicaseră în scop de apărare

deasupra capului, leziuni grave, care au condus la decesul lui S.I., iar lui S.D.

i-au pus viața în primejdie.

Curtea

de Apel Constanța, prin decizia penală nr. 129/P din 8 decembrie 2008 a respins

ca nefondate, apelurile inculpaților.

În

cauză au declarat recurs ambii inculpați.

Inculpatul

M.I. a solicitat achitarea, iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice

din infracțiunea de omor în cea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, cu

reținerea atenuantei legale a scuzei provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C.

pen. și a circumstanțelor judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen.

Inculpatul

M.I. a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor în

infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, reținerea de circumstanțe

atenuante judiciare și reducerea pedepsei.

Recursurile

nu sunt fondate.

Din

examinarea lucrărilor dosarului rezultă că instanțele au reținut corect faptele

și vinovăția celor doi inculpați, le-au încadrat corespunzător în dispozițiile

legii și le-au aplicat pedepse just individualizate.

Motivele

de recurs invocate de inculpați sunt identice cu apărările și criticile

formulate de ei în apel, punctual analizate la curtea de apel și corect

înlăturate în considerentele deciziei atacate.

Prin

declarațiile date, inculpatul M.I. a recunoscut că el a fost inițiatorul

conflictului prin aplicarea unei palme lui S.D. pentru că acesta ar fi refuzat

să părăsească locul în care se aflau.

Așa

fiind, instanțele au înlăturat justificat, cererea de a se reține circumstanța

legală a scuzei provocării.

Ulterior,

în conflict au intervenit S.I. și M.C., care s-au lovit reciproc cu pumnii și

picioarele.

Apărarea

inculpatului M.I. că decesul victimei S.I. s-ar datora numai loviturilor

aplicate de fratele său, M.C., sunt infirmate de martorii S.P., A.G., G.F., E.C.

și B.A. care au văzut desfășurarea conflictului de la cca 50-200 m și care

atestă că ambii inculpați au aplicat celor doi frați lovituri cu vâslele, de

mare intensitate, mai întâi pe uscat iar apoi, în apă, unde cei doi au fost

nevoiți să se refugieze, încercând să scape de agresiunea inculpaților.

Relatarea

diferită a desfășurării conflictului de către martorii R.V. și S.I. se explică

prin aceea că ei au fost prezenți doar în prima fază, după care au plecat cu

intenția de a cere sprijin poliției de frontieră.

Nu se

justifică așadar, nici solicitarea de a se pronunța achitarea și nici cea de a

se schimba încadrarea juridică în infracțiunea de loviri sau vătămări

cauzatoare de moarte.

Probele

testimoniale administrate în cauză se coroborează cu conținutul actelor

medico-legale și dovedesc în mod cert că inculpații au aplicat victimelor

multiple lovituri cu pumnii, picioarele, cu vâsle și alte obiecte contondente,

în special în zona capului, cauzându-le grave traumatisme cranio-cerebrale care

au determinat decesul lui S.I. și punerea în primejdie a vieții lui S.D.

Or,

acțiunea conjugată a celor doi inculpați de a aplica asemenea lovituri, de mare

intensitate, într-o zonă vitală, cu obiecte apte de a provoca leziuni letale,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor, și, respectiv, a

tentativei la această infracțiune, fiind cert că inculpații au prevăzut

posibilitatea producerii rezultatului letal, pe care, chiar dacă nu l-au

urmărit, l-au acceptat.

Nu se

justifică nici reducerea pedepselor aplicate inculpaților.

La

stabilirea acestora, instanțele au avut în vedere datele ce caracterizează

persoana celor doi inculpați, reținând justificat în favoarea inculpatului M.I.

circumstanțe atenuante, dar au evaluat totodată și gradul ridicat de pericol

social al infracțiunilor săvârșite, reflectat de modul și împrejurările în care

cei doi inculpați au săvârșit omorul și, respectiv, tentativa de omor, astfel

că pedepsele sunt just proporționalizate și nu se impune reducerea lor.

Nefiind

nici alte temeiuri de casarea care pot fi luate în considerare din oficiu,

urmează ca recursurile să fie respinse ca nefondate, cu obligarea inculpaților

la cheltuielile judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.I. și M.C.

împotriva deciziei penale nr. 129/P din 8 decembrie 2008 a Curții de Apel

Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Deduce

din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive pentru

inculpații M.I. și M.C. de la 05 august 2007 la 16 aprilie 2009.

Obligă

recurenții inculpați la plata sumei de câte 400 lei cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul apărătorilor

desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și

Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 16 aprilie 2009.