ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1602/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea introdusă la data de 5

septembrie 2008, A.C.D. a chemat în judecată A.N.R.P. și Ministerul Finanțelor

Publice, solicitând obligarea acestor autorități publice centrale la plata

despăgubirilor care i-au fost stabilite conform Legii nr. 290/2003, privind

acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile

proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina

de Nord și Ținutul Herța ca urmare a stării de război și aplicării Tratatului

de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10

februarie 1947.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că este beneficiară a dispozițiilor acestei legi și că a depus la data

10 august 2007 cererea pentru plata sumei de 108.317,50 lei stabilită prin

hotărârea nr. 95 din 11 iulie 2007 adoptată de către Comisia județeană

Dâmbovița pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.

Cererea respectivă a rămas însă, fără

nici un rezultat și prin neplata drepturilor bănești cuvenite reclamantei i

s-au cauzat prejudicii importante, constând în lipsa de folosință a

despăgubirilor acordate și în deprecierea monedei naționale pe parcursul

ultimului an.

În drept, A.C.D. a invocat dispozițiile

art. 10 pct. 2) din Legea nr. 290/2003, art. 11 și art. 18 din H.G. nr. 1129/2006,

precum și cele cuprinse în art. 1.7, art. 2 pct. 1) lit. o) din Legea nr. 554/2004.

Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 189 din 25

septembrie 2008 a respins excepția privind lipsa de calitate procesuală pasivă

a Ministerului Finanțelor Publice ridicată prin întâmpinare și în fond a admis

acțiunea, obligând pe pârâți să plătească reclamantei prima tranșă din

Hotărârea nr. 95 din 11 iulie 2007, în termen de 30 de zile de la comunicarea

hotărârii, cuantum actualizat conform art. 18.6 din H.G. nr. 1120/2006.

S-a prevăzut totodată, că în caz de

neplată se aplică direct pârâtei A.N.R.P. o amendă de 50 lei/zi până la data

achitării primei tranșe.

Instanța a reținut că în raport de

reglementarea instituită prin dispozițiile art. 14

1

din Titlul VII

al Legii nr. 247/2005, Ministerul Finanțelor Publice are legitimare procesuală

pasivă în cauza de față, fiind autoritatea publică centrală care pune la

dispoziția pârâtei A.N.R.P., sumele de bani necesare plății despăgubirilor sau

compensațiilor bănești.

Cât privește fondul litigiului, curtea a

concluzionat că devreme ce reclamanta a formulat o cerere pentru acordarea

efectivă a sumei stabilită cu titlu de despăgubiri la data de 31 iulie 2007 și

până în prezent nu a primit vreun răspuns, ea este îndreptățită să pretindă

obligarea ambilor pârâți la plata primei tranșe, în cuantum actualizat conform

art. 18.6 din H.G. nr. 1120/2006.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin D.G.F.P. Dâmbovița.

Recurentul a susținut că în mod eronat

prima instanță a respins excepția ridicată prin întâmpinare privind lipsa

calității sale procesuale pasive. Că, în realitate, este un terț care nu are în

mod direct atribuții referitoare la restituirea sumelor necesare plății

despăgubirilor sau compensațiilor bănești.

Ca atare, ministerul nu poate fi obligat

la plata unor sume de bani pe care pârâta A.N.R.P. nu le-a solicitat.

Critica formulată de recurent este

neîntemeiată.

Așa cum corect a reținut prima instanță, potrivit

art. 14

1

din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, sumele prevăzute în

bugetul Ministerului Finanțelor Publice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 se

transferă la solicitarea A.N.R.P. în bugetul acesteia.

Pe de altă arte, din reglementarea

conținută în art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 25/2007, în versiunea actualizată,

rezultă că A.N.R.P., ca organ de specialitate al administrației publice

centrale, cu personalitate juridică, se înființează în subordinea Ministerul

Economiei și Finanțelor și este finanțat de la bugetul de stat, prin bugetul

acestui minister.

Norma juridică conținută la alin. (5) al

aceluiași articol stabilește la rândul său, că se autorizează Ministerul

Economiei și Finanțelor să introducă, la propunerea ordonatorului principal de

credite, modificările corespunzătoare în structura propriului buget pe anul

2007 și în anexele la acesta.

În sfârșit, potrivit art. 6 alin. (8) din

același act normativ, sumele prevăzute în bugetul Ministerului Economiei și

Finanțelor pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 9/1998, republicată și ale

Legii nr. 290/2003, cu modificările și completările ulterioare, se repartizează

A.N.R.P., în vederea aplicării acestor legi.

Din textele legale mai sus enunțate

rezultă fără echivoc că, pârâta A.N.R.P. are natura unui organ de specialitate

al administrației publice centrale cu personalitate juridică, constituit în

subordinea Ministerului Economiei și Finanțelor, căruia îi revine obligația de

a repartiza sumele de bani prevăzute în bugetul propriu pentru aplicarea dispozițiilor

Legii nr. 290/2003, cu modificările și completările ulterioare.

Prin urmare, contrar susținerilor din

recurs, este evidentă obligația legală care revine ambelor autorități publice

pârâte în efectuarea plăților stabilite prin hotărârile comisiilor județene de

aplicare a Legii nr. 290/2003.

Din reglementările legale precizate

decurge și legitimarea procesuală pasivă a Ministerului Finanțelor Publice, dar

și concluzia că fără acțiunea concordantă a ambelor autorități publice, nu se

pot pune în aplicare dispozițiile Legii nr. 9/1998 și nr. 290/2003.

Respingând așadar, excepția ridicată de

pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, cu consecința admiterii acțiunii în fond

față de ambii pârâți, prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică,

pe care Înalta Curte o va menține prin respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Dâmbovița, împotriva sentinței nr.

189 din 25 septembrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20

martie 2009.