ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1602/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la data de 5 septembrie 2008, A.C.D. a chemat în judecată A.N.R.P.

și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea acestor autorități publice centrale la plata despăgubirilor care i-au fost stabilite conform Legii nr. 290/2003, privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța ca urmare a stării de război și aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este beneficiară a dispozițiilor acestei legi și că a depus la data 10 august 2007 cererea pentru plata sumei de 108.317,50 lei stabilită prin hotărârea nr. 95 din 11 iulie 2007 adoptată de către Comisia județeană Dâmbovița pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.

Cererea respectivă a rămas însă, fără nici un rezultat și prin neplata drepturilor bănești cuvenite reclamantei i s-au cauzat prejudicii importante, constând în lipsa de folosință a despăgubirilor acordate și în deprecierea monedei naționale pe parcursul ultimului an. În drept, A.C.D. a invocat dispozițiile art. 10 pct. 2) din Legea nr. 290/2003, art. 11 și art. 18 din H.G. nr. 1129/2006, precum și cele cuprinse în art. 1.7, art. 2 pct. 1) lit. o) din Legea nr. 554/2004. Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 189 din 25 septembrie 2008 a respins excepția privind lipsa de calitate procesuală pasivă a Ministerului Finanțelor Publice ridicată prin întâmpinare și în fond a admis acțiunea, obligând pe pârâți să plătească reclamantei prima tranșă din Hotărârea nr. 95 din 11 iulie 2007, în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, cuantum actualizat conform art. 18.6 din H.G.

nr. 1120/2006. S-a prevăzut totodată, că în caz de neplată se aplică direct pârâtei A.N.R.P. o amendă de 50 lei/zi până la data achitării primei tranșe. Instanța a reținut că în raport de reglementarea instituită prin dispozițiile art. 14 1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, Ministerul Finanțelor Publice are legitimare procesuală pasivă în cauza de față, fiind autoritatea publică centrală care pune la dispoziția pârâtei A.N.R.P., sumele de bani necesare plății despăgubirilor sau compensațiilor bănești. Cât privește fondul litigiului, curtea a concluzionat că devreme ce reclamanta a formulat o cerere pentru acordarea efectivă a sumei stabilită cu titlu de despăgubiri la data de 31 iulie 2007 și până în prezent nu a primit vreun răspuns, ea este îndreptățită să pretindă obligarea ambilor pârâți la plata primei tranșe, în cuantum actualizat conform art. 18.6 din H.G.

nr. 1120/2006. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin D.G.F.P. Dâmbovița. Recurentul a susținut că în mod eronat prima instanță a respins excepția ridicată prin întâmpinare privind lipsa calității sale procesuale pasive. Că, în realitate, este un terț care nu are în mod direct atribuții referitoare la restituirea sumelor necesare plății despăgubirilor sau compensațiilor bănești. Ca atare, ministerul nu poate fi obligat la plata unor sume de bani pe care pârâta A.N.R.P. nu le-a solicitat. Critica formulată de recurent este neîntemeiată. Așa cum corect a reținut prima instanță, potrivit art. 14 1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, sumele prevăzute în bugetul Ministerului Finanțelor Publice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 se transferă la solicitarea A.N.R.P.

în bugetul acesteia. Pe de altă arte, din reglementarea conținută în art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 25/2007, în versiunea actualizată, rezultă că A.N.R.P., ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, se înființează în subordinea Ministerul Economiei și Finanțelor și este finanțat de la bugetul de stat, prin bugetul acestui minister. Norma juridică conținută la alin. (5) al aceluiași articol stabilește la rândul său, că se autorizează Ministerul Economiei și Finanțelor să introducă, la propunerea ordonatorului principal de credite, modificările corespunzătoare în structura propriului buget pe anul 2007 și în anexele la acesta.

În sfârșit, potrivit art. 6 alin. (8) din același act normativ, sumele prevăzute în bugetul Ministerului Economiei și Finanțelor pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 9/1998, republicată și ale Legii nr. 290/2003, cu modificările și completările ulterioare, se repartizează A.N.R.P., în vederea aplicării acestor legi. Din textele legale mai sus enunțate rezultă fără echivoc că, pârâta A.N.R.P. are natura unui organ de specialitate al administrației publice centrale cu personalitate juridică, constituit în subordinea Ministerului Economiei și Finanțelor, căruia îi revine obligația de a repartiza sumele de bani prevăzute în bugetul propriu pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 290/2003, cu modificările și completările ulterioare.

Prin urmare, contrar susținerilor din recurs, este evidentă obligația legală care revine ambelor autorități publice pârâte în efectuarea plăților stabilite prin hotărârile comisiilor județene de aplicare a Legii nr. 290/2003. Din reglementările legale precizate decurge și legitimarea procesuală pasivă a Ministerului Finanțelor Publice, dar și concluzia că fără acțiunea concordantă a ambelor autorități publice, nu se pot pune în aplicare dispozițiile Legii nr. 9/1998 și nr. 290/2003. Respingând așadar, excepția ridicată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, cu consecința admiterii acțiunii în fond față de ambii pârâți, prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, pe care Înalta Curte o va menține prin respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Dâmbovița, împotriva sentinței nr. 189 din 25 septembrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 martie 2009.