ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4464/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta N.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, să se constate refuzul nejustificat al acestei instituții de a răspunde petiției sale privind obținerea dosarului său medical din perioada 13 mai 1989 - 13 mai 1991, precum și comunicarea tuturor înscrisurilor pe care le-a primit din partea autorităților americane. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a depus petiția nr. 1271 din 26 ianuarie 2006 prin care a cerut M.A.E. să-i trimită înscrisurile menționate.

Prin sentința civilă nr. 989 din 11 aprilie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta N.N. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în speță nu sunt incidente prevederile art. 1 alin. (1) din Legea 554/2004, deoarece nu se poate stabili culpa pârâtului sau refuzul nejustificat de a răspunde petiției sau de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim. A mai constatat instanța de fond că răspunsul negativ nu echivalează cu refuzul nejustificat, iar faptul că mai multe instanțe au apreciat netemeinicia cererii reclamantei este un argument în plus pentru soluția pronunțată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta N.N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Susține în esență că solicitările ei de a intra în posesia documentelor ce au compus dosarul medical întocmit în perioada cât a locuit în Statele Unite al Americii, au fost ignorate de către pârât, acesta din urmă refuzând să-i comunice răspunsurile primite din partea autorităților S.U.A. Recursul este nefondat. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, subsumate unui singur motiv de recurs, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc.

civ., Curtea constată că recursul este neîntemeiat, după cum se va arăta în continuare: Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termen legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ (...)". Prin urmare, persoana care se adresează instanței de contencios administrativ trebuie să facă dovada existenței unei vătămări a unui drept sau interes legitim, iar această vătămare trebuie să provină de la o autoritate publică, prin emiterea vreunui act administrativ sau prin refuzul nejustificat de a soluționa o cerere.

Prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, judicios analizate de către instanța de fond, reclamanta nu a dovedit că drepturile sau interesele sale legitime au fost vătămate, cu rea-credință, de către autoritatea pârâtă, Ministerul Afacerilor Externe. Astfel, chiar prin motivele de recurs formulate, recurenta-reclamantă N.N., afirmă, în mai multe rânduri, că pârâtul Ministerul Afacerilor Externe a dat curs cererii sale de a obține dosarul medical întocmit de autoritățile americane, făcând mai multe demersuri, prin Consulatul Român din Statele Unite ale Americii, în vederea obținerii informațiilor solicitate.

De asemenea, pârâtul Ministerul Afacerilor Externe a comunicat reclamantei, în termen rezonabil, rezultatul cercetărilor efectuate, prin Consulatul General al României, în sensul că autoritățile americane nu au putut furniza relații despre dosarul medical întocmit în perioada 1989-1991, deoarece dosarele privind sănătatea mentală sunt distruse conform legislației americane după 7 ani de la externarea pacientului. Pe de altă parte, situația că pârâtul Ministerul Afacerilor Externe a procedat la clasarea petițiilor succesive formulate de către reclamantă și care conțineau aceeași solicitare de obținere a documentelor medicale de la autoritățile americane competente, este conformă cu dispozițiile art. 10 alin. (2) din O.U.G.

nr. 27/2002 privind procedura de soluționare a petițiilor. Susținerea recurentei-reclamante în sensul că pârâtul Ministerul Afacerilor Externe a refuzat să soluționeze ultima petiție înaintată la data de 26 ianuarie 2006, nu poate fi primită, atâta vreme cât această instituție a dovedit că a făcut toate demersurile necesare rezolvării pretențiilor reclamantei, iar faptul că rezultatul final a fost unul negativ (neobținerea dosarului medical întocmit de autoritățile americane) nu poate fi echivalat cu un „refuz nejustificat" în sensul prevederilor art. 1 alin. (1) raportate la cele ale art. 1 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004. Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentința instanței de fond este legală și temeinică, fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale la situația de fapt concretă rezultată din probatoriul administrat, astfel încât, In temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. respinge recursul ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de N.N., împotriva sentinței civile nr. 989 din 11 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 noiembrie 2007.