ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4464/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, reclamanta N.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul

Ministerul Afacerilor Externe, să se constate

refuzul nejustificat al

acestei instituții de a răspunde petiției sale

privind obținerea dosarului său medical din perioada 13 mai 1989 - 13 mai 1991,

precum și comunicarea tuturor înscrisurilor

pe care le-a primit din

partea autorităților americane.

În

motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a depus petiția nr.

1271 din 26 ianuarie 2006 prin care a cerut

M.A.E. să-i trimită înscrisurile menționate.

Prin sentința civilă

nr. 989 din 11 aprilie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea în

contencios administrativ formulată de reclamanta N.N.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în speță nu

sunt incidente prevederile art. 1 alin. (1)

din Legea 554/2004,

deoarece nu se poate

stabili culpa pârâtului sau refuzul nejustificat

de a răspunde petiției

sau de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim.

A

mai constatat instanța de fond că răspunsul negativ nu echivalează cu refuzul

nejustificat, iar faptul că mai multe instanțe

au apreciat netemeinicia cererii reclamantei este un

argument în plus pentru soluția pronunțată.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamanta

N.N.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Susține

în esență că solicitările ei de a intra în posesia

documentelor ce au compus

dosarul medical întocmit în perioada cât a locuit în Statele Unite al Americii,

au fost ignorate de către

pârât, acesta din urmă refuzând să-i comunice

răspunsurile primite

din partea

autorităților S.U.A.

Recursul este nefondat.

Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările

dosarului, cu criticile formulate de

recurentă, subsumate unui

singur motiv de

recurs, precum și cu dispozițiile legale incidente în

cauză, inclusiv

cele ale art. 304 C. proc. civ.,

Curtea

constată că recursul este neîntemeiat, după cum se va arăta

în

continuare:

Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea 554/2004 a

contenciosului

administrativ "orice persoană care se consideră

vătămată într-un drept al său

ori într-un interes legitim, de către o

autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea

în termen legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios

administrativ (...)".

Prin urmare, persoana

care se adresează instanței de

contencios

administrativ trebuie să facă dovada existenței unei

vătămări a unui

drept sau interes legitim, iar această vătămare

trebuie să provină de la o autoritate publică, prin emiterea vreunui

act

administrativ sau prin refuzul nejustificat de a soluționa o cerere.

Prin

înscrisurile depuse la dosarul cauzei, judicios analizate

de către instanța de fond,

reclamanta nu a dovedit că drepturile sau interesele sale legitime au fost

vătămate, cu rea-credință, de către

autoritatea pârâtă, Ministerul Afacerilor Externe.

Astfel, chiar prin motivele de recurs formulate, recurenta-reclamantă N.N.,

afirmă, în mai multe rânduri, că

pârâtul Ministerul Afacerilor Externe a dat curs cererii

sale de a obține dosarul medical întocmit de autoritățile americane, făcând

mai multe demersuri, prin

Consulatul Român din Statele Unite ale

Americii, în vederea obținerii informațiilor

solicitate.

De asemenea,

pârâtul Ministerul Afacerilor Externe a

comunicat

reclamantei, în termen rezonabil, rezultatul cercetărilor

efectuate,

prin Consulatul General al României, în sensul că

autoritățile americane nu au putut furniza relații despre dosarul

medical întocmit în perioada 1989-1991, deoarece

dosarele privind

sănătatea mentală

sunt distruse conform legislației americane după

7 ani de la externarea

pacientului.

Pe de altă parte, situația că

pârâtul Ministerul Afacerilor Externe a procedat la clasarea petițiilor

succesive formulate de

către reclamantă și

care conțineau aceeași solicitare de obținere a

documentelor medicale de

la autoritățile americane competente,

este

conformă cu dispozițiile art. 10 alin. (2) din O.U.G. nr. 27/2002

privind

procedura de soluționare a petițiilor.

Susținerea

recurentei-reclamante în sensul că pârâtul Ministerul Afacerilor Externe a

refuzat să soluționeze ultima petiție înaintată la data de 26 ianuarie 2006, nu

poate fi primită, atâta

vreme cât această

instituție a dovedit că a făcut toate demersurile

necesare rezolvării pretențiilor

reclamantei, iar faptul că rezultatul

final a fost unul negativ (neobținerea dosarului

medical întocmit de

autoritățile

americane) nu poate fi echivalat cu un „refuz

nejustificat"

în sensul prevederilor art. 1 alin. (1) raportate la cele ale

art. 1

alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte constată

că sentința instanței

de fond este legală și temeinică, fiind dată cu aplicarea corectă a

dispozițiilor legale la situația de fapt concretă

rezultată din probatoriul

administrat, astfel încât,

In

temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de N.N., împotriva

sentinței civile nr. 989 din 11

iunie 2007 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 20 noiembrie 2007.