ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1971/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunile conexe înregistrate la data de

25 iulie 2006, reclamanta N.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Cancelaria

Primului Ministru și Ministerul Afacerilor Externe, obligarea pârâtei să-i comunice

răspunsul pe care l-a primit din partea pârâtului, în urma înaintării memoriului

formulat de reclamantă, prin care a solicitat a se întreprinde măsurile necesare

pentru obținerea tuturor documentelor ce au stat la baza constituirii dosarului

medical întocmit de instituțiile specializate din S.U.A.

În întâmpinarea formulată,

pârâtul Ministerul Afacerilor Externe a invocat excepția lipsei procedurii prealabile.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr.

444 din 09 februarie 2007, a respins excepția lipsei procedurii prealabile administrative

și a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Cu privire la excepția

invocată, prima instanță a reținut că soluția se impune, întrucât în situația refuzului

de rezolvare a unei cereri referitoare la un drept sau un interes prevăzute de lege,

(cum este cazul în speță), este suficientă dovada făcută în cursul judecății că

s-a adresat cu o cerere autorității publice iar termenul de soluționare a expirat

fără a primi răspuns.

Referitor la fondul cauzei,

pentru a hotărî în sensul mai sus arătat, prima instanță a reținut că, în mod corect,

în temeiul prevederilor art. 10 alin. (2) din O.G. nr. 27/2002, petiția în discuție

a reclamantei, înregistrată din 8 iunie 2006, a fost clasată, întrucât aceasta avea

un obiect similar cu alte petiții ale reclamantei, la care i s-a comunicat răspunsul.

Împotriva sentinței menționate

a declarat recurs, în termen legal reclamanta N.N.

În declarația foarte sumară

de recurs, reclamanta susține că a cerut obligarea pârâtelor de a prezenta autorităților

S.U.A. o situație de fapt privitoare la persoana sa: reținerea ei pe teritoriul

american de la 13 mai 1989 la 13 mai 1991, prin proceduri ilegale, supusă fiind

la tratamente inumane.

Având în vedere că declarația

de recurs nu cuprinde motive de recurs de natura celor prevăzute de art. 304

pct. 1-9 C. proc. civ. și nici argumente asupra nelegalității și netemeiniciei sentinței,

susceptibile de a fi cercetate sub incidența art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta N.N. împotriva sentinței civile nr. 444 din 9 februarie 2007 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 16 mai 2008.