ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1647/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1647/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Prin acțiunea înregistrată
pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă sub nr. 581/2004, reclamanta
SC P. SA, prin lichidator judiciar SC G.C. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC
V.P. SA RÂMNICU VÂLCEA, SUCURSALA CLUJ NAPOCA, a solicitat să se constate
existența în patrimoniul reclamantei a unei clădiri și teren în suprafață de
300 mp. situate în Cluj Napoca, precum și a unei clădiri și teren în suprafața
de 400 mp. situate în Cluj Napoca B-dul. 21 Decembrie, reprezentând 15,54 % din
capitalul social al firmei, imobile dobândite cu titlu de aport la capitalul
social.
Prin încheierea de ședință din
data de 15 iunie 2004 instanța a dispus scoaterea cauzei de pe rol și
înaintarea, spre competentă soluționare, Tribunalului București, secția a VI-a comercială,
instanță care, prin sentința nr. 13359 din 7 decembrie 2004 pronunțată în
dosarul nr. 8795/2004, a declinat competența teritorială de soluționare a cauzei,
în favoarea Tribunalului Comercial Cluj, hotărâre rămasă irevocabilă prin
decizia nr. 564 din 18 mai 2005 pronunțată în dosarul nr. 343/2005 al Curții de
Apel București, secția a V-a comercială, prin care s-a respins recursul
declarat de reclamanta SC P. SA, prin lichidator judiciar SC G.C. SRL.
Prin sentința nr. 871/C/2006,
Tribunalul Comercial Cluj a respins acțiunea precizată și extinsă formulată de
reclamanta SC P. SA, prin lichidator judiciar SC G.C. SRL împotriva pârâtelor SC
V.P. SA RÂMNICU VÂLCEA și SC R.B. SA BUCUREȘTI, capătul principal de cerere
fiind respins ca inadmisibil.
S-a respins acțiunea față de
pârâta SC R.B. SA BUCUREȘTI pentru lipsa calității procesuale pasive, precum și
cererea de intervenție principală a SC E. SRL – CLUJ NAPOCA, iar reclamanta și
intervenienta în interes propriu au fost obligate să plătească suma de
95.427.720 ROL cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel,
instanța de fond a reținut că, excepția inadmisibilității acțiunii invocată de
pârâta SC V.P. SA RÂMNICU VÂLCEA, SUCURSALA CLUJ NAPOCA, în temeiul art. 111 C.
proc. civ., este întemeiată cu privire la capătul principal de cerere al
acțiunii precizate și extinse, respingând astfel, ca inadmisibilă cererea în
constatarea dreptului de proprietate, motivat de împrejurarea că partea are
deschisă calea acțiunii în realizare, sens în care a formulat și un petit
subsidiar, care a fost respins. Totodată s-a avut în vedere că natura juridică
a certificatului de atestare a dreptului de proprietate este aceea a unui act
administrativ constitutiv de drepturi și că nu se putea aduce ca aport la
constituirea societății reclamante decât dreptul de folosință asupra imobilelor
în litigiu.
Cu privire la cererea de
intervenție, s-a apreciat că, dreptul de proprietate al intervenientei asupra
imobilelor în litigiu este condiționat de existența în patrimoniul reclamantei
a dreptului de proprietate la data licitației, însă reclamanta nu era la acea
dată proprietara imobilelor, astfel că cererea de intervenție a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe,
au formulat apel, atât reclamanta SC P. SA cât și intervenienta SC E. SRL,
criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială,
de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 152 din 10 octombrie
2006, a admis în parte apelurile declarate de reclamanta SC P. SA prin
lichidator judiciar SC G.C. SRL și intervenienta SC E. SRL și a schimbat în
parte sentința apelată, în sensul că a admis în parte acțiunea reclamantei și
cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta SC E. SRL
împotriva pârâtei SC V.P. SA și în consecință:
A constatat că pârâta este
proprietara imobilelor situate în Cluj Napoca B-dul. 21 Decembrie și str. Horea
și a obligat pârâta să transfere către reclamantă dreptul de proprietate asupra
imobilelor mai sus menționate cu titlu de aport de capital.
A constatat că intervenienta
și-a adjudecat drepturile deținute de SC P. SA asupra imobilelor sus arătate și
obligă reclamanta să încheie cu intervenienta act autentic de vânzare-cumpărare
asupra imobilelor în litigiu.
A respins capătul de cerere
privind obligarea la pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de
vânzare-cumpărare.
A menținut dispozițiile
sentinței privind respingerea acțiunii față de pârâta SC R.B. SA BUCUREȘTI.
A înlăturat dispoziția din
sentință privind obligarea reclamantei și a intervenientei la plata
cheltuielilor de judecată către pârâtă și a obligat pârâta să achite reclamantei
suma de 300 RON cheltuieli de judecată în fond și apel, iar intervenientei suma
de 14.156,48 RON cheltuieli de judecată în fond și în apel.
Pentru a decide astfel,
instanța de apel a reținut că, petitul principal de acțiune astfel cum a fost
precizat de reclamantă este o cerere în realizarea drepturilor, care este admisibilă
și că certificatul de atestare a dreptului de proprietate are caracter
declarativ, fapt ce rezultă atât din denumire cât și din temeiul legal,
respectiv Legea nr. 15/1990 și că în urma licitației, intervenienta a dobândit
drepturile deținute de reclamantă asupra imobilelor în litigiu.
Împotriva acestei decizii,
în termen legal, au declarat recurs reclamanta SC P. SA, pârâta SC Ș.S. SA RM.
VÂLCEA (fostă SC V.P. SA) și intervenienta SC E. SRL.
Prin recursul declarat de
reclamanta SC P. SA, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,
s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurate,
în sensul admiterii în totalitate a apelurilor formulate și admiterea acțiunii
astfel cum a fost precizată și a cererii de intervenție, precizându-se că s-a
formulat cerere de completare a dispozitivului deciziei.
Recursul declarat de
intervenienta SC E. SRL a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.
proc. civ., solicitându-se admiterea recursului, modificarea deciziei recurate,
în sensul admiterii apelului formulat și admiterea cererii de intervenție,
astfel cum a fost formulată, menționându-se că s-a formulat cerere de
completare a dispozitivului deciziei.
Pârâta SC Ș.S. SA RM.
VÂLCEA, a declarat recurs împotriva deciziei nr. 152 din 10 octombrie 2006 a
Curții de Apel Cluj, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.
civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii
în tot a apelurilor formulate de reclamanta SC P. SA și de intervenienta SC E.
SRL și menținerea hotărârii instanței de fond, susținând în esență că, decizia
a fost dată cu aplicarea greșită a legii, iar instanța interpretând în mod
greșit actele deduse judecății a constatat în mod eronat că certificatul de
atestare, emis în temeiul HG nr. 834/1991, are natura unui act administrativ cu
caracter declarativ de drepturi, în timp ce, caracterul acestor acte
administrative este unul constitutiv, fiind supuse regimului de publicitate
imobiliară.
Mai susține pârâta că, nici
contractul de societate al SC P. SA, nici statutul acesteia nu prevăd faptul că
subscrisa, respectiv antecesoarea acesteia în drepturi ar fi adus ca aport la
capitalul social dreptul său de proprietate asupra imobilelor în litigiu,
întrucât nu putea transmite dreptul de proprietate care nu era atestat la
momentul încheierii contractului și statutului societății reclamante.
La data de 15 decembrie
2006, reclamanta SC P. SA, prin lichidator judiciar a formulat cerere de
completare a dispozitivului deciziei nr. 152 din 10 octombrie 2006 pronunțată
de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,
prin care solicită să se dispună înscrierea în Cartea funciară a dreptului de
proprietate al reclamantei asupra imobilelor în litigiu, precum și înscrierea
în Cartea funciară a dreptului de proprietate al intervenientei asupra
acelorași imobile, iar la data de 18 decembrie 2006 a formulat o altă cerere,
prin care a solicitat completarea dispozitivului aceleiași decizii, în sensul
pronunțării unei hotărâri care să țină loc de act autentic de transfer de
proprietate între reclamantă și pârâtă asupra imobilelor în litigiu.
Intervenienta SC E. SRL a
formulat la data de 15 decembrie 2006 cerere de completare a dispozitivului
deciziei nr. 152 din 10 octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția
comercială, de contencios administrativ și fiscal, în sensul ca hotărârea ce se
va pronunța să țină loc de act autentic de transfer al dreptului de proprietate
asupra imobilelor în litigiu de la pârâta SC V.P. SA către reclamanta SC P. SA,
să se dispună înscrierea în Cartea funciară a dreptului de proprietate al
reclamantei asupra imobilelor în litigiu, cu titlu de aport capital social și
să se dispună înscrierea în Cartea funciară a dreptului de proprietate al
intervenientei asupra acelorași imobile, cu titlu de cumpărare.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială,
de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 9 din 23 ianuarie 2007,
a admis cererile și a dispus completarea dispozitivului deciziei nr. 152 din 10
octombrie 2006 pronunțată în dosarul nr. 1395/1285/2005, în sensul ca,
hotărârea judecătorească să țină loc de act autentic de transfer de proprietate
între reclamanta SC P. SA și pârâta SC V.P. SA asupra imobilelor situate în
Cluj Napoca str. Horea și Bd. 21 Decembrie.
A dispus înscrierea
dreptului de proprietate al reclamantei SC P. SA în Cartea funciară asupra
imobilelor sus-menționate, cu titlu de aport de capital social, precum și
înscrierea dreptului de proprietate al intervenientei SC E. SRL în Cartea
funciară asupra imobilelor sus arătate, cu titlu de cumpărare la licitație.
Împotriva acestei decizii,
la data de 19 martie 2007, pârâta SC Ș.S. SA RM. VÂLCEA a declarat recurs,
întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ., solicitând
admiterea recursului, casarea deciziei cu trimitere spre rejudecare, iar în
subsidiar modificarea deciziei atacate și respingerea cererilor de completare a
dispozitivului, ca neîntemeiate, susținând în esență că, instanța a soluționat
cererea de completare a dispozitivului fără citarea pârâtei, iar față de
prevederile art. 281
2
alin. (2) C. proc. civ., se impunea citarea
părților.
O altă critică vizează faptul
că instanța a constatat că a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere și
pronunțându-se în sensul admiterii acestuia, nu a motivat soluția dată și că
hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, având în vedere că prin decizia
recurată, instanța nu a completat hotărârea, ci a decis în sens contrar
deciziei completate, admițând ceea ce respinsese inițial, în acest mod
pronunțând o hotărâre nelegală.
Înalta Curte, examinând
deciziile atacate, în contextul criticilor invocate, constată că recursurile
reclamantei SC P. SA și al intervenientei SC E. SRL au rămas fără obiect, având
în vedere că prin decizia nr. 9 din 23 ianuarie 2007 s-au admis cererile de
completare a dispozitivului deciziei nr. 152 din 10 octombrie 2006 formulate de
reclamantă și de intervenientă.
Recursurile pârâtei SC Ș.S. SA
RM. VÂLCEA vor fi respinse, pentru considerentele ce urmează:
În ceea ce privește critica
adusă deciziei nr. 152 din 10 octombrie 2006 referitoare la natura juridică a
certificatului de atestare a dreptului de proprietate, în sensul că este un act
administrativ constitutiv de drepturi, nu poate fi reținută atâta vreme cât
certificatul de atestare eliberat în anul 1995 doar atestă existența dreptului
de proprietate al societății comerciale dobândit conform Legii nr. 15/1990, de
la momentul intrării ei în vigoare.
Susținerea pârâtei, potrivit
căreia, nici contractul de societate al SC P. SA și nici statutul acesteia nu
prevăd faptul că subscrisa, respectiv antecesoarea acesteia în drepturi ar fi
adus ca aport la capitalul social, dreptul său de proprietate asupra imobilelor
în litigiu, nu se susține, în condițiile în care prin actele constitutive ale SC
P. SA, antecesoarea recurentei-pârâte, respectiv I.M.P. Cluj și-a asumat
obligația de a transfera dreptul de proprietate asupra celor două imobile,
obligație care nu a fost îndeplinită nici de pârâta SC V.P. SA, respectiv de a
încheia act autentic de transfer al dreptului de proprietate, și în consecință,
efectuarea formalităților de publicitate imobiliară pentru înscrierea dreptului
de proprietate al SC P. SA.
În acest sens intervenienta SC
E. SRL a solicitat prin cererea de intervenție în interes propriu, formulată în
dosarul nr. 8795/2004, obligarea pârâtei la transferul acestui drept de
proprietate, ca o formă de executare a obligației de aportare a celor două
imobile la capitalul social al SC P. SA sau ca hotărârea ce se va pronunța să
țină loc de act autentic de transfer al dreptului de proprietate, pentru a se
putea realiza înscrierea dreptului de proprietate asupra celor două imobile în
favoarea SC P. SA.
În cauză sunt incidente
dispozițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990, potrivit cărora „bunurile
din patrimoniul societății comerciale sunt proprietatea acesteia, cu excepția
celor dobândite cu alt titlu”, astfel prin efectul acestui act normativ se
consacră calitatea de proprietar al societății asupra oricărui bun care făcea
parte din patrimoniul societății, inclusiv asupra celor două imobile.
O primă critică ce privește
decizia nr. 9 din 23 ianuarie 2007, vizează încălcarea dreptului la apărare
prin necitarea pârâtei la termenul de judecată al cererii de completare a
dispozitivului hotărârii, se constată a fi neîntemeiată, față de împrejurarea
că la dosar apel se află dovezile de îndeplinire a procedurii de citare pentru
termenul din 16 ianuarie 2007, semnate și ștampilate de reprezentanții
societății, iar prin întâmpinarea depusă la dosar, precum și concluziile scrise
depuse la data de 22 ianuarie 2007, pentru termenul din 23 ianuarie 2007, dată
la care s-a amânat pronunțarea dosarului, aceasta și-a formulat apărări în
cauză.
Susținerile pârâtei,
potrivit cărora, decizia de completare a dispozitivului hotărârii nu ar fi
motivată și că ar fi contrară legii, nu are suport legal, atâta timp cât, prin
cererea de intervenție SC P. SA a solicitat pronunțarea unei hotărâri
judecătorești care să țină loc de act autentic de transfer al dreptului de
proprietate, înscrierea dreptului de proprietate al SC P. SA în cartea funciară
a celor două imobile, cu titlu de aport de capital social și înscrierea
dreptului de proprietate al SC E. SRL în cartea funciară a celor două imobile,
cu titlu de cumpărare, iar instanța de apel, a omis să se pronunțe asupra
acestor capete de cerere, astfel că, nu poate fi vorba de dispoziții
contradictorii și nici contrarietate între dispozitivul deciziei inițiale și
dispozitivul deciziei de completare a hotărârii.
Așa fiind, Înalta Curte, în
temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca rămase fără obiect,
recursurile declarate de reclamanta SC P. SA și de intervenienta SC E. SRL și ca
nefondate recursurile pârâtei SC Ș.S. SA RM. VÂLCEA, și pe cale de consecință,
potrivit art. 274 C. proc. civ., va respinge cererile pentru acordarea cheltuielilor
de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMLE LEGII
D E C I D E
Respinge ca rămas fără
obiect recursul declarat de reclamanta SC P. SA, prin lichidator SC G.C. SRL împotriva
deciziei nr. 152 din 10 octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția
comercială, de contencios administrativ și fiscal.
Respinge recursurile
declarate de pârâta SC Ș.S. SA RM. VÂLCEA împotriva deciziilor nr. 152 din 10
octombrie 2006 și nr. 9 din 23 ianuarie 2007 pronunțate de Curtea de Apel Cluj,
secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
Respinge, ca rămas fără
obiect, recursul declarat de intervenienta SC E. SRL-CLUJ NAPOCA împotriva
deciziei nr. 152 din 10 octombrie 2006 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția
comercială, de contencios administrativ și fiscal.
Respinge cererile pentru
acordarea cheltuielilor de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 15 mai 2008.