ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 11.03.2009

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2910/2009

HOTĂRÂRE
11.03.2009
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2910/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a III-a civilă, la data de 16 mai 2007

reclamanții I.A.L. și D.V.Ș.C. au solicitat anularea parțială a dispoziției nr.

7675 din 11 aprilie 2007 emisă de Primarul General și restituirea în natură a

suprafeței de 1370 mp teren situat în București, iar pentru restul terenului în

suprafață de 750 mp și pentru construcția demolată să se acorde măsuri

reparatorii în echivalent.

În motivarea cererii reclamanții au

arătat că s-a dispus acordarea măsurilor reparatorii în echivalent pentru

întreg imobilul, teren și construcția demolată, deși suprafața de 1370 mp teren

situată în incinta Grădiniței nr. 16 este liberă de construcții, putând fi

restituită în natură.

Prin sentința civilă nr. 1177 din 25

septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, s-a

respins contestația ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că terenul în suprafață de 2259,59 mp este parțial situat în curtea

Grădiniței nr. 16, parțial sub clădirea Blocului E 1, parțial ocupat de

trotuare, alei și spații verzi.

Terenul din curtea grădiniței de 1370

mp este liber de construcții însă afectat de elemente de sistematizare necesare

funcționării normale a grădiniței, respectiv conductă de canalizare, de gaz și

termoficare.

Reclamanții au declarat apel

împotriva sentinței criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând

că au fost încălcate dispozițiile art. 7 alin. (1), art. 9 și art. 10 din Legea

nr. 10/2001 privitoare la restituirea în natură a terenurilor libere iar

conductele menționate fie sunt de utilitate privată fie pot fi deviate.

Prin decizia civilă nr. 657 din 15

septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă,

apelul a fost respins ca nefondat.

În motivarea acestei decizii s-a

reținut că nu au fost încălcate dispozițiile art. 7, art. 9 și art. 10 din

Legea nr. 10/2001 și că nu se poate dispune restituirea în natură a suprafeței

de 1370 mp teren aflat în curtea Grădiniței nr. 16 pentru că scopul

exproprierii în cauză a fost atins prin edificarea unui bloc de locuințe și a

unei unități de învățământ, precum și crearea de alei de acces, trotuare și

spații verzi, acest teren reprezintă o parte din curtea grădiniței și este

afectat de elemente de sistematizare, respectiv conductă de gaze, termoficare

și canalizare, elemente de sistematizare care sunt publice prin destinația pe

care o au, deservind o unitate de învățământ preșcolar.

Împotriva deciziei pronunțate în

apel au declarat recurs reclamanții care au invocat drept temei legal

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs

se susține că în mod eronat instanța a reținut că s-a realizat scopul

exproprierii, deoarece din nici o probă nu rezultă că imobilul a fost

expropriat, ci acesta a trecut în proprietatea statului în mod abuziv, fără

nici un titlu.

Printr-un alt motiv de recurs se

susține că suprafața utilă a terenului ocupat de grădiniță este de 7450 mp din

care se solicită numai 1370 mp, rămânând spațiu suficient ca loc de joacă

pentru copii și că prin art. 37 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost

modificată prin Legea nr. 247/2005, se arată că în mod expres că și în situația

imobilelor având destinația de instituție de învățământ acestea se restituie cu

obligația proprietarului de a menține afectațiunea acestuia pe o perioadă de 3

ani.

Printr-un al treilea motiv de recurs

se analizează situația celor 3 conducte, despre care se susține că cea de gaze

este dezafectată, iar celelalte 2 pot fi deviate, concluzionându-se că

suprafața de teren solicitată este liberă și poate fi restituită în natură.

Verificând legalitatea deciziei

recurate în raport de criticile formulate și având în vedere dispozițiile

legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:

Instanța de apel a reținut în mod

eronat că imobilul în cauză a fost expropriat, întrucât din actele dosarului nu

rezultă această împrejurare; dimpotrivă, din actele aflate la dosar fond,

rezultă că imobilul în litigiu a fost trecut în proprietatea statului în baza

Decretului nr. 134/1949 pentru naționalizarea unităților sanitare.

Această situație însă nu este de

natură a schimba soluția dată pe fondul cauzei, având în vedere că terenul

solicitat nu poate fi restituit în natură.

Situația de fapt a acestui teren a

fost reținută în mod corect de instanțele care s-au pronunțat anterior în

cauză, acesta fiind afectat de detalii de sistematizare, detaliat prezentate în

cele două hotărâri, care nu permit restituirea lui în natură, ținându-se seama de

dispozițiile art. 7 alin. (2), art. 10 și art. 24 din Legea nr. 10/2001,

modificată și completată prin Legea nr. 247/2005.

Nu poate fi primită critica

formulată prin cel de al doilea motiv de recurs.

În cauză nu sunt incidente

dispozițiile art. 16 din Legea nr. 10/2001 astfel cum au fost modificate prin

art. 37 din Legea nr. 247/2005, acesta referindu-se la imobilele având

destinația, printre altele, activității de învățământ, imobile care însă

aparțin foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora.

În speță, imobilul construcție

preluat abuziv a fost demolat, actualul imobil în care funcționează Grădinița

nr. 16 fiind un imobil nou.

Motivele invocate prin cel de al

treilea motiv de recurs privesc de fapt temeinicia hotărârilor recurate,

analizându-se situații de fapt prin interpretarea probatoriilor administrate în

cauză, care însă nu mai constituie motive de nelegalitate, ca urmare a

modificărilor aduse Codului de procedură civilă prin O.U.G. nr. 138/2000 și

Legea nr. 219/2005.

Față de toate considerentele expuse,

Înalta Curte urmează a respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, în

conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanții D.V.Ș.C. și I.A.L. împotriva deciziei nr. 657 din 15

septembrie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

11 martie 2009

.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-09-09
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4330/2010
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 278 din 27 februarie 2009, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis cererea reclamanților, a obligat pârâtul să restituie în natură terenul, situat în București
ÎCCJ 2010-11-16
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6117/2010
Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III - a civilă, la data de 18 mai 2007 sub nr. 174
ÎCCJ 2006-10-17
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8247/2006
a menținut dispoziția privind acordarea de măsuri reparatorii pentru diferența de teren de 953 mp. În considerentele deciziei s-a reținut că potrivit noilor înscrisuri depuse în apel s-a făcut dovada că terenul de 120 mp este liber, nefiind
ÎCCJ 2010-03-26
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2160/2010
blocul A, în condițiile în care terenul este liber de construcții și de orice detalii de sistematizare și nici nu este afectat de rețele de conducte de gaze sau canalizare, susținerile Primăriei în acest sens nefiind probate. În acest fel,
ÎCCJ 2011-04-05
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3168/2011
tură, amenajările de acest fel fiind considerate de utilitate publică (în acest sens fiind și deciziile civile nr. 3417/2009 și 6755/2009 ale Î.C.C.J.), așa încât, cu atât mai multe, asemenea terenuri nu pot face obiectul unor atribuiri în
Sursă