ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2683/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Pitești,

la 28 decembrie 2007, A.N.P.C. București, a formulat recurs împotriva sentinței

civile nr. 104/F-C pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. 750/46/2007,

solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate, rejudecarea cauzei,

pe fond cerându-se respingerea acțiunii ca nefondată.

În motivarea recursului se

susține că instanța a interpretat greșit prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004

privind contenciosul administrativ atunci când a reținut că „reclamanta ar fi

procedat corect prin introducerea la 3 septembrie 2007 a acțiunii în justiție,

aceasta reprezentând și plângerea prealabilă la care de altfel i s-a și răspuns

la 3 octombrie 2007”.

Recurenta revine sub acest

aspect asupra excepției prematurității acțiunii, în sensul că petenta trebuie

să aștepte 30 de zile răspunsul la plângerea sa și numai după aceea să

formuleze cererea de chemare în judecată.

A mai susținut recurenta că petenta

trebuia să conteste fiecare act administrativ separat respectiv cele 2 ordine,

nr. 499 din 1 august 2007 și ordinul nr. 543 din 2 august 2007, dreptul de a

contesta aceste 2 acte administrativ curgând de la date calendaristice

diferite.

Pe fondul cauzei, recurenta

susține că cele 2 ordine au avut ca temei H.G. nr. 748/2007 privind organizarea

și funcționarea A.N.P.C.

Întrucât printre alte

modificări, H.G. nr. 748/2007 a prevăzut și stabilirea numărului maxim de posturi

pentru inspectoratele regionale și anume de 690, A.N.P.C., a stabilit o nouă

structură a aparatului propriu și a inspectoratelor regionale subordonate A.N.P.C.,

stabilind statele de funcții cu încadrarea în structura nou creată. S-a

precizat că demersurile A.N.P.C. au fost avizate de Agenția Națională a

Funcționarilor Publici.

Așa fiind recurenta-pârâtă a

transmis intimatei-reclamante o notificare prin care i se aduceau la cunoștință

posturile vacante și pentru care avea posibilitatea de a opta sau nu.

Recurenta susține că funcția

publică de conducere generală de director executiv pe care o ocupa reclamanta

s-a transformat în funcție publică specifică de inspector șef adjunct, pentru

care sunt prevăzute alte condiții și atribuții.

Prin adresa nr. 894 din 17 iunie

2008, A.N.P.C. a comunicat instanței că Ș.E.D., intimată-reclamantă în cauza de

față și care nu a comunicat instanței în cursul procesului această situație, nu

mai este funcționar public la O.J.P.C. Vâlcea, începând cu 14 ianuarie 2008, întrucât

și-a dat demisia din funcția publică de execuție consilier I superior, treapta

întâi.

Recurenta a mai menționat

că, ulterior Ordinului nr. 543/2007, a emis Ordinul nr. 613 din 26 septembrie

2007, prin care a dispus, începând cu 27 septembrie 2007, urmare ocupării prin

concurs a funcției publice de conducere de inspector șef adjunct al O.J.P.C.

Vâlcea - I.R.P.C. Dolj, pentru reclamanta Ș.E.D., încetarea promovării

temporare în funcție publică de Inspector șef adjunct al O.J.P.C. Vâlcea - I.R.P.C.

Dolj.

Începând cu aceeași dată, de

27 septembrie 2007, prin Ordinul nr. 613, reclamanta Ș.E.D. are âifuncția de

consilier I superior, treapta întâi de salarizare.

Potrivit art. 3 din Ordinul nr.

613/2007, începând cu 26 septembrie 2007, Ordinul A.N.P.C. nr. 543 din 2 august

2007 își încetează aplicabilitatea, astfel încât acesta, nu poate fi nici

modificat, nici anulat.

Recurenta susține că

intimata nu poate pretinde că nu cunoștea Ordinul nr. 614/2007, în temeiul

acestuia, deci în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu exercitându-și

prerogativele - în acest sens se invocă procesul verbal de constatare a

contravenției nr. 1/771 din 6 noiembrie 2007 întocmit de Ș.E.D.

A mai relevat recurenta că

intimata-reclamantă nu-și exercită cu bună credință drepturile (art. 723 C.

proc. civ.) dovada fiind faptul că a înregistrat o nouă acțiune la 15 februarie

2008, identică cu acțiunea ce a ajuns în cauză la faza recursului, la Curtea de

Apel Pitești, dosar nr. 127/46/2008. În această acțiune, ca și în cauza de

față, a precizat recurenta, intimata-reclamantă nu face nicio precizare cu

privire la încetarea raporturilor sale de muncă prin acordul părților  și nici

cu privire la Ordinul nr. 613/2007.

În dosarul nr. 127/46/2008,

instanța a dispus prin încheierea de ședință din 14 mai 2008, suspendarea

judecății conform art. 244 alin. (1) C. proc. civ.

Din actele cauzei, Curtea

constată că prin sentința nr. 104 F/C din 7 noiembrie 2007, dosar nr. 750/46/2007,

Curtea de Apel Pitești a respins excepția de prematuritate a introducerii

acțiunii invocată de A.N.P.C. (pârâtă în cauză).

S-a admis acțiunea formulată

de Ș.E.D. și cererea de intervenție accesorie formulată de Sindicatul

Administrației Publice F.L. în contradictoriu cu A.N.P.C.

Totodată s-a dispus anularea

Ordinului nr. 499 din 1 august 2007 emis de A.N.P.C. S-a mai dispus modificarea

Ordinului nr. 543 din 2 august 2007 emis de A.N.P.C. în sensul că s-a dispus

obligarea pârâtei de a o numi pe reclamantă în funcția de inspector șef

adjunct, pe o perioadă nedeterminată, cu stabilirea drepturilor salariale

corespunzătoare.

Instanța de fond a reținut

că prin Ordinul nr. 311 din 12 mai 2005, în urma examenului de promovare prin

concurs Ș.E.D. a deținut funcția de director executiv al O.J.P.C. Vâlcea.

Ulterior, prin H.G. nr. 748 din 11 iulie 2007, privind organizarea și

funcționarea A.N.P.C., s-a dispus reorganizarea A.N.P.C și implicit O.J.P.C.

Vâlcea aprobată și avizată de către Agenția Națională a Funcționarilor Publici.

Ca urmare a reorganizării, postul de conducere anterior de director executiv a

fost transformat (a reținut instanța) în cel de inspector șef adjunct, cu

atribuții generale asemănătoare vechii funcții.

Mai mult, instanța de fond a

susținut că prin analiza comparativă a fișei postului din perioada anterioară

cu fișa actuală a noului post de inspector șef adjunct, nu au fost modificate

mai mult de 50% din atribuții astfel încât nu se impunea organizarea unui

concurs pentru ocuparea acestei funcții iar reclamanta avea prioritate la

ocuparea funcției vacante.

În aceste condiții au fost

emise Ordinul nr. 499/2007 (prin care se prevedea că începând cu 1 august 2007

se numește intimata-reclamantă pe perioadă nedeterminată în funcția publică de

execuție de consilier I superior, treapta întâi de salarizare, în cadrul O.J.P.C.

Vâlcea) și Ordinul nr. 543 din 2 august 2007 (prin care reclamanta este numită

temporar începând cu 2 august 2007 pe funcția de conducere vacantă de inspector

șef până la ocuparea acestei funcții publice prin concurs, pentru o perioadă de

cel mult 6 luni. Prin Ordinul nr. 613 din 26 septembrie 2007 al A.N.P.C., s-a

dispus începând cu 27 septembrie 2007, urmare ocupării prin concurs a funcției

publice de conducere de inspector șef adjunct al O.J.P.C. Vâlcea, (încetând

funcția publică temporară de director șef adjunct a O.J.P.C. Vâlcea) numirea

lui Ș.E.D. în funcția de consilier I superior, treapta întâi de salarizare

funcție pe care a îndeplinit-o până la data demisiei. De precizat că în fața

Înaltei Curți de Casație și Justiție intimata-reclamantă nu amintește de

Ordinul nr. 613 din 26 septembrie 2007 și nici de demisia sa de la O.J.P.C.

Vâlcea.

Înalta Curte de Casație și

Justiție constată că potrivit art. 3 din Ordinul nr. 613 din 26 septembrie 2007

aflat la dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, rezultă prevederea

expresă că, începând de la data acestui ordin respectiv 26 septembrie 2007,

Ordinul A.N.P.C. nr. 543 din 2 august 2007 își încetează aplicabilitatea.

În aceste condiții în mod

greșit instanța de fond a reținut că Ordinele nr. 499 din 1 august 2007 și nr. 543

din 2 august 2007 au fost emise cu încălcarea dispozițiilor legale [invocându-se

art. 99 alin. (7) din Legea nr. 188/1999, funcționara avea prioritate la

ocuparea funcției publice întrucât prin reorganizare nu au fost modificate mai

mult de 50% din atribuții) și aceasta în condițiile în care Ordinul nr. 543 din

2 august 2007 își înceta valabilitatea ca urmare a art. 3 din Ordinul nr. 613

din 26 septembrie 2007.

Deci se pune problema

juridică a stabilirii limitelor și modalității controlului exercitat de

instanță asupra măsurii de eliberare din funcție a unui funcționar public, în

cazul reorganizării.

O primă problemă juridică ce

se pune este aceea a se stabili de către instanța de control judiciar respectiv

Înalta Curte de Casație și Justiție dacă instanța de fond în mod legal a

exercitat controlul judecătoresc asupra conținutului atribuțiilor postului (prin

compararea atribuțiilor așa cum rezultă din fișele postului înainte și după

reorganizare) pentru a determina în această modalitate proporția de modificare

a acestora.

Sub acest aspect, în absența

unor criterii legale de apreciere, nu se poate concluziona decât în sensul că

activitatea de determinarea proporției modificării atribuțiilor prin

verificarea conținutului acestora excede competenței instanței de judecată.

Aceasta nu este abilitată

legal să aprecieze dacă atribuțiile specifice unui domeniu strict de activitate

ar fi echivalente în conținut unele cu altele, ori dacă unele ar fi mai simple

sau mai complexe, mai importante sau mai puțin importante.

Această concluzie se impune

și în virtutea necesității respectării principiului disciplinei

jurisdicționale, consacrat în jurisprudența C.E.D.O., fiind conformă cu soluția

de unificare a practicii judiciare adoptată la nivelul acestei secții.

De altfel, legalitatea actului

administrativ se referă la conformitatea sa cu dispozițiile actelor juridice cu

forță juridică superioară, în sens generic cu „legea”.

Oportunitatea vizează

conformitatea actului cu necesitățile în continuă evoluție ale societății.

Este vorba de un drept de

apreciere al autorității publice, iar actul administrativ emis în exercitarea

unei astfel de puteri, a unui drept de opțiune pe care îl are autoritatea între

mai multe soluții legale posibile, nu poate fi anulat de instanța de contencios

administrativ.

Deci instanța de fond a

greșit atunci când a apreciat asupra procentului mai mare sau mai mic de 50% cu

privire la atribuțiile fișelor postului.

Deci câtă vreme actele s-au

emis în aplicarea unor dispoziții normative legale, ele nu vor putea fi anulate

pe considerentul că ar fi inoportune în raport cu conținutul atribuțiilor

aferente postului.

Instanța de fond a mai

greșit odată atunci când a modificat un act administrativ ce nu mai exista,

Ordinul nr. 543 din 2 august 2007 și-a încetat valabilitatea așa cum s-a

prevăzut în art. 3 din Ordinul nr. 613 din 26 septembrie 2007 deci instanța de

fond nu mai putea modifica un ordin ce nu mai exista ca atare, nu mai producea

efecte juridice.

Pe de altă parte, este cert

că intimata-reclamantă nu mai este funcționar public în cadrul O.J.P.C. Vâlcea,

întrucât la data de 14 ianuarie 2008, la cerere, cu acordul O.J.P.C. Vâlcea

prin Decizia nr. 5 din 11 ianuarie 2008 a încetat prin acordul părților

raportul de serviciu al lui Ș.E.D. din funcția publică de execuție consilier I

superior treapta întâi de salarizare din cadrul I.R.P.C. Dolj – O.J.P.C.

Vâlcea.

Cât privește Ordinul nr. 499

din 1 august 2007, numirea pe perioadă nedeterminată a intimatei-reclamante, în

funcție publică de execuție de consilier I superior, treapta întâi de

salarizare în cadrul O.J.P.C. Vâlcea, a fost un act legal, ca urmare a H.G.nr. 748

din 11 iulie 2007 privind organizarea și funcționarea A.N.P.C.

(reorganizându-se inclusiv O.J.P.C. Vâlcea) statul de funcții al A.N.P.C. fiind

aprobat prin Ordinul nr. 359/2007 al Președintelui A.N.P.C. avizat de Ministerul

I.M.M.C.T.L., iar organigrama cadru a I.R.P.C. Dolj fiind aprobată prin Ordinul

nr. 360 din 30 iulie 2007 de președintele A.N.P.C.

În aceste condiții hotărârea

atacată este nelegală și netemeinică sub aspectul reținerii nelegalității

Ordinului nr. 499/2007 și nr. 543 din 2 august 2007, celelalte susțineri ale

recurentei fiind neîntemeiate și rezolvate corect de instanța de fond -

respingerea excepției de prematuritate a acțiunii.

Urmează deci a se admite

recursul declarat conform art. 312 C. proc. civ., și a se modifica sentința

atacată respingându-se în fond acțiunea formulată de Ș.E.D.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A.N.P.C.

împotriva sentinței civile nr. 104/F-C din 7 noiembrie 2007 a Curții de Apel

Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată și

în fond respinge acțiunea formulată de Ș.E.D., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 25 iunie 2008.