ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2683/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Pitești, la 28 decembrie 2007, A.N.P.C. București, a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 104/F-C pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. 750/46/2007, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate, rejudecarea cauzei, pe fond cerându-se respingerea acțiunii ca nefondată. În motivarea recursului se susține că instanța a interpretat greșit prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ atunci când a reținut că „reclamanta ar fi procedat corect prin introducerea la 3 septembrie 2007 a acțiunii în justiție, aceasta reprezentând și plângerea prealabilă la care de altfel i s-a și răspuns la 3 octombrie 2007”.

Recurenta revine sub acest aspect asupra excepției prematurității acțiunii, în sensul că petenta trebuie să aștepte 30 de zile răspunsul la plângerea sa și numai după aceea să formuleze cererea de chemare în judecată. A mai susținut recurenta că petenta trebuia să conteste fiecare act administrativ separat respectiv cele 2 ordine, nr. 499 din 1 august 2007 și ordinul nr. 543 din 2 august 2007, dreptul de a contesta aceste 2 acte administrativ curgând de la date calendaristice diferite. Pe fondul cauzei, recurenta susține că cele 2 ordine au avut ca temei H.G. nr. 748/2007 privind organizarea și funcționarea A.N.P.C. Întrucât printre alte modificări, H.G. nr. 748/2007 a prevăzut și stabilirea numărului maxim de posturi pentru inspectoratele regionale și anume de 690, A.N.P.C., a stabilit o nouă structură a aparatului propriu și a inspectoratelor regionale subordonate A.N.P.C., stabilind statele de funcții cu încadrarea în structura nou creată.

S-a precizat că demersurile A.N.P.C. au fost avizate de Agenția Națională a Funcționarilor Publici. Așa fiind recurenta-pârâtă a transmis intimatei-reclamante o notificare prin care i se aduceau la cunoștință posturile vacante și pentru care avea posibilitatea de a opta sau nu. Recurenta susține că funcția publică de conducere generală de director executiv pe care o ocupa reclamanta s-a transformat în funcție publică specifică de inspector șef adjunct, pentru care sunt prevăzute alte condiții și atribuții. Prin adresa nr. 894 din 17 iunie 2008, A.N.P.C. a comunicat instanței că Ș.E.D., intimată-reclamantă în cauza de față și care nu a comunicat instanței în cursul procesului această situație, nu mai este funcționar public la O.J.P.C.

Vâlcea, începând cu 14 ianuarie 2008, întrucât și-a dat demisia din funcția publică de execuție consilier I superior, treapta întâi. Recurenta a mai menționat că, ulterior Ordinului nr. 543/2007, a emis Ordinul nr. 613 din 26 septembrie 2007, prin care a dispus, începând cu 27 septembrie 2007, urmare ocupării prin concurs a funcției publice de conducere de inspector șef adjunct al O.J.P.C. Vâlcea - I.R.P.C. Dolj, pentru reclamanta Ș.E.D., încetarea promovării temporare în funcție publică de Inspector șef adjunct al O.J.P.C. Vâlcea - I.R.P.C. Dolj. Începând cu aceeași dată, de 27 septembrie 2007, prin Ordinul nr. 613, reclamanta Ș.E.D. are âifuncția de consilier I superior, treapta întâi de salarizare.

Potrivit art. 3 din Ordinul nr. 613/2007, începând cu 26 septembrie 2007, Ordinul A.N.P.C. nr. 543 din 2 august 2007 își încetează aplicabilitatea, astfel încât acesta, nu poate fi nici modificat, nici anulat. Recurenta susține că intimata nu poate pretinde că nu cunoștea Ordinul nr. 614/2007, în temeiul acestuia, deci în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu exercitându-și prerogativele - în acest sens se invocă procesul verbal de constatare a contravenției nr. 1/771 din 6 noiembrie 2007 întocmit de Ș.E.D. A mai relevat recurenta că intimata-reclamantă nu-și exercită cu bună credință drepturile (art. 723 C. proc. civ.) dovada fiind faptul că a înregistrat o nouă acțiune la 15 februarie 2008, identică cu acțiunea ce a ajuns în cauză la faza recursului, la Curtea de Apel Pitești, dosar nr. 127/46/2008.

În această acțiune, ca și în cauza de față, a precizat recurenta, intimata-reclamantă nu face nicio precizare cu privire la încetarea raporturilor sale de muncă prin acordul părților și nici cu privire la Ordinul nr. 613/2007. În dosarul nr. 127/46/2008, instanța a dispus prin încheierea de ședință din 14 mai 2008, suspendarea judecății conform art. 244 alin. (1) C. proc. civ. Din actele cauzei, Curtea constată că prin sentința nr. 104 F/C din 7 noiembrie 2007, dosar nr. 750/46/2007, Curtea de Apel Pitești a respins excepția de prematuritate a introducerii acțiunii invocată de A.N.P.C. (pârâtă în cauză). S-a admis acțiunea formulată de Ș.E.D. și cererea de intervenție accesorie formulată de Sindicatul Administrației Publice F.L.

în contradictoriu cu A.N.P.C. Totodată s-a dispus anularea Ordinului nr. 499 din 1 august 2007 emis de A.N.P.C. S-a mai dispus modificarea Ordinului nr. 543 din 2 august 2007 emis de A.N.P.C. în sensul că s-a dispus obligarea pârâtei de a o numi pe reclamantă în funcția de inspector șef adjunct, pe o perioadă nedeterminată, cu stabilirea drepturilor salariale corespunzătoare. Instanța de fond a reținut că prin Ordinul nr. 311 din 12 mai 2005, în urma examenului de promovare prin concurs Ș.E.D. a deținut funcția de director executiv al O.J.P.C. Vâlcea. Ulterior, prin H.G. nr. 748 din 11 iulie 2007, privind organizarea și funcționarea A.N.P.C., s-a dispus reorganizarea A.N.P.C și implicit O.J.P.C.

Vâlcea aprobată și avizată de către Agenția Națională a Funcționarilor Publici. Ca urmare a reorganizării, postul de conducere anterior de director executiv a fost transformat (a reținut instanța) în cel de inspector șef adjunct, cu atribuții generale asemănătoare vechii funcții. Mai mult, instanța de fond a susținut că prin analiza comparativă a fișei postului din perioada anterioară cu fișa actuală a noului post de inspector șef adjunct, nu au fost modificate mai mult de 50% din atribuții astfel încât nu se impunea organizarea unui concurs pentru ocuparea acestei funcții iar reclamanta avea prioritate la ocuparea funcției vacante. În aceste condiții au fost emise Ordinul nr. 499/2007 (prin care se prevedea că începând cu 1 august 2007 se numește intimata-reclamantă pe perioadă nedeterminată în funcția publică de execuție de consilier I superior, treapta întâi de salarizare, în cadrul O.J.P.C.

Vâlcea) și Ordinul nr. 543 din 2 august 2007 (prin care reclamanta este numită temporar începând cu 2 august 2007 pe funcția de conducere vacantă de inspector șef până la ocuparea acestei funcții publice prin concurs, pentru o perioadă de cel mult 6 luni. Prin Ordinul nr. 613 din 26 septembrie 2007 al A.N.P.C., s-a dispus începând cu 27 septembrie 2007, urmare ocupării prin concurs a funcției publice de conducere de inspector șef adjunct al O.J.P.C. Vâlcea, (încetând funcția publică temporară de director șef adjunct a O.J.P.C. Vâlcea) numirea lui Ș.E.D. în funcția de consilier I superior, treapta întâi de salarizare funcție pe care a îndeplinit-o până la data demisiei. De precizat că în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție intimata-reclamantă nu amintește de Ordinul nr. 613 din 26 septembrie 2007 și nici de demisia sa de la O.J.P.C.

Vâlcea. Înalta Curte de Casație și Justiție constată că potrivit art. 3 din Ordinul nr. 613 din 26 septembrie 2007 aflat la dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, rezultă prevederea expresă că, începând de la data acestui ordin respectiv 26 septembrie 2007, Ordinul A.N.P.C. nr. 543 din 2 august 2007 își încetează aplicabilitatea.

În aceste condiții în mod greșit instanța de fond a reținut că Ordinele nr. 499 din 1 august 2007 și nr. 543 din 2 august 2007 au fost emise cu încălcarea dispozițiilor legale [invocându-se art. 99 alin. (7) din Legea nr. 188/1999, funcționara avea prioritate la ocuparea funcției publice întrucât prin reorganizare nu au fost modificate mai mult de 50% din atribuții) și aceasta în condițiile în care Ordinul nr. 543 din 2 august 2007 își înceta valabilitatea ca urmare a art. 3 din Ordinul nr. 613 din 26 septembrie 2007. Deci se pune problema juridică a stabilirii limitelor și modalității controlului exercitat de instanță asupra măsurii de eliberare din funcție a unui funcționar public, în cazul reorganizării.

O primă problemă juridică ce se pune este aceea a se stabili de către instanța de control judiciar respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție dacă instanța de fond în mod legal a exercitat controlul judecătoresc asupra conținutului atribuțiilor postului (prin compararea atribuțiilor așa cum rezultă din fișele postului înainte și după reorganizare) pentru a determina în această modalitate proporția de modificare a acestora. Sub acest aspect, în absența unor criterii legale de apreciere, nu se poate concluziona decât în sensul că activitatea de determinarea proporției modificării atribuțiilor prin verificarea conținutului acestora excede competenței instanței de judecată. Aceasta nu este abilitată legal să aprecieze dacă atribuțiile specifice unui domeniu strict de activitate ar fi echivalente în conținut unele cu altele, ori dacă unele ar fi mai simple sau mai complexe, mai importante sau mai puțin importante.

Această concluzie se impune și în virtutea necesității respectării principiului disciplinei jurisdicționale, consacrat în jurisprudența C.E.D.O., fiind conformă cu soluția de unificare a practicii judiciare adoptată la nivelul acestei secții. De altfel, legalitatea actului administrativ se referă la conformitatea sa cu dispozițiile actelor juridice cu forță juridică superioară, în sens generic cu „legea”. Oportunitatea vizează conformitatea actului cu necesitățile în continuă evoluție ale societății. Este vorba de un drept de apreciere al autorității publice, iar actul administrativ emis în exercitarea unei astfel de puteri, a unui drept de opțiune pe care îl are autoritatea între mai multe soluții legale posibile, nu poate fi anulat de instanța de contencios administrativ.

Deci instanța de fond a greșit atunci când a apreciat asupra procentului mai mare sau mai mic de 50% cu privire la atribuțiile fișelor postului. Deci câtă vreme actele s-au emis în aplicarea unor dispoziții normative legale, ele nu vor putea fi anulate pe considerentul că ar fi inoportune în raport cu conținutul atribuțiilor aferente postului. Instanța de fond a mai greșit odată atunci când a modificat un act administrativ ce nu mai exista, Ordinul nr. 543 din 2 august 2007 și-a încetat valabilitatea așa cum s-a prevăzut în art. 3 din Ordinul nr. 613 din 26 septembrie 2007 deci instanța de fond nu mai putea modifica un ordin ce nu mai exista ca atare, nu mai producea efecte juridice. Pe de altă parte, este cert că intimata-reclamantă nu mai este funcționar public în cadrul O.J.P.C.

Vâlcea, întrucât la data de 14 ianuarie 2008, la cerere, cu acordul O.J.P.C. Vâlcea prin Decizia nr. 5 din 11 ianuarie 2008 a încetat prin acordul părților raportul de serviciu al lui Ș.E.D. din funcția publică de execuție consilier I superior treapta întâi de salarizare din cadrul I.R.P.C. Dolj – O.J.P.C. Vâlcea. Cât privește Ordinul nr. 499 din 1 august 2007, numirea pe perioadă nedeterminată a intimatei-reclamante, în funcție publică de execuție de consilier I superior, treapta întâi de salarizare în cadrul O.J.P.C. Vâlcea, a fost un act legal, ca urmare a H.G.nr. 748 din 11 iulie 2007 privind organizarea și funcționarea A.N.P.C. (reorganizându-se inclusiv O.J.P.C. Vâlcea) statul de funcții al A.N.P.C.

fiind aprobat prin Ordinul nr. 359/2007 al Președintelui A.N.P.C. avizat de Ministerul I.M.M.C.T.L., iar organigrama cadru a I.R.P.C. Dolj fiind aprobată prin Ordinul nr. 360 din 30 iulie 2007 de președintele A.N.P.C. În aceste condiții hotărârea atacată este nelegală și netemeinică sub aspectul reținerii nelegalității Ordinului nr. 499/2007 și nr. 543 din 2 august 2007, celelalte susțineri ale recurentei fiind neîntemeiate și rezolvate corect de instanța de fond - respingerea excepției de prematuritate a acțiunii. Urmează deci a se admite recursul declarat conform art. 312 C. proc. civ., și a se modifica sentința atacată respingându-se în fond acțiunea formulată de Ș.E.D.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de A.N.P.C. împotriva sentinței civile nr. 104/F-C din 7 noiembrie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată și în fond respinge acțiunea formulată de Ș.E.D., ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 iunie 2008.