ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1903/2009

Asupra recursurilor de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 13 din 20 ianuarie 2009, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis plângerea formulată de petentul C.A. împotriva Ordonanței nr. 355/P/2007 din 12 iunie 2008 a procurorului șef al Secției de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău și a Rezoluției nr. 607/II/2/2008 din 6 august 2008 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău. Le-a desființat, în parte, în sensul că a dispus schimbarea temeiului juridic al scoaterii de sub urmărire penală a petentului C.A. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 289 și art. 291 din art. 11 pct. 1 lit. b) raportat la art. 10 lit. b/l) C. proc.

pen., în dispozițiile art. 11 pct. 1 lit. b) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. S-a înlăturat amenda administrativă în cuantum de 300 lei aplicată petentului C.A., prin ordonanță. A fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul S.I.M. împotriva aceleiași ordonanțe și a aceleiași rezoluții. S-au menținut, în rest, soluțiile dispus prin actele de urmărire atacate. Petentul S.I.M. a fost obligat la plata sumei de 60 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Prin încheierea din 22 ianuarie 2009, aceeași Curte de apel a admis cererea formulată de petentul C.A. și a dispus îndreptarea erorii materiale din minuta și dispozitivul sentinței menționate în sensul că amenda administrativă înlăturată este în cuantum de 1000 lei în loc de 300 lei.

Împotriva sentinței au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și cei doi petenți C.A. și S.I.M. Recursul Parchetului a vizat stabilirea unei situații de fapt greșite care a condus la pronunțarea unei hotărâri nelegale, sub aspectul schimbării temeiului juridic al soluției de scoatere de sub urmărire penală adoptată de Parchet. S-a solicitat admiterea recursului și respingerea plângerii formulate de petentul C.A. Recursul declarat de petentul C.A. a vizat greșita obligare a sa la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 300 lei. Prin recursul declarat de S.I.M., s-a criticat respingerea greșită a plângerii și neacordarea despăgubirilor solicitate ca urmare a faptelor penale comise de notarul C.A.

Examinând recursurile declarate, motivele invocate, precum și actele și probele dosarului, Înalta Curte constată că este fondat doar recursul declarat de Parchet, iar recursurile declarate de petenți sunt nefondate, pentru următoarele considerente: La data de 3 august 2007, partea vătămată S.I.M. s-a adresat cu plângere Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău solicitând a se efectua cercetări față de notarul public C.A. care a autentificat un contract de vânzare cumpărare a imobilului aparținând părinților săi, fără a se dezbate succesiunea și după tatăl său decedat. S.S., mama părții vătămate a formulat o sesizare solicitând anularea contractului de vânzare întocmit fără acordul său. S.I.M.

a solicitat despăgubiri în valoare de 25.000 Euro, reprezentând cota parte ce i s-ar fi cuvenit din imobil și lucruri personale. A mai arătat că a construit o cameră și o baie, a făcut amenajări și a cumpărat bunuri de uz casnic. A solicitat anularea contractului de vânzare cumpărare. Prin Rezoluția din 14 februarie 2008, procurorul a dispus începerea urmăririi penale față de notarul public C.A. pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen., fals intelectual și uz de fals, prevăzute de art. 289 și art. 291 din același cod. Potrivit actului de partaj voluntar, efectuat între frați, autentificat sub nr. 543 din 17 martie 2006 de către notarul public C.A., s-a atribuit co- partajantei S.S.

suprafața de 1379 mp teren (curți, construcții și teren arabil) situată în Văleni, Piatra Neamț, pe terenul curții, construcții se află o casă de locuit compusă din 4 camere și hol în suprafață de 103,5 mp, grajd în suprafață de 21 mp, bunuri edificate de S.S. și soțul său S.I., fără autorizație de construire. Prin încheierea nr. 4868 din 9 august 2006, notarul public C.A. a modificat acest act de partaj autentificat sub nr. 543 din 17 martie 2006, în sensul că a înlăturat din text mențiunea „și a soțului acesteia S.I.", motivând că această mențiune nu este prevăzută în certificatul fiscal din 15 martie 2006. La 2 august 2006, notarul public C.A. a autentificat, prin încheiere, contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere între S.S.

în calitate de vânzător și S.M., fiică, în calitate de cumpărător. Obiectul contractului îl constituie vânzarea nudei proprietăți cu păstrarea uzufructului de către S.S. In conținutul contractului de vânzare-cumpărare întocmit de notar, se menționează, în mod neadevărat, că vânzătorul a dobândit imobilul ce se înstrăinează (casă și grajd) prin moștenire și reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991. În realitate, astfel cum rezultă din documentația atașată actului, respectiv din extrasul de carte funciară din 1 august 2006, coproprietar pe casă și grajd era și soțul său S.I., așa cum fusese trecut și în actul de partaj voluntar nr. 543/2006, precum și în certificatul fiscal din 1 august 2006, acte atașate de asemenea, la documentația existentă la data autentificării contractului de vânzare -cumpărare.

Luând cunoștință de încheierea contractului, S.I.M. i-a sesizat notarului că actul este nelegal, deoarece mama sa nu este unica moștenitoare a tatălui său. În această împrejurare, notarul C.A. a modificat actul de partaj voluntar nr. 543 din 17 martie 2006, prin încheierea nr. 4868 din 9 august 2006. Pentru a se da aparență de legalitate, prin cererea BNP C.A. pentru S.S. a solicitat rectificarea actului de partaj voluntar, iar prin încheierea nr. 13322 din 9 august 2006 Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Neamț a admis cererea radiind mențiunea privind dreptul de coproprietate al lui S.I., același funcționar fiind și cel care a intabulat dreptul de coproprietate aparținând lui S.I.

Aceste „rectificări" s-au făcut cu scopul de a acoperi nelegalitatea autentificării contractului de vânzare cumpărare. S.I. a decedat la 23 ianuarie 2000. Sub aspect civil, al recunoașterii dreptului de moștenitor al lui S.M.I., a cotei părți cuvenite din moștenire și a dreptului propriu asupra construcțiilor edificate de acesta, litigiul a fost rezolvat prin sentința civilă nr. 2026 din 7 mai 2008 a Judecătoriei Piatra Neamț, prin care s-a anulat parțial și contractul de vânzare cumpărare menționat. Procurorul a apreciat că, având în vedere împrejurările comiterii faptelor, scopul urmărit, persoana și conduita învinuitului C.A., faptele nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni, astfel încât se impune scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.

Prin ordonanța menționată, i s-a aplicat învinuitului o amendă administrativă în sumă de 1000 lei și s-au stabilit cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 300 lei, ce se vor suporta tot de acesta. Prin Rezoluția nr. 607/II/2/2008, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de C.A. împotriva Ordonanței nr. 355/P/2008 a aceluiași Parchet. Înalta Curte constată că soluția dată de organele de urmărire penală este legală și temeinică, iar sentința atacată este netemeinică sub aspectul admiterii plângerii formulate de notarul C.A. Astfel, rezultă din toate actele aflate la dosar că faptele reclamate de S.I.M. au fost săvârșite cu intenție, iar nu din culpă, notarul fiind conștient de consecințele faptelor sale și urmărind în mod evident să acopere nelegalitatea actelor sale prin alte fapte de același gen.

Pentru considerentele expuse de Parchet, Înalta Curte apreciază că ele nu prezintă, totuși, pericolul social al unor infracțiuni, în deosebi, în raport cu rezolvarea deja a laturii civile a cauzei de către instanța de judecată. Înalta Curte va admite recursul Parchetului, în sensul casării sentinței, și în rejudecare, va respinge plângerea formulată de C.A. Se vor respinge recursurile declarate de cei doi petenți, care vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 100 lei fiecare. Dispoziția de obligare a petentului, fost învinuit, la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 300 lei este legală și justificată de aplicarea unei amenzi administrative pentru faptele comise care nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Pretențiile petentului S.I.M. sunt de asemenea nefondate, pentru considerentele expuse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești împotriva sentinței penale nr. 13 din 20 ianuarie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează sentința atacată numai cu privire la modul de soluționare a plângerii formulată de petiționarul C.A. și rejudecând, respinge plângerea acestuia împotriva Ordonanței nr. 355/P/2007 din 12 iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, pe care o menține. Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiționarii C.A. și S.I.M. împotriva aceleiași sentințe. Obligă recurenții petiționari la plata sumei de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 mai 2009.