ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4661/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1399 din 7 mai 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis contestația formulată de reclamanta S.R.T., în contradictoriu cu pârâtul C.N.A., dispunând anularea deciziei nr. 278 din 2 mai 2006 emisă de pârât. Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele: Prin decizia nr. 278 din 2 mai 2006, pârâtul C.N.A. a sancționat reclamanta cu amendă în cuantum de 15000 lei, pentru nerespectarea prevederilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 504/2002, modificată și completată, reținându-se în motivarea acesteia că, între comentariile ce au precedat meciul din data de 27 aprilie 2006, dintre Steaua și Middlesbrough și transmisia efectivă a meciului, s-a inserat un grupaj publicitar a cărui durată a fost de 8 minute, faptă care contravine dispozițiilor menționate anterior.

Pârâta a apreciat că respectivele comentarii au fost generate de evenimentul sportiv. Cu privire la individualizarea sancțiunii, s-a arătat că, fiind vorba despre un serviciu public de televiziune, prin fapta respectivă s-au sfidat norme morale și legale și s-a agresat publicul plătitor de taxe și abonament cu publicitate pentru anumite produse și servicii, reclamanta nefiind la prima sancțiune pentru astfel de fapte.

Decizia contestată este nelegală, apreciază instanța de fond, deoarece din raportul de monitorizare care a stat la baza acestei decizii reiese că transmisia de pe terenul de fotbal a început la orele 21 54 , în condițiile în care comentariile despre meci, ce au constituit un talk-show, s-au terminat la orele 21 46 . Prima instanță a respins susținerea pârâtului din decizia contestată, în sensul că meciul și comentariile despre acesta au constituit un singur program, invocând prevederile art. 1 lit. f) din Legea nr. 504/2002, care definesc „programul sau emisiunea" ca fiind „o comunicare audiovizuală identificabilă, în cadrul unei succesiuni orare a serviciului de programe, prin titlu, conținut, formă sau autor". Este mai mult decât evident, se arată în considerentele sentinței recurate, că o competiție sportivă, un meci nu poate fi similar, din punctul de vedere al conținutului, cu un comentariu despre acel meci, cu o discuție referitoare la acesta purtată într-un studio de televiziune.

Nici celelalte condiții din definiția legală nu sunt întrunite, pentru a se putea pune semnul egalității între emisiunea talk-show și întrecerea sportivă și a le aprecia ca fiind un singur program sau emisiune, nici titlul, nici forma și nici autorii nefiind aceeași. Astfel, apreciază instanța de fond, este corectă susținerea reclamantei, în sensul că este vorba despre programe distincte, contractul depus la dosar cu o societate germană, care dădea dreptul reclamantei de a transmite în direct meciurile echipelor romanești din cadrul competițiilor europene de fotbal, meciuri pentru care SPORTFIVE deținea drepturi, dovedind acest fapt; producătorii au fost, așadar, diferiți, neputându-se susține că meciul a fost produs de T.R.

Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, în temeiul art. 304 C. proc. civ., a declarat recurs pârâtul, considerând-o netemeinică și nelegală. Recurentul-pârât în motivele de recurs precizează că sentința a fost pronunțată cu interpretarea greșită a legii, respectiv a art 1 lit. f) din Legea nr. 504/2002, cu modificările și completările ulterioare întrucât comentariile despre meci, atât anterioare cât și posterioare, precum și transmisia de pe terenul de fotbal reprezintă de fapt o singură emisiune, neputând fi vorba despre emisiuni distincte. Se arată și faptul că instanța de fond a interpretat greșit actele probatorii administrate în cauză, respectiv contractul depus de reclamantă, deoarece acesta este doar o înțelegere a părților contractante prin care intimata-reclamantă deținea dreptul de exclusivitate în transmisia mediului Steaua - Middlesbrough și el nu ar putea face dovada că, în speță, ar fi vorba de emisiuni distincte.

Se menționează și faptul că nici în Legea audiovizualului și nici în actele subsecvente emise în aplicarea acesteia nu există o prevedere prin care separarea emisiunilor să se poată face după cum acestea au producători diferiți, mijloace de transmisie sau devize de cheltuieli diferite, întrucât pot exista situații în care două sau mai multe rubrici din cadrul unei emisiuni să fie realizate de producători diferiți, după cum pot exista situații în care trei sau mai multe emisiuni la rând să fie realizate de același producător. De altfel, uneori, cu acordul recurentului se poate diviza emisiunea în mai multe părți, cu posibilitatea ca între acestea să fie difuzată publicitate, ori, în cazul emisiunii ce face obiectul discuțiilor din cauza dedusă judecății nu a fost obținut un asemenea acord, astfel că în mod corect a fost aplicată sancțiunea.

Și celelalte probe, printre care raportul de monitorizare, conduc la concluzia că a fost vorba de o singură emisiune, astfel că reclamanta a încălcat prevederile legale cu privire la condițiile de difuzare a publicității, nefiind la prima abatere de acest fel. Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, întrucât talk-show-ul ce a precedat mediul și transmisia directă a acestuia reprezintă programe distincte, autonome, deoarece au formă, conținut, devize de cheltuieli separate, autori (producători) diferiți, la fel și mijloace de transmisie diferite. Înalta Curte, analizând recursul formulat, în raport de criticile aduse sentinței pronunțate de instanța de fond, apreciată că acesta este fondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Prima instanță a interpretat greșit dispozițiile art. 1 lit. f) din Legea nr. 504/2002 atunci când a apreciat că emisiunea talk-show și întrecerea sportivă nu reprezintă un singur program sau emisiune. De asemenea, și probele administrate în cauză au fost eronat interpretate. Aceasta deoarece situația de fapt, necontestată de părți, ca de altfel și raportul de monitorizare, conduc la concluzia potrivit căreia reclamanta la data de 27 aprilie 2006, a difuzat un singur program-emisiune, respectiv meciul de fotbal Steaua - Middlesbrough pentru care reclamanta deținea un contract din 17 mai 2004, de licență pentru drepturile exclusive de televiziune pe teritoriul României referitor la toate meciurile în deplasare ale echipelor românești de club ce vor fi disputate în cadrul cupelor europene în sezonul 2004-2005 și 2005-2006 și pentru care SPORTFIVE deține respectivele drepturi.

Comentariile referitoare la meciul ce urma să se transmită au avut loc în contextul aceleiași emisiuni, care nu a fost distinctă de transmiterea efectivă a mediului pentru care reclamanta avea exclusivitate potrivit contractului menționat, care nu prezintă nici un fel de relevanță în ceea ce privește stabilirea conținutului noțiunii de „program sau emisiune", conform art. 1 lit. f) din Legea nr. 504/2002. Aceasta este interpretarea corectă ce rezultă din chiar cele precizate de prezentatorul programului, care a făcut referire la o parte introductivă, talk-show, cu discuții legate exclusiv de acest meci, la difuzarea meciului în direct, după care vor urma comentariile la finalul partidei. Deci, în lipsa transmisiei meciului respectiv nu ar fi existat dezbateri anterioare și posterioare acestuia care au avut aceeași unitate tematică, între acestea existând o strânsă conexiune.

Ora diferită de începere a comentariilor față de transmisia efectivă a meciului nu prezintă relevanță în stabilirea autonomiei unui program audiovizual, ci doar o delimitare în timp a momentului când se termină comentariile din studio și începerea transmisiei efective a meciului. Respectivele comentarii și meciul de fotbal au constituit, în fapt, un singur „program" audio-vizual care corespunde definiției acordate de art. 1 lit. f) din Legea nr. 504/2004 și anume, de „comunicare audiovizuală identificabilă, în cadrul unei succesiuni orare a serviciului de programe, prin titlu, conținut, formă, autor,,. Definiția nu face referire la producători ci doar la conținutul programului difuzat, astfel că instanța de fond a făcut eronată interpretare a noțiunii de program sau emisiune prin raportare la producătorii acesteia, cu atât mai mult cu cât intimata-reclamantă avea dreptul exclusiv de vizionare publică a acestui meci, care de altfel, a determinat și comentariile.

Autorul emisiunii este tot intimata-reclamantă, numai studiourile de emisie au fost diferite. Susținerile acesteia nu pot fi reținute deoarece separarea emisiunilor nu se poate face după criteriile invocate de aceasta, dispozițiile art. Lit. f) din Legea nr. 504/2002, fiind singurele care pot individualiza o emisiune de alta, ori, în cauza de față, nu rezultă existența unor emisiuni diferite pe tema meciului Steaua - Middlesbrough. Prin urmare, fiind vorba de o singură emisiune, intimata-reclamantă a încălcat prevederile art. 28 alin. (2) din Legea nr. 504/2002. Avându-se în vedere cele reținute anterior, Înalta Curte apreciază că în cauză se impune, în raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. coroborate cu art. 312 alin. (1), teza a II-a, art. 316 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, casarea sentinței recurate și, pe fond, respingerea acțiunii formulate de reclamantă. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului împotriva sentinței nr. 1399 din 7 mai 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și pe fond, respinge acțiunea formulată de reclamanta S.R.T., ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 decembrie 2008.