ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1182/2009

Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 260 din 15 octombrie 2008, Curtea de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta T.E. împotriva rezoluției nr. 332/P/2007 din 6 martie 2008 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București. Petenta a fost obligată să plătească 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs petenta T.E., care deși a fost legal citată nu s-a prezentat în instanță pentru a motiva sau susține calea de atac declarată. Examinând hotărârea atacată din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat, sentința primei instanțe, fiind legală și temeinică. La data de 29 martie 2007, numita T.E. a solicitat efectuarea de cercetări penale față de comisarul T.M., șef al S.I.F. din cadrul I.P.J. Ialomița, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de violarea secretului corespondenței, prevăzută de art. 195 C. pen., constând în aceea că în perioada în care a fost încarcerată în arestul I.P.J. Ialomița, lucrătorul de poliție anterior menționat i-a deschis și i-a verificat corespondența, această plângere penală fiind înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București la data de 17 aprilie 2007 sub nr. 332/P/2007. Pe baza actelor premergătoare efectuate deosebit de aspectele vizând fondul cauzei, procurorul a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc.

pen. și art. 131 alin. (1) C. pen., întrucât numita T.E. nu a formulat în termenul de două luni, prevăzută de art. 284 alin. (1) C. proc. pen., plângere penală prealabilă împotriva numitului T.M. pentru săvârșirea infracțiunii de violare a secretului corespondenței, prevăzută de art. 195 alin. (1) C. pen., infracțiune cu privire la care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, conform art. 195 alin. (3) C. pen.

Astfel, potrivit plângerii penale și a declarației numitei T.E., ultimul act material de realizare a conținutului constitutiv al infracțiunii prevăzută de art. 195 alin. (1) C. pen., s-a săvârșit la data de 17 ianuarie 2006, dată la care sus-numita cunoștea numele făptuitorului, aspect ce rezultă din declarația numitei T.E., însă plângerea penală a fost formulată de sus-numită după un an și 2 luni, respectiv la data de 29 martie 2007. În consecință, prin rezoluția din 6 martie 2008, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de comisarul de poliție T.M. pentru săvârșirea infracțiunii de violare secretului corespondenței, prevăzută de art. 195 alin. (1) C. pen. Împotriva acestei rezoluții, petenta T.E.

a formulat, în temeiul art. 278 C. proc. pen., plângere adresată Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. Prin rezoluția nr. 735/II/2/2008 din 12 mai 2008, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în temeiul art. 278 alin. (1) C. proc. pen., a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentă împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale. Nemulțumită de soluția procurorului, petenta T.E. s-a adresat cu plângere, în condițiile art. 278 1 C. proc. pen., instanței de judecată competentă să judece infracțiunea reclamată, respectiv Curtea de Apel București, care a pronunțat hotărârea atacată în prezentul recurs. Înalta Curte constată că soluția de neurmărire penală dată de parchet față de intimat este legală și temeinică, întrucât din actele premergătoare efectuate, a rezultat incidența art. 228 alin. (6) C. proc.

pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. Potrivit art. 195 alin. (3) C. pen., în cazul infracțiunii de violare a secretului corespondenței, acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, plângere care trebuia să fie introdusă în termen de 2 luni, din ziua în care se cunoaște făptuitorul, conform art. 284 alin. (1) C. proc. pen. Din actele și lucrările dosarului rezultă că petenta a formulat plângere prealabilă împotriva intimatului cu mult peste termenul anterior menționat, cum corect au reținut procurorul și prima instanță, respectiv aceasta a solicitat efectuarea de cercetări față de comisarul T.M., la data de 29 martie 2007, în condițiile în care ultimul act, pretins săvârșit, al infracțiunii de violare a secretului corespondenței s-a săvârșit în data de 17 ianuarie 2006. Această situație, a formulării plângerii prealabile peste termenul de 2 luni prevăzută de art. 284 alin. (1) C. proc.

pen., echivalează cu lipsa plângerii, iar potrivit art. 131 alin. (1) C. pen., în cazul infracțiunii pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de introducerea unei plângeri prealabile de către persoana vătămată, lipsa acestei plângeri înlătură răspunderea penală. În consecință, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara T.E. împotriva sentinței penale nr. 260 din 15 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 31 martie 2009.