ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1182/2009

Deliberând asupra recursului

penal de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 260

din 15 octombrie 2008, Curtea de Apel București, secția I penală, în temeiul art.

278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată,

plângerea formulată de petenta T.E. împotriva rezoluției nr. 332/P/2007 din 6

martie 2008 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

Petenta a fost obligată să

plătească 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a formulat recurs petenta T.E., care deși a fost legal citată nu

s-a prezentat în instanță pentru a motiva sau susține calea de atac declarată.

Examinând hotărârea atacată

din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul formulat nu este

fondat, sentința primei instanțe, fiind legală și temeinică.

La data de 29 martie 2007,

numita T.E. a solicitat efectuarea de cercetări penale față de comisarul T.M., șef

al S.I.F. din cadrul I.P.J. Ialomița, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de

violarea secretului corespondenței, prevăzută de art. 195 C. pen., constând în

aceea că în perioada în care a fost încarcerată în arestul I.P.J. Ialomița, lucrătorul

de poliție anterior menționat i-a deschis și i-a verificat corespondența,

această plângere penală fiind înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel București la data de 17 aprilie 2007 sub nr. 332/P/2007.

Pe baza actelor

premergătoare efectuate deosebit de aspectele vizând fondul cauzei, procurorul

a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. f) C.

proc. pen. și art. 131 alin. (1) C. pen., întrucât numita T.E. nu a formulat în

termenul de două luni, prevăzută de art. 284 alin. (1) C. proc. pen., plângere

penală prealabilă împotriva numitului T.M. pentru săvârșirea infracțiunii de

violare a secretului corespondenței, prevăzută de art. 195 alin. (1) C. pen., infracțiune

cu privire la care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a

persoanei vătămate, conform art. 195 alin. (3) C. pen.

Astfel, potrivit plângerii penale

și a declarației numitei T.E., ultimul act material de realizare a conținutului

constitutiv al infracțiunii prevăzută de art. 195 alin. (1) C. pen., s-a

săvârșit la data de 17 ianuarie 2006, dată la care sus-numita cunoștea numele

făptuitorului, aspect ce rezultă din declarația numitei T.E., însă plângerea

penală a fost formulată de sus-numită după un an și 2 luni, respectiv la data

de 29 martie 2007.

În consecință, prin

rezoluția din 6 martie 2008, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

comisarul de poliție T.M. pentru săvârșirea infracțiunii de violare secretului corespondenței,

prevăzută de art. 195 alin. (1) C. pen.

Împotriva acestei rezoluții,

petenta T.E. a formulat, în temeiul art. 278 C. proc. pen., plângere adresată

Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Prin rezoluția nr. 735/II/2/2008

din 12 mai 2008, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București, în temeiul art. 278 alin. (1) C. proc. pen., a respins, ca

neîntemeiată, plângerea formulată de petentă împotriva rezoluției de neîncepere

a urmăririi penale.

Nemulțumită de soluția

procurorului, petenta T.E. s-a adresat cu plângere, în condițiile art. 278

1

C. proc. pen., instanței de judecată competentă să judece infracțiunea

reclamată, respectiv Curtea de Apel București, care a pronunțat hotărârea atacată

în prezentul recurs.

Înalta Curte constată că

soluția de neurmărire penală dată de parchet față de intimat este legală și

temeinică, întrucât din actele premergătoare efectuate, a rezultat incidența

art. 228 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. f) C.

proc. pen.

Potrivit art. 195 alin. (3) C.

pen., în cazul infracțiunii de violare a secretului corespondenței, acțiunea

penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate,

plângere care trebuia să fie introdusă în termen de 2 luni, din ziua în care se

cunoaște făptuitorul, conform art. 284 alin. (1) C. proc. pen.

Din actele și lucrările

dosarului rezultă că petenta a formulat plângere prealabilă împotriva intimatului

cu mult peste termenul anterior menționat, cum corect au reținut procurorul și

prima instanță, respectiv aceasta a solicitat efectuarea de cercetări față de comisarul

T.M., la data de 29 martie 2007, în condițiile în care ultimul act, pretins

săvârșit, al infracțiunii de violare a secretului corespondenței s-a săvârșit

în data de 17 ianuarie 2006.

Această situație, a

formulării plângerii prealabile peste termenul de 2 luni prevăzută de art. 284 alin.

(1) C. proc. pen., echivalează cu lipsa plângerii, iar potrivit art. 131 alin.

(1) C. pen., în cazul infracțiunii pentru care punerea în mișcare a acțiunii

penale este condiționată de introducerea unei plângeri prealabile de către

persoana vătămată, lipsa acestei plângeri înlătură răspunderea penală.

În consecință, având în

vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul

art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul

declarat.

Văzând

și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționara T.E. împotriva sentinței penale nr. 260 din 15

octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurenta petiționară

la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 31 martie 2009.