ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1363/2009

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, dat în Dosarul nr. 3928/P/2004, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului Ț.C., fiul lui I. și Elena, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen.

S-a reținut prin actul de sesizare a instanței că, în fapt, la data de 10 octombrie 1995, urmare unei înțelegeri dintre asociații firmei SC A.T. SRL Suceava, M.V., M.A. și M.Ș., aceștia au participat la o licitație organizată de Judecătoria Fălticeni, adjudecându-se în favoarea societății, spațiul comercial B., situat în mun. Fălticeni, ocazie cu care s-a încheiat un proces verbal și a fost completată o factură fiscală.

Ulterior, pe data de 27 octombrie 1995, numitul M.V. a semnat contractul de credit nr. 643, prin care SC B. SA Suceava acorda SC E.E.T. SRL Suceava un credit în sumă de 100.000.000 lei, ce a fost garantat cu spațiul comercial B., prin încheierea contractului de garanție imobiliară autentificat la B.N.P. C.L. sub nr. 4436 din 27 octombrie 1995, valoarea de evaluare și ipotecare a acestuia fiind de 140.000.000 lei. Suma astfel împrumutată a fost virată în aceeași zi în contul societății debitoare.

Deși valoarea imobilului adus în garanție era acoperitoare, conform Normelor interne de creditare nr. 122/1991, iar împrumutul fusese deja acordat, pentru a se asigura că va recupera unele sume de bani pe care M.V. le împrumutase numitei G.T., la data de 24 noiembrie 1995 s-a semnat la B.N.P. A.P. contractul de garanție imobiliară pe apartamentul soților G.V. și T., ce a fost autentificat sub nr. 97, acesta fiind luat în garanție pentru suma de 19.000.000 lei, dar fără ca această ipotecă să fie menționată în contractul de credit nr. 643.

Datorită neachitării creanței față de SC B. SA Suceava, în anul 1998 a fost deschisă o acțiune de judecată pentru a obliga la plata creditului și a dobânzii, în sumă de 190.000.000 lei debitoarea SC E.E.T. SRL Suceava, în solidar cu asociații M.V., M.A. și M.Z. La al treilea termen de judecată, debitoarea a solicitat instanței să fie introduși în cauză și soții G., în calitate de giranți și coplătitori.

La data de 14 septembrie 2001 la Tribunalul Suceava s-a pronunțat sentința civilă nr. 683 prin care societatea debitoare, asociații acesteia, precum și giranții G.V. și T. erau obligați să plătească, în solidar, suma de 461.206.878 lei, reprezentând credit restant și dobânzile bancare actualizate.

La data de 23 aprilie  2002, între B. – B.G.C.P. SA – bancă în faliment – Punct de lucru Suceava, reprezentată de directorul T.V. și SC C.B.L.S.F. SA Suceava, reprezentată de numitul M.V., s-a încheiat contractul de cesiune de creanță nr. 352, prin care societatea prelua de la cedent creanța pe care SC E.E.T. SRL Suceava o avea de achitat, precum și toate drepturile, așa cum sunt ele prevăzute în contractul de credit nr. 643/1995, cu toate că în baza Încheierii judecătorului delegat nr. 1053 din 06 iunie 2001 s-a dispus dizolvarea de drept a acestei din urmă societăți care a fost, de altfel, radiată și din registrul Comerțului Suceava. Debitorul cedat SC E.E.T. SRL Suceava, prin această metodă dolosivă, și-a schimbat prin această modalitate calitatea de debitor în cea de creditor, înființându-se SC C.B.L.S.F. SA Suceava, care a răscumpărat de la B.G.C.P SA creanța pentru suma de 300.000.000 lei, după care s-a îndreptat împotriva giranților G.V. și T., declanșând procedura executării silite. Potrivit art. 948 C. civ., una din condițiile de valabilitate al contractului de cesiune de creanță este aceea că trebuie să aibă un caracter licit, iar obligația fondată pe o cauză nelicită, conform art. 966, nu poate avea nici un efect. Deosebit de aceasta, debitorul cedent SC E.E.T. SRL Suceava nu și-a exprimat acordul la încheierea contractului, ce nu a fost semnat de lichidatorii B.G.C.P. SA, ci de numitul T.V., astfel că nu există acordul valabil al cedantului și nici cel al giranților.

Cu toate că acest contract de cesionare creanțe nu era legal încheiat, că împrumutul inițial, în sumă de 100.000.000 lei, avea drept singură garanție spațiul comercial B., că garanția asupra apartamentului soților G.V. și T. nu era menționată în contractul de credit nr. 643 și acesta nu era semnat de către cei doi, la cererea expresă a numitului M.V., executorul judecătoresc Ț.C. s-a îndreptat numai asupra imobilului proprietatea soților G., fiind emise somații și publicații de vânzare în Dosarul nr. 169/2002.

Numiții G.V. și T. au susținut că între executorul judecătoresc și M.V. a existat o înțelegere pentru ca acesta din urmă să-și adjudece licitația privind apartamentul lor, motiv pentru care Ț.C. a stabilit inițial o dată pentru licitație într-o zi nelucrătoare, apoi a expediat comunicările la o adresă greșită și, în cele din urmă, a indicat în publicațiile de vânzare, o altă cameră decât cea unde trebuia să aibă loc licitația. De asemenea, aceștia au precizat că executorul judecătoresc Ț.C., doar în baza cererilor numitului M.V., fără a exista evaluări imobiliare, sau titluri executorii, în dosarele de executare nr. 169/2002 și 277/2002, a stabilit trei valori diferite de pornire a licitației, respectiv, 241.379.441 lei, 251.379.441 lei și 955.325.904 lei.

Pe parcursul executării, au fost formulate la Judecătoria Suceava mai multe contestații la executare, urmărirea fiind suspendată temporar, iar în cele din urmă la data de 21 iulie 2003, la biroul executorului Ț.C. a fost programată licitația pentru vânzarea apartamentului soților G.V. și T. Numita G.T. a susținut că s-a deplasat la ora 9,00, la biroul executorului, unde a așteptat până la ora 12,30, fără ca acesta să sosească și să aibă loc vreo licitație, fapt confirmat de martorul S.N., secretar la Biroului executorului judecătoresc T.I. Cu toate acestea, executorul Ț.C. a întocmit procesul-verbal de adjudecare al licitației, în care a menționat că la ora 9,00 a avut loc licitația, la care numita G.T. a refuzat să participe, fiind câștigată de către M.V. pentru suma de 495.000.000 lei, încheindu-se în aceiași zi și actul de adjudecare. De precizat că anterior, la 27 iunie 2003, executorul judecătoresc Ț.C. a mai întocmit un proces-verbal de adjudecare a licitației în favoarea lui M.V., dar care nu a fost semnat și de numita G.T., aceasta neparticipând la această activitate, motiv pentru care a fost anulat, deoarece era lovit de nulitate.

Ulterior respectivei licitații, prin sentința civilă nr. 2239 din 27 noiembrie 2003 a Tribunalului Suceava, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de cesiune de creanță nr. 352 din 24 martie 2003.

Prin sentința civilă nr. 1899 din 8 iunie 2004 a Judecătoriei Suceava, au fost anulate actele de executare întocmite de către Biroul Individual Executor Judecătoresc Ț.C., în Dosarul de executare silită nr. 277/2002.

S-a apreciat că, în drept, fapta inculpatului Ț.C. care, în calitate de executor judecătoresc, cu prilejul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu, respectiv cu ocazia desfășurării unei licitații privind vânzarea unui apartament, stabilită pentru data de 21 iulie 2003, a întocmit în fals procesul-verbal de licitație și actul de adjudecare aferent (ambele datate 21 iulie 2003, ora 9,00), deși aspectele constatate nu corespund realității, în fapt, în biroul său neavând loc nici o licitație, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen.

Prin sentința penală nr. 306 din 25 aprilie 2007 pronunțată de Judecătoria Suceava, în Dosarul penal nr. 418/314/2007, în baza dispozițiilor art. 38 raportat la art. 28

1

alin. (1) lit. b) C. proc. pen., s-a admis excepția de necompetență materială a Judecătoriei Suceava și, în temeiul dispozițiilor art. 42 C. proc. pen., s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, având în vedere dispozițiile Legii nr. 79/2007, prin care s-au modificat prevederile art. 28

1

C. proc. pen., infracțiunile comise de executorii judecătorești intră în competența de soluționare a Curții de Apel.

Prin urmare, constatând că este vorba de o normă care reglementează competența personală – competența absolută și având în vedere că dispoziția procesual penală este de imediată aplicare, s-a dispus declinarea competenței în favoarea Curții de Apel Suceava.

Prin sentința penală nr. 78/7 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Suceava s-a dispus, în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., achitarea inculpatului Ț.C. pentru infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen.

Totodată, în temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat, au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, urmărirea penală s-a început împotriva inculpatului Ț.C. ca urmare a plângerilor penale formulate în baza art. 222 C. proc. pen., de către debitorii G.V. și G.T.( filele 18-24 dosar urmărire penală).

Inițial, în plângerea penală de la filele 18-19 dosar urmărire penală, debitorii G.T. și G.V. au criticat doar modul în care inculpatul Ț.C., în calitate de executor judecătoresc, a efectuat actele de executare în dosarul execuțional în care aveau calitatea de debitori.

Ulterior, ca urmare a completării plângerii ( filele 22-24 dosar urmărire penală) debitorii G.V. și G.T. au reclamat faptul că, la data de 21 iulie 2003, deși s-au prezentat însoțiți de avocații O.A. și F.C. la biroul executorului judecătoresc Ț.C., unde au așteptat începând cu ora 9,00 până în jurul orei 12,00, situație ce poate fi confirmată și de executorii T.I. și M.M., care se aflau în birou, inculpatul nu s-a prezentat, fiind ulterior, informați că în ziua de 21 iulie 2003, inculpatul a venit la birou în jurul orei 12,00, după care a plecat imediat împreună cu numitul M.V., reprezentant al creditoarei.

S-a arătat prin intermediul acestor completări la plângerea penală că, în împrejurările prezentate anterior la data de 21 iulie 2003, inculpatul Ț.C., în calitatea sa de executor judecătoresc, a încheiat proces-verbal de licitație și actul de adjudecare ce viza apartamentul proprietatea lor, trecând în mod eronat și fals la rubrica debitor că aceștia refuză să participe la licitație.

S-a observat că, atât pe parcursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești, debitorii G.T. și G.V. au dat mai multe declarații în calitate de martori, prin care au prezentat situații de fapt diferite de cea precizată în plângerea penală și completările la aceasta.

Astfel, în completările la plângerea penală de la filele 22-24 dosar urmărire penală, debitorii G.T. și G.V. au arătat că, în data de 21 iulie 2003 s-au prezentat împreună și au stat în jurul orelor 9,00 - 12,00 la biroul executorului judecătoresc Ț.C., în vederea organizării licitației privind apartamentul acestora, fiind însoțiți de avocații O.A. și F.C.

Ulterior, prin declarația dată în fața organelor de urmărire penală la data de 20 noiembrie 2003, filele 53-64 dosar urmărire penală, debitoarea martor G.T. arată că la data de 21 iulie 2003, în jurul orelor 9,00, s-a deplasat la biroul executorului judecătoresc Ț.C., însoțită de avocat O.A., unde l-a așteptat pe acesta până în jurul orelor 12,00, ulterior aflând că în acea zi s-a întocmit procesul verbal de licitație și actul de adjudecare.

Prin declarația dată la data de 1 noiembrie 2004, în fața organelor de urmărire penală, filele 44-50 dosar urmărire penală, martora G.T. arată, printre altele, că la data de 21 iulie 2003 s-a prezentat la biroul executorului judecătoresc Ț.C., în jurul orei 9,00, fiind însoțită de o nepoțică de a sa, loc unde l-a așteptat pe inculpat până în jurul orei 12,00, acesta neprezentându-se în acest interval de timp la biroul unde își desfășura activitatea și unde urma să se desfășoare licitația publică de vânzare a apartamentului proprietatea sa și a debitorului G.V.

Ulterior, prin declarația dată tot în fața organelor de urmărire penală la data de 3 iulie 2006(filele 64 bis – 65 bis doar de urmărire penală) debitoarea martor G.T. arată că în data de 21 iulie 2003, în jurul orei 9,00 s-a prezentat la Judecătoria Suceava, la camera unde își desfășura activitatea executorul judecătoresc Ț.C.

Negăsindu-l pe acesta, l-a așteptat în fața biroului până în jurul orei 12,00, când a plecat acasă. A precizat că, intrând în biroul executorului judecătoresc, acolo unde se aflau executorii judecătorești T.I., M.M. și martorul Ș.N. A precizat martora că, ulterior, a aflat de la martorul Ș.N. că în ziua de 21 iulie 2003 inculpatul Ț.C. a venit la birou după plecarea sa, a așteptat puțin timp, după care a plecat împreună cu numitul M.V.

De asemenea, în această declarație, martora G.T. a arătat că, în acea zi de 21 iulie 2003 s-a întâlnit pe holul Judecătoriei Suceava cu martorul N.N, căruia i-a relatat motivul șederii sale în fața biroului, că inculpatul nu a venit la birou, deși avea organizată o licitație pentru ora 9,00.

În faza cercetării judecătorești, fiind audiată de prima instanță investită, respectiv Judecătoria Suceava, martora G.T. a revenit, conform declarației de la fila 25 dosar, și a arătat în declarația dată în fața organelor de urmărire penală, la data de 1 noiembrie 2004, fila 44-50 dosar urmărire penală, că în ziua organizării licitației s-a prezentat la biroul executorului judecătoresc Ț.C. însoțită de o nepoată de a sa, loc unde a stat până în jurul orei 12,30, când a plecat.

Până la această oră, declară martora, inculpatul Ț.C. nu s-a prezentat la birou.

A arătat că nu a fost însoțită de avocați, însă s-a întâlnit pe holul Judecătoriei Suceava cu avocata O.A., căreia i-a povestit motivul șederii sale acolo, iar cu privire la avocatul F.C. a precizat că la acea dată acesta era venit în Suceava și a discutat cu acesta.

Această declarație a fost menținută de martoră și prin declarația dată în fața Curții de Apel, filele 124-126 dosar.

În ceea ce privește pe debitorul martor G.V., acesta a declarat în mod constant, cu ocazia audierii la urmărirea penală și în faza cercetării judecătorești ( filele 65-66 dosar urmărire penală, fila 42, dosar judecătorie și fila 191 dosar Curtea de Apel) că la data de 21 iulie 2003, stabilită pentru organizarea licitației, la biroul executorului judecătoresc Ț.C. s-a prezentat soția sa, martora G.T., care ulterior i-a povestit că inculpatul nu s-a prezentat la acea dată la birou și a întocmit în fals procesul-verbal de licitație și actul de adjudecare.

Având în vedere declarațiile martorilor G.T. și G.V., așa cum au fost ele prezentate anterior, Curtea a dispus atât din oficiu, cât și la cererea inculpatului, audierea în cauză a martorilor O.A., M.M.M. și T.I.

În ceea ce o privește pe martora O.A., aceasta, în calitate de avocat în cadrul Baroului de Avocați Suceava, cât și de fost avocat angajat al martorei G.T., s-a prevalat, conform declarației de la fila 145 dosar, de dispozițiile art. 79 alin. (1) C. proc. pen., arătând că informațiile pe care le deține au caracter confidențial, întrucât au fost obținute în calitatea sa de avocat al părții și nu pot fi relatate cu ocazia depunerii mărturiei.

Martorul M.M.M. a arătat, conform declarației de la fila 116 – 117, că în perioada respectivă, fiind membru al Biroului Național al Executorilor Judecătorești din România, s-a aflat la București, motiv pentru care nu poate da relații cu privire la cele întâmplate, precizând că doar ulterior a auzit discuții între inculpat și martora G.T.

Martorul T.I. a declarat, conform declarației consemnate la fila 130-131 dosar, că își amintește de prezența martorei G.T. într-una din zile la Biroul Executorilor Judecătorești, însoțită de un copil, însă nu mai reține amănunte cu privire la această împrejurare. A arătat că în aceeași zi, așa cum proceda de obicei, în jurul orelor 9,00-10,00, a plecat pe teren pentru a efectua acte de executare. Mai declară martorul că, în funcția de președinte al Camerei Executorilor Judecătorești, pe care o deținea la acea dată, a aflat de nemulțumirile debitoarei G.T., întrucât aceasta a formulat mai multe reclamații cu privire la dosarele de executare.

Din cuprinsul actului de sesizare a instanței, așa cum a fost prezentat anterior, rezultă că situația de fapt reținută se probează cu declarațiile debitoarei martore G.T. și ale martorilor Ș.N. și N.N.

În ceea ce privește martorul Ș.N., acesta a dat mai multe declarații atât în faza urmăririi penale, filele 70-72 și 72 bis, cât și în faza cercetării judecătorești ( fila 24 dosar judecătorie și filele 114-115 dosar Curte de Apel) prin care a arătat în mod constant că, în data de 21 iulie 2003,  s-a aflat în biroul executorilor judecătorești din cadrul Judecătoriei Suceava, împreună cu executorul judecătoresc T.I. și martorii P.M. și M.E., care funcționau în cadrul biroului în calitate de agent procedural și, respectiv, secretară a executorilor judecătorești din birou.

Conform declarațiilor prezentate, martorul a arătat că în acea zi, la biroul executorilor judecătorești unde își desfășura activitatea, a venit debitoarea martorilor G.T. în jurul orei 9,00 însoțită de o nepoțică și a întrebat dacă inculpatul este prezent, relatându-i că a venit pentru o licitație ce era organizată de inculpat în acea zi.

Arată martorul că debitoarea G.T. a stat în fața biroului executorilor judecătorești, pe hol, până în jurul orei 12,00-12,30, după care a plecat. Ulterior, în jurul orei 12,45, inculpatul Ț.C. a venit la birou, unde a stat puțin, aproximativ o oră, după care a plecat însoțit de martorul M.V., după care nu s-a mai întors.

Martorul relatează că, în data de 21 iulie 2003, până la plecarea sa acasă, în jurul orei 14,30, în biroul executorilor judecătorești unde își desfășura activitatea atât el, cât și inculpatul Ț.C., nu a avut loc nici o licitație de vânzare a imobilului aparținând debitoarei G.T., iar ulterior, după o anumită perioadă de timp, a aflat de la aceasta că în ziua respectivă i s-a vândut apartamentul la licitație.

În ceea ce privește martorul N.N., acesta a declarat atât la urmărirea penală, conform declarațiilor de la filele 75-76 și 76 bis, cât și în faza cercetării judecătorești, conform declarației de la fila 41 dosar judecătorie și fila 164 Curte de Apel, că pe martora G.T. o cunoaște, pentru că în acea perioadă avea și el o serie de litigii cu martorul M.V.

A arătat că, în data de 21 iulie 2003, aflându-se pe holul Judecătoriei Suceava, s-a întâlnit cu martora G.T., care i-a povestit că în acea zi urma să aibă loc o licitație de vânzare a apartamentului acesteia. În faza de urmărire penală, martorul declară că din cele relatate de martora G.T., cât și ca urmare a unor discuții purtate cu unii cetățeni, a aflat că nici inculpatul și nici o altă persoană nu s-a prezentat în acea zi pentru licitație și nu a avut loc în acea zi licitația privind imobilul debitoarei, aspecte care nu au mai fost ulterior relatate cu ocazia audierii în faza cercetării judecătorești.

În faza de urmărire penală au mai fost audiați martorii M.E. – fila 73 dosar urmărire penală, martorul F.C. – fila 77 doar urmărire penală și martorul M.V., filele 157-159, dosar urmărire penală.

Legal citat și prezent în instanță asistat de apărător ales, inculpatul Ț.C. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.

Astfel, pe parcursul întregii urmăriri penale, cât și cu ocazia audierii în instanță, inculpatul Ț.C. a arătat, conform declarațiilor de la filele 160-162, 166-170, dosar urmărire penală și filele 22-23, dosar judecătorie, că în ceea ce privește pe debitorii G.T. și G.V. a fost investit cu o cerere de executare silită a apartamentului proprietatea acestora de către creditoarea Cooperativa Bucovineană de Leasing și Servicii Financiare SA Suceava, reprezentată de către martorul M.V.

A arătat că pe parcursul procedurii de executare silită au fost efectuate mai multe acte de procedură, iar debitorii au formulat contestații la executare.

În ceea ce privește întocmirea procesului-verbal de licitație și a actului de adjudecare din data de 21 iulie 2003, contrar celor prezentate de martorii G.T., Ș.N. și N.N., inculpatul Ț.C. a arătat că, în dimineața acelei zile, s-a prezentat la serviciu, la camera 112 din cadrul Judecătoriei Suceava, unde se afla biroul executorilor judecătorești.

În dimineața acelei zile, înainte de ora 9,00, programată pentru efectuarea licitației publice, s-a întâlnit cu debitoarea G.T., care i-a adus la cunoștință faptul că are pe rolul instanțelor judecătorești o contestație la executare, motiv pentru care nu dorește să participe la licitație, și cu reprezentantul creditoarei, numitul M.V., care s-a interesat dacă în dosarul de executare sunt oferte de participare la licitație și a precizat că, în caz contrar, dorește să adjudece apartamentul debitorilor în contul creanței.

A arătat că, în baza acestor discuții, a întocmit procesul-verbal de licitație și actul de adjudecare a imobilului aparținând debitorilor G.T. și G.V., după care, în cursul aceleiași zile, a mai efectuat o serie de activități specifice.

În dovedirea susținerilor sale, inculpatul, prin apărător ales, a solicitat în fața instanței de fond inițial investite, Judecătoria Suceava, audierea în cauză a martorilor P.L., P.M., M.A., A.G. și M.I., a depus la dosarul cauzei o serie de înscrisuri și a solicitat efectuarea unui experiment judiciar, pentru a fi verificate caracterele mașinii de scris aflate la Biroul executorului judecătoresc Țugui Cezar, probe ce au fost admise în instanță.

Ca urmare a declinării de competență și a investirii Curții de Apel cu judecarea cauzei, inculpatul Țugui Cezar și-a completat cererea de probatorii, solicitând atașarea la dosarul cauzei a Dosarului de executare nr. 277/2002 al B.I.E.J. – Ț.C., efectuarea unei adrese către Primăria municipiului Suceava, pentru a oferi relații cu privire la afișarea publicațiilor de vânzare în dosarul de executare nr. 277/2002, și audierea martorilor C.Ș., M.M.M. și S.T.

De asemenea, inculpatul a depus la dosarul cauzei o serie de înscrisuri.

Administrând probatoriul solicitat de inculpat în virtutea rolului activ, a principiului aflării adevărului, cât și a dreptului la un proces echitabil, așa cum este consacrat de art. 6 din C.E.D.O., Curtea a reținut următoarele:

Martora P.L. declară, conform declarațiilor de la filele 44-45 dosar judecătorie și filele 127-128 dosar Curte de Apel, că la data de 21 iulie 2003 deținea funcția de contabil al Camerei Executorilor Judecătorești și își desfășura activitatea într-un birou din incinta Judecătoriei Suceava, în apropierea biroului executorilor judecătorești unde funcționa și inculpatul Ț.C.

Martora arată că, în dimineața zilei de 21 iulie 2003, inculpatul a venit la serviciu în jurul orei 8,30, a trecut prin biroul acesteia și i-a lăsat niște formulare pentru xeroxat și o adresă în ciornă către Banca I.Ț., pentru a o dactilografia, spunându-i că se grăbește, pentru că are o licitație.

Martora relatează că, înainte de ora 9,00, când a deschis ușa biroului inculpatului, acesta se afla la biroul său, unde scria ceva, iar în birou erau mai multe persoane, fiind aglomerat, dintre angajații biroului recunoscându-i pe martorii M.E. și P.M. În jurul orei 9,20, inculpatul a revenit la biroul acesteia, de unde a luat formularele xeroxate, după care a plecat.

Martora arată că, în acea zi, inculpatul a făcut pregătiri, întrucât a doua zi a plecat în concediu.

Martorul P.M., audiat conform declarațiilor de la fila 51 dosar judecătorie și fila 167 dosar curte de apel, a arătat că în perioada anilor 2001 - 2002, a fost angajat ca agent procedural, deservind pe mai mulți executori, respectiv T.I., M.M. și J.C.

Deși martorul a arătat că nu își amintește cu exactitate cele întâmplate, relatează că într-una din zile s-a întâlnit cu martora G.T., care îl aștepta pe inculpatul Ț.C., aceasta întrebându-l dacă inculpatul este în birou.

A arătat că în acea zi, în biroul executorilor judecătorești, unde își desfășura activitatea, se mai aflau martora M.E. și executorul judecătoresc T.I., cât și alte persoane, fiind aglomerat.

Conform declarației de la fila 51 dosar judecătorie, martorul P.M. a arătat că, atunci când martora G.T. a intrat în biroul executorilor judecătorești, inculpatul Ț.C. se afla la birou.

Martora M.A., audiată nemijlocit de către instanța inițial investită, Judecătoria Suceava, a cărei declarație a fost avută în vedere de către curte, ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen., arată în declarația de la fila 53, că, în data de 21 iulie 2003, soțul său, martorul M.V., s-a prezentat la licitația organizată de inculpat și, întrucât nu s-au prezentat cumpărători, pentru apartamentul debitorilor, a adjudecat imobilul în contul creanței.

A mai arătat martora că în acea zi, la ora 11,00 soțul său, martorul M.V., i-a adus la birou procesul - verbal de licitație.

Declarația martorei M.A. se coroborează cu declarația martorului M.V. de la filele 157-159, dosar urmărire penală, prin care arată că în ziua de 21 iulie 2003 s-a prezentat la licitația organizată la camera 112 a Judecătoriei Suceava. Întrucât nu s-au prezentat alte persoane interesate, arată martorul, a adjudecat apartamentul debitorilor G. în contul creanței, încheindu-se actul de adjudecare în favoarea Companiei Bucovinene de Leasing și Servicii Financiare.

Martorul M.V. arată în această declarație că debitoarea G.T. nu a fost prezentă în momentul adjudecării imobilului.

Martora A.G. arată, conform declarațiilor de la filele 52, dosar judecătorie și fila 168 dosar curte de apel, că în data de 21 iulie 2003, s-a prezentat la biroul inculpatului, întrucât avea de recuperat a creanță de la debitoarea SC C.I. SRL Suceava.

Martora relatează că în acea zi, în camera executorilor judecătorești era foarte aglomerat, iar dintre persoanele prezente pe care le cunoștea își amintește că în birou se aflau atât inculpatul, cât și martorii P.M. și T.I.

Martora precizează că, deși o cunoștea pe martora G.T., întrucât au lucrat în aceeași fabrică de confecții, nu-și amintește să o fi văzut în acea zi.

Declarația acestei martore se coroborează cu declarația martorei P.L., cât și cu înscrisurile depuse de inculpat la dosarul cauzei, f. 266-282, dosar urmărire penală, filele 65-68, dosar judecătorie, cât și cu rezultatul experimentului judiciar efectuat la data de 28 septembrie 2007, conform procesului - verbal de la filele 21-22 dosar.

Martorul M.I., audiat conform declarației de la fila 92, dosar judecătorie, avută în vedere de curte ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen., a arătat că înainte de data de 21 iulie 2003 a făcut, în calitate de administrator la SC A. SRL, mai multe cereri de executare silită către inculpat.

A arătat că, în dimineața zilei de 21 iulie 2003, între orele 8,00-9,00, fiind însoțit de către numitul P.M., care asigura asistența juridică la societate, s-a prezentat la Judecătoria Suceava, unde s-a întâlnit cu inculpatul.

Relatează martorul că a stat de vorbă cu inculpatul pe hol, unde au discutat detalii despre executare, iar ulterior, inculpatul s-a deplasat la sediul societății sale, unde a încasat cu chitanță suma de 1.000.000 ROL.

Declarația martorului este confirmată de chitanța din 21 iulie 2003 și cererea nr. 209 din 18 iulie 2003 a SC A. SRL de către executorul judecătoresc Ț.C. pentru executarea silită împotriva debitoarei SC A. SRL, înregistrată de inculpat sub nr. 147 din 21 iulie 2003, filele 268-270 dosar urmărire penală și filele 79-81, dosar judecătorie.

Analizând amplul probatoriu testimonial anterior prezentat, cât și înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Curtea a constatat că declarațiile martorilor G.T., G.V., Ș.N. și N.N., reținute de organul de urmărire penală în actul de sesizare, nu se coroborează atât între ele, cât și cu întreg probatoriul administrat.

Mai mult de atât, în ceea ce îl privește pe martorul Ș.N., Curtea constată, conform celor prezentate de inculpat în cererea și teza probatorie de la fila 100 doar, cât și declarația martorului Mustea Marcel, în declarația de la filele 116-117, dosar, că acesta a avut calitatea de executor judecătoresc pe lângă Judecătoria Vatra Dornei și și-a dat demisia ca urmare a unui control efectuat de inculpat și martorul Mustea Marcel, la cererea judecătorului delegat, ceea ce creează suspiciuni în legătură cu obiectivitatea și veridicitatea celor declarate de acesta.

Examinând probatoriul testimonial administrat în cauză, cât și înscrisurile depuse la dosarul cauzei în faza de urmărire penală, cât și cercetarea judecătorească, instanța de fond a reținut următoarele:

Din copia dosarului de executare silită depus la dosarul de urmărire penală și la filele 24-86, dosar curte de apel, rezultă că, prin cererea înregistrată din 11 noiembrie 2002, creditoarea C.B.L.S.F. SRL – Bucovina Leasing, reprezentată de M.V., a cerut inculpatului Ț.C. – executor judecătoresc pe lângă Judecătoria Suceava – executarea silită a sentinței civile nr. 683 din 14 septembrie 2001 a Tribunalului Suceava.

În cerere s-a arătat că, prin hotărârea judecătorească și contractul de cesiune de creanță nr. 352 din 23 aprilie 2002, debitorii G.T. și G.V. au fost obligați la plata sumei de 229.379.441 lei reactualizată, până la data plății efective.

Prin încheierea din 18 noiembrie 2002 a Judecătoriei Suceava s-a admis cererea pentru încuviințarea executării silite a sentinței nr. 683 din 14 septembrie 2001 a Tribunalului Suceava, formulată de Compania Bucovine

ană

de Leasing.

În cadrul procedurii de executare silită au fost acordate mai multe termene, efectuându-se mai multe acte procedurale.

Pe parcursul procedurii, debitorii G.V. și G.T. au formulat mai multe contestații la executare.

La data de 14 iulie 2003, inculpatul Ț.C. a întocmit o nouă publicație de vânzare privind imobilul debitorilor G.V. și G.T., situat în Suceava, județul Suceava, stabilind licitația publică pentru data de 21 iulie 2003, ora 9,00, la sediul său din municipiul Suceava.

Din probatoriul administrat, anterior enunțat, a reieșit cu certitudine că, în data de 21 iulie 2003, inculpatul Ț.C. a fost prezent în cadrul biroului executorilor judecătorești din incinta Judecătoriei Suceava, unde era programată desfășurarea licitației.

Deși, datorită perioadei de timp scurse, nu s-au putut stabili, pe baza probatoriului administrat, împrejurările concrete de întocmire a procesului-verbal de licitație din 21 iulie 2003, Curtea, având în vedere principiile procesului penal privind prezumția de nevinovăție, care operează în favoarea inculpatului, cât și a dubiilor care profită întotdeauna în favoarea acestuia, a apreciat că procesul - verbal de licitație a fost întocmit de inculpat cu respectarea dispozițiilor legale în materie, iar cele consemnate în cuprinsul acestuia corespund adevărului.

În sprijinul acestei situații au fost invocate și dispozițiile legale în materie ale Codului de procedură civilă.

Astfel, potrivit art. 506 alin. (2) C. proc. civ., nu au obligația depunerii cauțiunii prevăzute la alin. (1) al aceluiași text, creditorii care au creanțe în rang util, potrivit ordinii de preferință, prevăzută de art. 563 și 564 C. proc. pen., în speță Compania Bucovineană Leasing.

Din actele dosarului de executare silită nr. 277/2002 a rezultat că, până la data de 21 iulie 2003, când s-a organizat licitația, nu s-a înscris nici un ofertant pentru licitația imobilului.

Fără înscrierea vreunui ofertant la licitație, inculpatul Ț.C. nu era obligat să dea citire, conform art. 509 alin. (1) C. proc. civ., a publicației de vânzare sau a ofertelor.

În aceste împrejurări, nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 509 alin. (2) C. proc. civ., întrucât, nefiind înscriși ofertanți, nu avea cine licita sau supralicita.

În susținerea celor prezentate s-a făcut referire și la declarațiile martorilor Ș.C. – filele 94-95, dosar curte și M.E.

Potrivit declarațiilor acestor martori, procedura licitațiilor de vânzare încheiate în condițiile arătate anterior, fără ofertanți, durează doar câteva minute, ce sunt necesare doar completării procesului-verbal.

Față de situația de fapt reținută, prima instanță a apreciat că în cauză nu sunt indicii temeinice și probe concrete de săvârșire a infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., astfel că în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus achitarea acestuia.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, criticând-o sub aspectul greșitei achitări a inculpatului Ț.C., în sensul comiterii unei grave erori de fapt de către instanța de fond, în sensul art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

În cursul soluționării recursului a fost audiat inculpatul Țugui Cezar, care a precizat că la data de 21 iulie 2003, martora G.T. nu a fost prezentă la biroul său, însă a aflat că anterior acestui moment a fost prezentă și a precizat că nu dorește să participe la licitație, întrucât la data de 24 iulie 2003 ar avea pe rolul instanței o contestație la executare.

Analizând și coroborând materialul probator administrat în cauză, Înalta Curte reține următoarea situație de fapt:

La data de 10 octombrie 1995, numiții M.V., M.A. și M.Ș., în calitate de asociați ai SC A.T. SRL Suceava au participat la o licitație privind un spațiu comercial numit B., situat în municipiul Fălticeni, județul Suceava, licitație organizată de Judecătoria Fălticeni, județul Suceava. În urma licitației, spațiul comercial a fost adjudecat în favoarea SC A.T. SRL Suceava.

La data de 27 octombrie 1995, SC E.E.T. SRL Suceava prin administratorul său, numitul M.V., a obținut un credit în valoare de 100.000.000 lei vechi de la SC B. SA – sucursala Suceava.

Creditul a fost garantat de către SC E.E.T. SRL Suceava cu o ipotecă asupra imobilului numit B.

La data de 24 noiembrie 1995, numiții G.T. și G.V., prin contractul de garanție imobiliară autentificat din 24 noiembrie 1995 de către B.N.P. - P.A. din municipiul Suceava, au consimțit ca imobilul proprietatea lor – apartamentul situat în municipiul Suceava, să fie ipotecat în favoarea SC B. SA Suceava pentru a garanta împrumutul acordat de către SC E.E.T. SRL Suceava, prin contractul de credit din 27 octombrie 1995.

Soții G.T. și G.V. au procedat în această manieră la solicitarea numitului M.V. care, la rândul său, a vrut să se asigure că cei doi îi vor restitui o sumă de bani pe care le-o împrumutase. Valoarea ipotecii instituite de soții G.T. și V. pentru contractul de credit din 27 octombrie 1995 era în sumă de 190.000.000 lei vechi.

Deoarece, în cursul anului 1998, debitorul SC E.E.T. SRL Suceava nu a restituit împrumutul care a făcut obiectul contractului de credit, creditorul SC B. SA – sucursala Suceava a acționat în judecată debitoarea, solicitând, în temeiul contractului sus-menționat, obligarea acesteia, în solidar cu asociații săi M.V., M.A. și M.Ș., la plata sumei de 190.000.000 lei.

Debitoarea SC E.E.T. SRL Suceava a cerut introducerea în cauză a numiților G.T. și G.V., în baza contractului de garanție imobiliară din 24 noiembrie 1995.

Prin sentința civilă nr. 683 din 14 septembrie 2001 a Tribunalului Suceava, SC E.E.T. SRL Suceava, cei trei asociați ai săi și numiții G.T. și G.V. au fost obligați în solidar să plătească creditorului SC B. SA – sucursala Suceava suma de 461.206.878 lei vechi.

La data de 23 aprilie  2002, între SC B. SA – sucursala Suceava, aflată în procedura falimentului și SC C.B.L.S.F. S.A. Suceava, reprezentată de M.V. s-a încheiat un contract de cesiune de creanță cu nr. 352, prin care această ultimă societate prelua creanța pe care SC E.E.T. SRL Suceava avea de achitat către debitoarea SC B. SA.

Debitorul cedat SC E.E.T. SRL și garanții acestuia, G.T. și G.V. nu și-au dat acordul la încheierea contractului de cesiune.

După încheierea contractului de cesiune anterior prezentat, numitul M.V. s-a adresat executorului judecătoresc, inculpatul Ț.C., cu o cerere de executare silită a imobilului garanților G.T. și G.V., formându-se dosarul de executare silită nr. 169/2002 și, ulterior, Dosarul nr. 277/2002.

În cursul executării silite, garanții G.T. și G.V. au formulat mai multe cereri de suspendare a executării silite și contestații la executare.

Pentru data de 21 iulie 2003 executorul judecătoresc, inculpatul Ț.C. a programat licitația pentru vânzarea imobilului situat în Suceava. Publicația de vânzare a fost emisă la data de 14 iulie 2003 pentru termenul din 21 iulie 2003, licitația urmând să aibă loc la sediul biroului executorului judecătoresc, camera 112, la orele 9,00.

La data de 21 iulie 2003, înainte de orele 9,00, numita G.T. s-a deplasat la sediul biroului executorului judecătoresc - inculpatul Ț.C. (din incinta Judecătoriei Suceava), însoțită de o nepoțică în vârstă de aproximativ 3-4 ani. Întrucât licitația urma să aibă loc la orele 9,00, în camera 112, G.T. a intrat în incinta acestui birou și s-a interesat de inculpatul Ț.C. Martorul Ș.N., care își desfășura activitatea în cadrul aceluiași sediu, respectiv, camera 112, i-a spus că executorul Țugui nu a venit la birou.

În aceste condiții, G.T. a așteptat atât în birou, cât și în afara biroului, între orele 9,00 – 12,30 fără ca inculpatul să vină, deși licitația era programată pentru orele 9,00, apoi a plecat.

În jurul orelor 13,00, inculpatul a sosit la birou, iar martorul Ș.N. l-a informat despre faptul că a fost căutat de numita G.T. în legătură cu o licitație. După aproximativ o oră, ușa biroului a fost deschisă de M.V., care nu a intrat în birou, inculpatul plecând imediat împreună cu acesta, fără a mai reveni la birou.

Deși nu s-a desfășurat licitația, inculpatul Ț.C., în calitatea sa de executor judecătoresc, a întocmit procesul-verbal de licitație nr. 277/2002 din 21 iulie 2003, în care a consemnat că la data respectivă, orele 9,00, s-au prezentat la biroul său numiții G.T. și SC C.B.L.S.F. SA Suceava, fără a indica reprezentantul acestei societăți și că s-a desfășurat licitația privind imobilul apartament aparținând soților G., situat în municipiul Suceava, la care numita G.T. a refuzat să participe, consemnând în același proces verbal că imobilul a fost oferit spre vânzare, prin strigări succesive, începând cu suma de 495.000.000 lei vechi și că a fost declarat adjudecatar SC C.B.L.S.F. SA Suceava, pentru suma de 495.000.000 lei vechi.

În baza acestui proces verbal, inculpatul a întocmit actul de adjudecare aferent, datat 21 iulie 2003.

Coroborând declarațiile martorilor G.T., Ș.N. și T.I., Înalta Curte constată că în dimineața zilei de 21 iulie 2003, înainte de ora 9,00, numita G.T., însoțită de o nepoată, s-a deplasat la biroul executorilor judecătorești din cadrul Judecătoriei Suceava, la camera 112, a intrat în birou, întrebând de inculpat și precizând că a venit pentru o licitație (f. 70-72, dos.urm.pen.) fila 44, 53, 64 dosar urm. pen., fila 114, dosar fond, fila 124, dosar fond).

Întrucât martorul Ș.N. i-a precizat că inculpatul nu este în birou, martora G.T. a hotărât să-l aștepte atât în birou, cât și în afara acestuia, până în jurul orei 12,45, când a plecat.

Declarațiile celor trei martori se coroborează și cu privire la un alt aspect și anume, acela referitor la faptul că, în perioada în care l-a așteptat pe inculpat, nepoata martorei G.T. a deranjat un dosar aflat pe biroul martorului T.I., care le-a cerut să părăsească biroul.

Deși declarațiile celor trei martori se coroborează până la amănunte, instanța de fond le-a înlăturat pe considerentul că sunt lipsite de obiectivitate, mai ales că martorul Ș.N. a demisionat din funcția de executor judecătoresc ca urmare a unui control efectuat de inculpat împreună cu martorul M.M.

Or, Curtea constată că această susținere nu este confirmată de vreun mijloc de probă și nici nu poate aprecia că între martor și inculpat ar fi existat relații conflictuale.

În luna iulie 2003, în incinta aceluiași birou – camera 112 – își desfășurase activitatea împreună cu inculpatul Ț.C., martorii T.I., J.I. și M.M.

La acel moment, martorul Ș.N. era secretar al biroului executorului judecătoresc T.I., iar martora M.E. era secretară la biroul executorului judecătoresc Mustea Marcel.

Declarațiile martorilor M.A.(fila 53, dosar fond judecătorie) și M.V.(filele 157-159, dosar urmărire penală) se coroborează sub aspectul adjudecării apartamentului în contul creanței, întrucât nu s-au prezentat alte persoane interesate, însă, analizându-se și conținutul declarațiilor inculpatului Ț.C. (fila 19 dosar recurs) și martorei A.G. rezultă că, în fapt, mențiunea cuprinsă în procesul verbal de licitație din data de 21 iulie 2003, ora 9,00 (f. 36 dos.urm.pen.) referitoare la prezența martorei G.T. în incinta biroului său, la data stabilită pentru vânzare, nu corespunde realității.

Mai mult, coroborând declarațiile menționate, Înalta Curte reține că, la data și ora stabilită pentru licitație nu erau prezenți în biroul executorului, în același timp, martorii G.T. și M.V., nu s-a dat citire publicației de vânzare și ofertelor primite de la Compania Bucovineană de Leasing SRL Suceava și nici nu s-a oferit spre vânzare imobilul menționat anterior, prin strigări succesive, așa cum, contrar realității, se consemnează în procesul verbal de licitație.

Totodată, se constată că, din aceleași considerente – absența debitorului și creditorului la data și ora licitației – mențiunea semnării procesului verbal de către persoanele participante la licitația este necorespunzătoare adevărului.

Acest ultim aspect, rezultă și din declarația inculpatului dată în fața Judecătoriei Suceava care susține că, după ce a avut loc licitația, s-a întâlnit cu numitul M.V. pe hol, căruia i-a adus la cunoștință că nu s-a prezentat nimeni la licitație, iar procesul-verbal și ordonanțe de adjudecare au fost semnate la sediul firmei adjudecătoare.

Pe cale de consecință, Înalta Curte apreciază că instanța de fond a făcut o apreciere greșită a probelor administrate în cauză, oferind o valoare nejustificată declarațiilor martorilor P.L., P.M., M.E., A.G. și M.I. care se coroborează parțial, doar cu privire la aspecte constând în faptul că, în ziua licitației, anterior orei 9,00, în biroul executorului judecătoresc Ț.C. erau multe persoane, inclusiv acesta din urmă, însă nu rezultă, dincolo de orice îndoială, prezența la ora și data indicată în procesul-verbal de licitație a martorei G.T. și martorului M.V.

De altfel, în declarații succesive, însuși inculpatul oscilează asupra aspectelor învederate de martorii amintiți și contrazicându-le, cel puțin cu privire la aspectele menționate – prezența celor doi la ora și data licitației.

Pe de altă parte, așa cum s-a arătat anterior și deși declarațiile martorilor G.T., Ș.N. și T.I. se coroborează până la nivelul amănuntelor, instanța de fond, în mod greșit le-a considerat lipsite de obiectivitate și le-a înlăturat din ansamblul materialului probator.

Înalta Curte consideră, prin urmare că, în prezenta cauză, cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale, în acord cu art. 6 din C.E.D.O., s-a făcut dovada că, la data de 21 iulie 2003, în calitate de executor judecătoresc, cu intenție directă, inculpatul Ț.C., cu prilejul îndeplinirii atribuțiilor sale de serviciu, a întocmit în fals procesul verbal de licitație și actul de adjudecare aferent – ambele datând din 21 iulie 2003, ora 9,00 – înscrisuri oficiale care conțin mențiuni necorespunzătoare realității sub aspectul prezenței participanților la licitație și derulării procedurilor de licitație, așa cum s-a arătat anterior.

Înalta Curte constată că prin probatoriul administrat în cauză și analizat anterior, a fost răsturnată de prezumția de nevinovăție și s-a făcut dovada săvârșirii de către inculpat a faptei descrise anterior care, sub aspect obiectiv și subiectiv, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen.

Fiind, prin urmare, incident cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., în sensul că instanța de fond a comis o eroare gravă de fapt prin greșita apreciere a probelor, Curtea, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. d C. proc. pen., va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, va casa în integralitatea ei sentința penală nr. 78 din 7 noiembrie 2008 a Curții de Apel Suceava și, în rejudecare, va dispune condamnarea inculpatului Ț.C., pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen.

La individualizarea pedepsei principale, precum și a pedepsei accesorii ce vor fi aplicate inculpatului, Curtea va avea în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor, precum și persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, însă, în concret, a adus atingere unei valori sociale importante ocrotite de legea penală – încrederea în înscrisurile oficiale întocmite de un executor judecătoresc și care au produs consecințe importante în circuitul civil.

Prin urmare, inculpatului i se va aplica pedeapsa principală a închisorii orientată la minimul special, precum și pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) și lit. c) C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.

Apreciind că, în cauza de față, scopul pedepsei va putea fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului – față de persoana acestuia și periculozitatea sa relativ redusă, Curtea, în baza dispozițiilor art. 81 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen. va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale, respectiv suspendarea executării pedepsei accesorii, în vederea unei reeducări reale a acestuia și a unei reinserții sociale – în condiții optime.

În temeiul dispozițiilor art. 359 C. proc. pen., va atrage atenția inculpatului, în scris, asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 348 C. proc. pen., va dispune anularea înscrisurilor oficiale falsificate – procesul - verbal de licitație și actul de adjudecare aferent, ambele datate 21 iulie 2003 – întocmite de inculpatul Ț.C.

În baza dispozițiilor art. 189 – art. 191 C. proc. pen., pe considerentele culpei procesuale, va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat pentru judecata de fond.

Conform dispozițiilor art. 189 C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurs, în cuantum de 50 RON, va fi plătit din fondul M.J.L.C. în contul Baroului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava împotriva sentinței penale nr. 78 din 7 noiembrie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția penală, privind pe inculpatul Ț.C.

Casează sentința penală nr. 78 din 7 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și, în rejudecare:

Condamnă pe inculpatul Ț.C. pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., la o pedeapsă de 6 luni închisoare.

Aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.

Potrivit art. 81 C. pen., dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare, pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni, conform art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., dispune suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate inculpatului, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

Conform prevederilor art. 359 C. proc. pen., se va atrage atenția, în scris, inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 348 C. proc. pen., dispune anularea procesului verbal de licitație și a actului de adjudecare aferent, ambele datate 21 iulie 2003, întocmite de executorul judecătoresc – inculpatul Ț.C., privind vânzarea imobilului situat în municipiul Suceava, proprietatea numiților G.T. și G.V.

Potrivit art. 189 – art. 191 C. proc. pen., obligă pe inculpatul Ț.C. la plata sumei de 500 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, pentru judecata în fața primei instanțe.

Suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în recurs, pentru intimatul - inculpat Ț.C., până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul M.J.L.C., în contul Baroului București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 aprilie 2009.