ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4469/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Curtea de Apel București, prin sentința

civilă nr. 137 din 9 septembrie 2008 a admis acțiunea reclamantului S.C.,

formulată în contradictoriu cu pârâții M.I.R.A. și D.R.P.C.I.V., obligând

pârâții să emită un act prin care să îl treacă pe reclamant în corpul

ofițerilor, în baza rezultatelor concursului promovat la data de 5 decembrie 2005.

Instanța de fond a reținut totodată că

excepțiile invocate, vizând lipsa calității procesuale pasive a pârâtei D.R.P.C.I.V.

ca și a inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile, sunt

neîntemeiate întrucât, pârâta D.R.P.C.I.V. fiind angajatorul reclamantului, are

legitimitate procesuală în cauzele de interesează raportul de serviciu al angajaților

săi, cum este și cazul reclamantului. În ceea ce privește lipsa procedurii

prealabile, dat fiind obiectul prezentei cereri, prin care se critică tocmai

refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri, instanța de fond a stabilit că

nu se impune parcurgerea procedurii prealabile administrative, prevăzută de

art. din Legea nr. 54/2004, în același sens fiind și prevederile art. 9 din

Legea nr. 88/1999.

Instanța de fond a respins și excepția

prescripției dreptului la acțiune invocată de M.I.R.A., apreciind că aceasta

este neîntemeiată în raport de termenul de 6 luni prevăzut de art. 1 ain. (1)

lit. b) din Legea nr. 554/2004, reclamantul primind răspunsul apreciat ca fiind

un refuz nejustificat de soluționare a cererii sale vătămător, cu adresa nr. 16454

din 18 ianuarie 2007, dată în raport cu care introducerea acțiunii în justiție

la 4 iunie 2007 apare ca fiind realizată în termenul legal prevăzut.

În fine, pe fondul cererii instanța a

reținut că pârâții au refuzat nelegal și nejustificat să valorifice rezultatele

concursului promovat de reclamant pentru trecerea sa în corpul ofițerilor,

pentru motive ce nu au fost înscrise în condițiile de participare la concurs,

și care nefiindu-i aduse la cunoștință, din culpa organizatorilor, nu-i puteau

fi opuse reclamantului, respectiv absolvirea unui concurs postuniversitar sau masterat

și 1 an vechime în specialitate, ca cerințe obligatorii înscrise în fișa

postului (pct. 3.2 și 2 din cap B).

Împotriva acestei hotărâri, în termen

legal au declarat recurs pârâții M.I.R.A. cât și D.R.P.C.I.V., din cadrul M.I.R.A.

(i) Recurentul-pârât M.I.R.A. a apreciat

că sentința recurată este netemeinică și nelegală, întrucât nu poate fi trecut

din Corpul agenților de poliție, în Corpul ofițerilor de poliție, astfel cum

s-a dispus, un agent care nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege și înscrise

în fișa postului pe care ar urma să fie încadrat.

S-a arătat astfel că reclamantul a

participat în luna decembrie 2005 la un concurs pentru ocuparea unui post de

ofițer, organizat în cadrul D.R.P.C.I.V., fiind declarat „reușit” cu propunerea

de trecere în corpul ofițerilor de poliție, înaintată pe cale ierarhică,

propunere care nu a putut fi primită întrucât s-a constatat că nu îndeplinea

condițiile din fișa postului, fiind însă evident că dreptul de participare la

concurs i-a fost acordat, neputând fi îngrădit.

În fine, s-a mai arătat că instanța,

greșit a reținut că reclamantul are un drept câștigat, fiind declarat admis la

concurs, în condițiile în care nu poate ocupa un post pentru care nu

îndeplinește toate cerințele din fișa posturi care a și fost ocupat între timp,

poziția pentru care a fost susținut concursul neputând fi păstrată vacantă.

(ii) Recurentul-pârât D.R.P.C.I.V. din

cadrul M.I.R.A., a criticat la rândul său sentința instanței de fond invocând

ca prim motiv de recurs, prevederile art. 304 pct. 1 C. proc. civ. privind

neconstituirea primei instanțe potrivit dispozițiilor legale. În opinia acestui

recurent litigiul de față, având natura unui litigiu de muncă trebuia

soluționat în compunerea prevăzută de art. 55 din Legea nr. 304/2004, respectiv

2 judecători și 2 asistenți judiciari.

S-a mai susținut că în mod eronat a

reținut instanța de fond că între reclamant și D.R.P.C.I.V. există un raport de

serviciu motiv pentru care a și respins fără temei excepția lipsei calității

procesuale pasive când în realitate, raportul de serviciu este stabilit cu

Prefectul Maramureș, S.P.C.R.P.C.I.V. Maramureș.

Printr-o altă critică, recurentul a

arătat că în opinia sa, acțiunea reclamantului trebuia respinsă ca

inadmisibilă, dată fiind lipsa procedurii prealabile, motivația instanței în

sensul respingerii excepției de inadmisibilitate invocată fiind eronată, ca de

altfel și în ceea ce privește soluționarea celorlalte excepții invocate în

cauză.

În fine, pe fondul acțiunii reclamantului-intimat

acest recurent a arătat că potrivit competențelor sale, a înaintat toată

documentația privindu-l pe intimat, la direcția de management resurse umane din

cadrul M.I.R.A., autoritate care i-a comunicat că nu sunt îndeplinite

condițiile prevăzute în fișa postului pentru ca reclamantul să fie trecut în

corpul ofițerilor de poliție, respectiv nu are curs postuniversitar sau masterat

și nici 1 an de vechime în specialitate.

Recursurile nu sunt fondate.

Înalta Curte, examinând actele și lucrările

dosarului și sentința atacată în raport de prevederile legale incidente,

incluzând art. 304

1

C. proc. civ. și prin prisma criticilor

formulate de cei doi recurenți-pârâți, reține că nu subzistă nici un motiv

legal care să impună fie casarea, fie modificarea hotărârii recurate, pentru

considerentele comune, sau după caz punctuale, raportat la motivele de recurs

dezvoltate, în continuare arătate.

Reclamantul-intimat S.C., a participat la

data de 5 decembrie 2005 la concursul de admitere în corpul ofițerilor de

poliție, organizat de către pârâtul-recurent D.R.P.C.I.V., pe care l-a

promovat, împrejurare de altfel necontestată în cauză.

Prin adresa nr. 16454 din 18 ianuarie 2007

emisă de pârâți, i s-a comunicat reclamantului-intimat că din analiza

documentelor prezentate pentru ocuparea postului, urmare a concursului promovat,

a rezultat că nu îndeplinea, la data concursului, condițiile prevăzute în fișa

postului scos la concurs în sensul că nu avea absolvit un curs postuniversitar

sau de master și respectiv 1 an vechime în specialitate, aceste neconcordanțe

nefiind sesizate de către comisia de concurs care trebuia să îl informeze că nu

putea de fapt să participe la concurs.

Înalta Curte reține totodată din

cuprinsul anunțului privind organizarea și desfășurarea, în ziua de 5 decembrie

2005 a concursului pentru ocuparea unei funcții libere de ofițer poliție la

Serviciul comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor,

prin trecerea agenților de poliție, absolvenți ai Academiei de Poliție

„A.I.Cuza” că singurele 4 condiții de participare la concurs, anunțate și

făcute public au fost cele referitoare la calitatea de absolvent al Academiei

de Poliție, cu diplomă de licență, declararea ca „apt medical și psihologic”

pentru trecerea în corpul ofițerilor, inexistența unei sancțiuni disciplinare

la data înscrierii la concurs și nepunerea la dispoziție, potrivit art. 65 din

Legea nr. 360/2002, privind Statutul Polițistului.

Nici unul din documentele depuse la dosar

nu indică împrejurarea că reclamantului-intimat i-ar fi fost aduse la cunoștință

în vederea participării la concurs că trebuie să îndeplinească și alte condiții

față de cele public afișate prin anunț.

Nu sunt întemeiate criticile formulate în

legătură cu greșita compunere a completului ce a soluționat cauza de față.

Cererea reclamantului a fost întemeiată

pe prevederile art. 1, art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/2004 și ea are

indiscutabil natura unui litigiu de contencios administrativ și nicidecum a

unui litigiu de muncă. Corect a reținut instanța de fond că obiectul prezentei

acțiuni îl reprezintă refuzul de soluționare în termenul legal al unei cereri,

vătămător pentru reclamant.

Drept urmare, compunerea instanței ce a

soluționat cauza de față, promovată corect pe calea contenciosului

administrativ a fost cea legală, potrivit art. 10 alin. (1), teza finală din

Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data judecării cererii.

De altfel motivele de recurs prezentate

de acest recurent, mai sus-descrise, sunt și contradictorii, căci pe de o parte

se susține natura litigiului de muncă dar, pe de alta, necesitatea parcurgerii

procedurii administrative prealabile, specifică cauzelor de contencios

administrativ.

Independent însă de acest aspect, Înalta

Curte reține că în mod corect și pe deplin motivat a respins instanța de fond

toate excepțiile invocate în cauză.

Din coroborarea dispozițiilor art. 7 art.

8 și art. 11 din Legea nr. 554/2004, rezultă, astfel cum în mod constant s-a

consacrat și în jurisprudența Înaltei Curți, că procedura prealabilă este

impusă numai în cazul actului administrativ unilateral tipic, nu și în cazul

refuzului nejustificat de soluționare a unei cereri, ori al tăcerii autorității

publice.

Corect a stabilit instanța de fond și

cadrul procesual, recurenta D.R.P.C.I.V. având calitate procesuală pasivă,

întrucât reclamantul-intimat era funcționar public subordonat respectivei

direcții, această autoritate a și organizat concursul pentru promovarea pe

postul de ofițer, câștigat de intimat și, în fine, a și avansat recurentului-pârât

M.I.R.A. documentația pentru trecerea în corpul ofițerilor a candidaților

admiși, după cum a și confirmat prin chiar recursul de față.

În fine, Înalta Curte reține că și

celelalte critici ale recurenților vizând fondul cauzei sunt neîntemeiate,

întrucât, după cum cu justețe a reținut și instanța de fond,

intimatul-reclamant a câștigat în condiții de deplină legalitate un concurs

îndeplinind condițiile și cerințele ce au fost public anunțate și solicitate.

Împrejurarea că membrii comisiei de examinare nu au sesizat, la data

concursului, aspectele indicate de pârâți prin adresa nr. 16454/2007, nu îi este

imputabilă reclamantului intimat și nici nu trebuie să conducă la imposibilitatea

valorificării drepturilor câștigate de acesta.

Așa fiind, în acord cu instanța de fond,

Înalta Curte reține că în raport de toate cele prezentate, refuzul

autorităților recurente de a valorifica rezultatele obținute în condiții de

legalitate intimatul reclamant, este un refuz nelegal și nejustificat,

vătămător, în sensul Legii nr. 554/2004, astfel că în mod corect a fost admisă

acțiunea, criticile aduse hotărârii instanței de fond fiind neîntemeiate.

Se vor respingere așadar ca nefondate în

temeiul art. 312 C. proc. civ. ambele recursuri formulate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de M.I.R.A.

și D.R.P.C.I.V. împotriva sentinței civile nr. 1137 din 9 aprilie 2008 al

Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 2

decembrie 2008.