ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2246/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 8 august 2007, reclamantul I.M., a învestit Tribunalul București, secția contencios administrativ, cu acțiune în anularea deciziei de impunere anuală 40800503768231 din 24 ianuarie 2005 emisă de A.F.P. sector 5 și obligarea acestei pârâte de a emite o nou decizie privind impozitul pe venitul global aferentă anului 2004. În cadrul acestei acțiuni, reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a H.G. nr. 1234/2004 și a anexei 1 din Ordinul M.F.P. nr. 1941/2004, susținând în esență că prevederile acesteia creează discriminări între proprietarii care își au domiciliul la acea proprietate și cei care au domiciliul în altă parte și între soți.

Prin încheierea din 9 ianuarie 2008, Tribunalul București, în temeiul dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a sesizat Curtea de Apel București, secția contencios administrativ, cu soluționarea acestei excepții. Prin sentința civilă nr. 3329 din 2 decembrie 2008, Curtea de Apel București a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate, reținând pentru aceasta că în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (1) teza I din Legea n. 554/2004 poate fi cercetată oricând legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, ceea ce „per a contrario” înseamnă că actul administrativ cu caracter normativ nu poate face obiectul acestei excepții, el putând fi analizat oricând pe calea acțiunii directe.

Împotriva acestei hotărâi a declarat recurs I.M. care în esență a susținut că Legea nr. 554/2004 este o lege specială care se aplică tuturor actelor administrative, iar excepția de nelegalitate poate fi formulată și împotriva actelor administrative cu caracter normativ. Recursul este fondat. În conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate, legiuitorul nefăcând nici o distincție între cele cu caracter individual sau normativ. Astfel fiind, și având în vedere dispozițiile art. 312 C. proc. civ., urmează a fi admis recursul declarat de I.M., casată sentința civilă pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul I.M. împotriva sentinței civile nr. 3329 din 2 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2009.