ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4120/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A.C.D. a formulat contestație împotriva raportului de evaluare a performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici al A.N.P.C. din 12 decembrie 2007 și a solicitat anularea raportului ca netemeinic și nelegal, refacerea în tot a raportului de evaluare cu calificativul „foarte bine”. A.N.P.C. a formulat întâmpinare și a solicitat admiterea excepției prescripției dreptului de a formula contestație, iar în subsidiar, respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.

Curtea de Apel Timișoara, prin sentința civilă nr. 154 din 4 iunie 2008, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, a admis în parte acțiunea reclamantului, a anulat raportul de evaluare întocmit la data de 12 februarie 2008 pentru perioada 19 decembrie 2006–31 iulie 2007, a fost obligată pârâta A.N.P.C. la reevaluarea performanțelor profesionale individuale pentru aceeași perioadă, a fost respinsă cererea reclamantului de obligare a pârâtei la acordarea calificativului „foarte bine” ca urmare a activității de reevaluare a performanțelor profesionale individuale ale reclamantului pentru perioada 19 decembrie 2006-31 iulie 2007 și a fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța de fond a reținut că reclamantul a luat la cunoștință despre raportul de evaluare la 12 februarie 2008 iar contestația a fost formulată la 29 februarie 2008, însă la 12 februarie 2008 i-a fost înmânat un raport de evaluare fără a fi semnat de contrasemnatar, deci nu produce efecte juridice. Cu privire la fondul litigiului, instanța de fond a arătat că raportul de evaluare nu cuprinde datele necesare verificării corectitudinii evaluării efectuate de A.N.P.C. cu privire la activitate reclamantului, iar aceste date sunt esențiale în stabilirea legalității rezultatului evaluării.

S-a arătat că în raportul de evaluare nu se indică numărul activităților impuse reclamantului prin fișa postului și nici numărul activităților efectiv realizate de acesta pentru a permite verificarea procentelor de realizare a acestor activități și că absența motivării actului administrativ atacat constituie o încălcare a principiului statului de drept, a dreptului la o bună administrare și o încălcare a obligației constituționale a autorităților administrative de a sigura informarea corectă a cetățenilor. Evaluarea performanțelor funcționarului public are o mare importanță în cariera profesională pentru că influențează salarizarea, promovarea și chiar sancționarea funcționarului public și, de aceea, reclamantul avea dreptul de a obține explicații detaliate privind modul de evaluare cantitativă a realizării obiectivelor, explicații pe care raportul de evaluare nu le conține.

Capătul de cerere privind obligarea pârâtei la acordarea calificativului „foarte bine” a fost respins având în vedere că datele menționate în raportul de evaluare nu permit stabilirea calificativului. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs A.N.P.C. și a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței ca nelegală și netemeinică și menținerea cauzei spre rejudecare. Este criticată soluția instanței de fond pentru că a interpretat greșit textul legal și a analizat superficial situația de fapt existentă în cauză. Se invocă dispozițiile art. 2 alin. (1) din Anexa 3 a H.G.

nr. 1209/2003 care stabilesc că evaluarea performanțelor individuale ale funcționarilor publici se realizează prin raportarea criteriilor de performanță la gradul de îndeplinire a obiectivelor individuale prevăzute pentru perioada evaluată, iar criteriile de evaluare sunt expres și imperativ stabilite prin Ordinul emis de Ministrul administrației publice nr. 9055 din 4 octombrie 2006 și că instanța de fond a interpretat greșit aceste dispoziții, dar și dispozițiile art. 5 din H.G. nr. 1209/2003 care prevăd că procedura de evaluare se realizează în 3 etape: completarea raportului de evaluare de către evaluator, interviul, contrasemnarea raportului de evaluare, etape care au fost respectate în privința reclamantului.

Cu privire la fondul cauzei se arată în motivele de recurs, că evaluarea activităților O.J.P.C. Caraș-Severin a pus în evidență existența unor nereguli grave a căror remediere se impune. În drept au fost invocate prevederile art. 304 alin. (1) pct. 8 și 9 C. proc. civ. După examinarea motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente: Instanța de fond a anulat raportul de evaluare a performanțelor profesionale ale reclamantului pe motiv că acesta nu ar fi motivat. Această soluție a instanței de fond a fost criticată pentru că ar conține motive contradictorii, pentru că este anulat raportul de evaluare dar este respins capătul de cerere privind acordarea calificativului „foarte bine”.

Acest motiv de recurs este nefondat pentru că nu există contrarietate între cele două soluții adoptate în privința capetelor de cerere. Atât anularea raportului de evaluare cât și respingerea capătului de cerere privind acordarea calificativului „foarte bine” au fost motivate de instanțe de fond de lipsa explicațiilor privind modul de evaluare cantitativă a realizării obiectivelor și care fac imposibilă stabilirea corectitudinii calificativului acordat de evaluator. Este adevărat că prin ordin al ministrului sunt stabilite criterii de evaluare în mod expres și imperativ, dar, mai ales, când se contestă calificativul acordat și sunt invocate nerealizări trebuie să existe explicații în legătură cu realizarea obiectivelor obținute în raport cu cele stabilite pentru că, chiar art. 40 alin. (2) lit. b) din H.G.

nr. 1209/2003 prevede că evaluarea profesională se face prin aprecierea obiectivă a performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici, prin compararea gradului de îndeplinire a obiectivelor individuale prevăzute pentru perioada evaluată. Din actele aflate la dosarul cauzei, nu există asemenea probe care să fi fost avute în vedere la evaluare. Deși în drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. în motivele de recurs nu au fost prezentate modalitățile prin care instanța de fond ar fi schimbat natura ori înțelesul lămurit al actului juridic dedus judecății. Nu a existat nici o aplicare greșită a legii pentru a fi incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., pentru că instanța de fond a indicat textele legale care prevăd obligația motivării actelor administrative, iar raportul de evaluare este și el un act administrativ. Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.N.P.C. împotriva sentinței civile nr. 154 din 4 iunie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2008.