ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4120/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel

Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A.C.D. a

formulat contestație împotriva raportului de evaluare a performanțelor

profesionale individuale ale funcționarilor publici al A.N.P.C. din 12

decembrie 2007 și a solicitat anularea raportului ca netemeinic și nelegal,

refacerea în tot a raportului de evaluare cu calificativul „foarte bine”.

A.N.P.C. a formulat întâmpinare și a

solicitat admiterea excepției prescripției dreptului de a formula contestație,

iar în subsidiar, respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.

Curtea de Apel Timișoara, prin sentința

civilă nr. 154 din 4 iunie 2008, a respins excepția prescripției dreptului la

acțiune, a admis în parte acțiunea reclamantului, a anulat raportul de evaluare

întocmit la data de 12 februarie 2008 pentru perioada 19 decembrie 2006–31

iulie 2007, a fost obligată pârâta A.N.P.C. la reevaluarea performanțelor

profesionale individuale pentru aceeași perioadă, a fost respinsă cererea

reclamantului de obligare a pârâtei la acordarea calificativului „foarte bine”

ca urmare a activității de reevaluare a performanțelor profesionale individuale

ale reclamantului pentru perioada 19 decembrie 2006-31 iulie 2007 și a fost

obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

Referitor la excepția prescripției

dreptului la acțiune, instanța de fond a reținut că reclamantul a luat la

cunoștință despre raportul de evaluare la 12 februarie 2008 iar contestația a

fost formulată la 29 februarie 2008, însă la 12 februarie 2008 i-a fost înmânat

un raport de evaluare fără a fi semnat de contrasemnatar, deci nu produce

efecte juridice.

Cu privire la fondul litigiului, instanța

de fond a arătat că raportul de evaluare nu cuprinde datele necesare

verificării corectitudinii evaluării efectuate de A.N.P.C. cu privire la

activitate reclamantului, iar aceste date sunt esențiale în stabilirea

legalității rezultatului evaluării.

S-a arătat că în raportul de evaluare nu

se indică numărul activităților impuse reclamantului prin fișa postului și nici

numărul activităților efectiv realizate de acesta pentru a permite verificarea

procentelor de realizare a acestor activități și că absența motivării actului

administrativ atacat constituie o încălcare a principiului statului de drept, a

dreptului la o bună administrare și o încălcare a obligației constituționale a autorităților

administrative de a sigura informarea corectă a cetățenilor.

Evaluarea performanțelor funcționarului

public are o mare importanță în cariera profesională pentru că influențează

salarizarea, promovarea și chiar sancționarea funcționarului public și, de

aceea, reclamantul avea dreptul de a obține explicații detaliate privind modul

de evaluare cantitativă a realizării obiectivelor, explicații pe care raportul

de evaluare nu le conține.

Capătul de cerere privind obligarea

pârâtei la acordarea calificativului „foarte bine” a fost respins având în

vedere că datele menționate în raportul de evaluare nu permit stabilirea

calificativului.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs A.N.P.C. și a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței ca

nelegală și netemeinică și menținerea cauzei spre rejudecare.

Este criticată soluția instanței de fond

pentru că a interpretat greșit textul legal și a analizat superficial situația

de fapt existentă în cauză.

Se invocă dispozițiile art. 2 alin. (1)

din Anexa 3 a H.G. nr. 1209/2003 care stabilesc că evaluarea performanțelor

individuale ale funcționarilor publici se realizează prin raportarea

criteriilor de performanță la gradul de îndeplinire a obiectivelor individuale

prevăzute pentru perioada evaluată, iar criteriile de evaluare sunt expres și

imperativ stabilite prin Ordinul emis de Ministrul administrației publice nr.

9055 din 4 octombrie 2006 și că instanța de fond a interpretat greșit aceste

dispoziții, dar și dispozițiile art. 5 din H.G. nr. 1209/2003 care prevăd că

procedura de evaluare se realizează în 3 etape: completarea raportului de

evaluare de către evaluator, interviul, contrasemnarea raportului de evaluare,

etape care au fost respectate în privința reclamantului.

Cu privire la fondul cauzei se arată în

motivele de recurs, că evaluarea activităților O.J.P.C. Caraș-Severin a pus în

evidență existența unor nereguli grave a căror remediere se impune.

În drept au fost invocate prevederile

art. 304 alin. (1) pct. 8 și 9 C. proc. civ.

După examinarea motivelor de recurs

invocate, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge

recursul declarat pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a anulat raportul de

evaluare a performanțelor profesionale ale reclamantului pe motiv că acesta nu

ar fi motivat.

Această soluție a instanței de fond a

fost criticată pentru că ar conține motive contradictorii, pentru că este

anulat raportul de evaluare dar este respins capătul de cerere privind

acordarea calificativului „foarte bine”.

Acest motiv de recurs este nefondat

pentru că nu există contrarietate între cele două soluții adoptate în privința

capetelor de cerere.

Atât anularea raportului de evaluare cât

și respingerea capătului de cerere privind acordarea calificativului „foarte

bine” au fost motivate de instanțe de fond de lipsa explicațiilor privind modul

de evaluare cantitativă a realizării obiectivelor și care fac imposibilă

stabilirea corectitudinii calificativului acordat de evaluator.

Este adevărat că prin ordin al

ministrului sunt stabilite criterii de evaluare în mod expres și imperativ,

dar, mai ales, când se contestă calificativul acordat și sunt invocate

nerealizări trebuie să existe explicații în legătură cu realizarea obiectivelor

obținute în raport cu cele stabilite pentru că, chiar art. 40 alin. (2) lit. b)

din H.G. nr. 1209/2003 prevede că evaluarea profesională se face prin

aprecierea obiectivă a performanțelor profesionale individuale ale

funcționarilor publici, prin compararea gradului de îndeplinire a obiectivelor

individuale prevăzute pentru perioada evaluată.

Din actele aflate la dosarul cauzei, nu

există asemenea probe care să fi fost avute în vedere la evaluare.

Deși în drept au fost invocate

dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. în motivele de recurs nu au fost

prezentate modalitățile prin care instanța de fond ar fi schimbat natura ori

înțelesul lămurit al actului juridic dedus judecății.

Nu a existat nici o aplicare greșită a

legii pentru a fi incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru

că instanța de fond a indicat textele legale care prevăd obligația motivării

actelor administrative, iar raportul de evaluare este și el un act

administrativ.

Apreciind că soluția instanței de fond

este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., va fi respins

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A.N.P.C.

împotriva sentinței civile nr. 154 din 4 iunie 2008 a Curții de Apel Timișoara,

secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14

noiembrie 2008.