ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 530/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1.452 din 1 iulie 2008 a anulat ca netimbrată cererea având ca obiect „pretenții” formulată de reclamanta SC M. SA prin Cabinetul Individual C.O. – Suceava în contradictoriu cu pârâții D.G.F.P. SUCEAVA, A.F.P. SUCEAVA, R.A.D.P. SUCEAVA și CONSILIUL JUDEȚEAN SUCEAVA, toate cu sediul social în municipiul Suceava județul Suceava.

S-a reținut că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâților, în solidar, la plata despăgubirilor în sumă de 69 miliarde lei reprezentând prejudiciu creat societății prin acțiunile concertate și nelegale îndreptate împotriva sa, iar potrivit reglementărilor cuprinse în Legea nr. 146/1997, deși i s-a pus în vedere reclamantei să achite taxa de timbru în sumă de 69.000,31 lei și să depună timbru judiciar în valoare de 5 lei, nu s-a conformat acestor dispoziții. Curtea de Apel Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 1143 din 25 septembrie 2008 a admis recursul declarat de reclamanta SC M. SA prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență ec.

C.O. împotriva sentinței nr. 1452 din 1 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal. Pentru a decide astfel, s-a apreciat că reclamanta SC M. SA Suceava se află în procedura insolvenței prevăzută de Legea nr. 85/2006 și din această perspectivă, art. 77 din Legea nr. 85/2006 stabilește că toate acțiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidator sunt scutite de taxa de timbru. Împotriva deciziei nr. 1143 din 25 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs pârâta D.G.F.P. Suceava, care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 1 și 9 C. proc.

civ. admiterea recursului, având în vedere că în speță sentința fondului este dată cu apel, greșit s-a constatat că se impune calea de atac a recursului, mai ales că în această materie nu se poate deroga de la dispozițiile legale imperative. Intimata reclamantă SC M. SA Suceava prin administrator judiciar a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse de recurenta pârâtă, urmează a admite recursul declarat, în limitele și pentru considerentele care vor fi expuse. Este unanim admis, de jurisprudență și doctrină, că instituirea, exercitarea și efectele căilor de atac vizând hotărârile judecătorești în sistemul actual al codului de procedură civilă sunt guvernate de principiul constituțional al legalității, consacrat de art. 129 din legea fundamentală, respectiv că mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești sunt numai cele prevăzute de lege.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 282 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile date în primă instanță de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal, iar hotărârile date în primă instanță de tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel. La rândul său, art. 282 1 alin. (1) stabilește și un criteriu valoric, relevant în prezenta cauză, și anume că nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei (Ron) inclusiv, atât în materie civilă cât și comercială.

Mențiunea greșită făcută în dispozitivul sentinței nr. 1452 din 1 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin aceea că hotărârea este dată cu apel, precum și greșita calificare a căii de atac exercitate de reclamanta SC M. SA Suceava împotriva acestei sentințe, ca fiind din recurs, conduc, așa cum s-a evocat anterior, la încălcarea principiului legalității căilor de atac. Căile de atac trebuiesc exercitate în ordinea dată de lege, rațiuni care determină admiterea recursului declarat de pârâta D.G.F.P. SUCEAVA împotriva deciziei nr. 1143 din 25 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, pe care în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 pct. 5 C. proc.

civ. o casează și va trimite cauza instanței de apel spre rejudecarea apelului reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta D.G.F.P. SUCEAVA, împotriva deciziei nr. 1143 din 25 septembrie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, pe care o casează. Trimite cauza instanței de apel spre rejudecarea apelului reclamantei. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 19 februarie 2009.