ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 530/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Suceava, secția comercială

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1.452 din 1 iulie 2008 a anulat ca netimbrată cererea având ca obiect „pretenții” formulată de reclamanta SC M. SA prin

Cabinetul Individual C.O. – Suceava în contradictoriu cu pârâții D.G.F.P. SUCEAVA,

A.F.P. SUCEAVA, R.A.D.P. SUCEAVA și CONSILIUL JUDEȚEAN SUCEAVA, toate cu sediul

social în municipiul Suceava județul Suceava.

S-a reținut că prin cererea de

chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâților, în solidar, la

plata despăgubirilor în sumă de 69 miliarde lei reprezentând prejudiciu creat

societății prin acțiunile concertate și nelegale îndreptate împotriva sa, iar

potrivit reglementărilor cuprinse în Legea nr. 146/1997, deși i s-a pus în

vedere reclamantei să achite taxa de timbru în sumă de 69.000,31 lei și să

depună timbru judiciar în valoare de 5 lei, nu s-a conformat acestor

dispoziții.

Curtea de Apel Suceava, secția comercială

de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 1143 din 25 septembrie 2008 a admis recursul declarat de reclamanta SC M. SA prin lichidator judiciar Cabinet Individual de

Insolvență ec. C.O. împotriva sentinței nr. 1452 din 1 iulie 2008 pronunțată de

Tribunalul Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a decide astfel, s-a apreciat

că reclamanta SC M. SA Suceava se află în procedura insolvenței prevăzută de

Legea nr. 85/2006 și din această perspectivă, art. 77 din Legea nr. 85/2006

stabilește că toate acțiunile introduse de administratorul judiciar sau de

lichidator sunt scutite de taxa de timbru.

Împotriva deciziei nr. 1143 din 25

septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială de contencios

administrativ și fiscal, a promovat recurs pârâta D.G.F.P. Suceava, care a

criticat această hotărâre pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304

pct. 1 și 9 C. proc. civ. admiterea recursului, având în vedere că în speță

sentința fondului este dată cu apel, greșit s-a constatat că se impune calea de

atac a recursului, mai ales că în această materie nu se poate deroga de la

dispozițiile legale imperative.

Intimata reclamantă SC M. SA Suceava

prin administrator judiciar a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea

recursului.

Înalta Curte, analizând materialul

probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse de recurenta pârâtă,

urmează a admite recursul declarat, în limitele și pentru considerentele care

vor fi expuse.

Este unanim admis, de jurisprudență

și doctrină, că instituirea, exercitarea și efectele căilor de atac vizând

hotărârile judecătorești în sistemul actual al codului de procedură civilă sunt

guvernate de principiul constituțional al legalității, consacrat de art. 129

din legea fundamentală, respectiv că mijloacele procesuale de atac a

hotărârilor judecătorești sunt numai cele prevăzute de lege.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 282

alin. (1) C. proc. civ., hotărârile date în primă instanță de judecătorie sunt

supuse apelului la tribunal, iar hotărârile date în primă instanță de tribunal

sunt supuse apelului la curtea de apel. La rândul său, art. 282

1

alin. (1) stabilește și un criteriu valoric, relevant în prezenta cauză, și

anume că nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță

în cererile introduse pe cale principală privind litigii al căror obiect are o

valoare de până la 100.000 lei (Ron) inclusiv, atât în materie civilă cât și

comercială.

Mențiunea greșită făcută în

dispozitivul sentinței nr. 1452 din 1 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul

Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin aceea că

hotărârea este dată cu apel, precum și greșita calificare a căii de atac

exercitate de reclamanta SC M. SA Suceava împotriva acestei sentințe, ca fiind

din recurs, conduc, așa cum s-a evocat anterior, la încălcarea principiului

legalității căilor de atac.

Căile de atac trebuiesc exercitate

în ordinea dată de lege, rațiuni care determină admiterea recursului declarat

de pârâta D.G.F.P. SUCEAVA împotriva deciziei nr. 1143 din 25 septembrie 2008

pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială de contencios administrativ

și fiscal, pe care în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 pct. 5 C.

proc. civ. o casează și va trimite cauza instanței de apel spre rejudecarea

apelului reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta D.G.F.P.

SUCEAVA, împotriva deciziei nr. 1143 din 25 septembrie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, pe care o

casează.

Trimite cauza instanței de apel spre

rejudecarea apelului reclamantei.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 19

februarie 2009.