ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2471/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința arbitrală nr. 155 din 11 iulie 2008 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, în dosarul nr. 371/2007, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta - pârâtă N.R.E. SRL, fostă B.R. SRL împotriva pârâtei reclamante SC M.I. SRL și în consecință s-a constatat rezilierea de drept a contractului de închiriere nr. 86 din 28 noiembrie 2006 la data de 4 septembrie 2007, s-a dispus obligarea pârâtei-reclamante să evacueze spațiul comercial folosit în temeiul contractului de închiriere nr. 86 din 28 noiembrie 2006 și s-a mai dispus obligarea pârâtei - reclamantă să plătească reclamantei - pârâte suma de 107.697 lei reprezentând chirie restantă și penalități pentru neevacuarea spațiului comercial, cu cheltuieli de judecată.

A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă SC M.I. SRL. Pentru a hotărî astfel, instanța arbitrală a avut în vedere susținerile părților, probele administrate în cauză și dispozițiile legale în materie. Împotriva acestei hotărâri arbitrale a formulat acțiune în anulare petenta SC M.I. SRL, solicitând în contradictoriu cu intimata SC N.R.E. SRL anularea sentinței arbitrale pentru nelegalitate și netemeinicie în condițiile în care aceasta încalcă ordinea publică și dispoziții imperative ale legii, potrivit art. 364 lit. i) C. proc. civ. Acțiunea în anulare a fost înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, sub nr. 3284/3/2008.

Prin sentința comercială nr. 12537 din 19 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, s-a dispus declinarea competenței materiale de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția comercială, potrivit cu art. 365 raportat la art. 342 C. proc. civ. și coroborat cu dispozițiile art. 33 C. com. După declinare cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a comercială, sub nr. 32849/3/2007. În motivarea acțiunii în anulare petenta învederează faptul nesocotirii dreptului său la apărare de către tribunalul arbitral, tribunal care a împiedicat-o să administreze probe concludente în susținerea pretențiilor sale.

Se arată că instanța arbitrară i-a respins cererea în probațiune astfel cum a fost formulată, (proba testimonială, înscrisurile și proba cu expertiză) cu motivarea că sunt suficiente înscrisurile de la dosar, că s-a ignorat în cauză faptul achitării unor sume cu titlul de chirie și că tribunalul s-a lăsat indus în eroare cu privire la pretinsele activități de marketing, activități care în parte nu s-au realizat, iar în parte s-au realizat de alte societăți. Petenta subliniază că tribunalul arbitral a pronunțat o hotărâre ale cărei dispoziții nu pot fi aduse la îndeplinire. Prin sentința comercială nr. 30 din 10 martie 2009, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins acțiunea în anulare formulată de petenta - pârâtă - reclamantă SC MI.I.

SRL SIBIU în contradictoriu cu intimata – reclamantă - pârâtă SC N.S.S.C. SRL (fostă N.R.E. SRL, fostă B.R. SRL). Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că motivele pentru care se poate desființa hotărârea arbitrală sunt expres stabilite de către legiuitor în cuprinsul art. 364 C. proc. civ. și că acestea pot sancționa nesocotirea unor reguli stabilite prin convenția arbitrală, ori acele reguli cu caracter imperative, precum și încălcarea unor principii de bază. Criticile petentei privind nesocotirea în cauză a dreptului la apărare se consideră că sunt neîntemeiate. La termenul de judecată din 10 aprilie 2008 tribunalul arbitral, după ascultarea tuturor părților și cu încuviințarea acestora a prorogat discutarea admisibilității probei cu martori și a probei cu expertiză după luarea la cunoștință a răspunsului la interogatoriu, încuviințat în dosar.

S-a dispus și administrarea probei cu înscrisuri. Faptul că tribunalul arbitral a considerat că nu mai este necesar, în raport de actele și lucrările dosarului administrarea probei testimoniale și a probei cu expertiză nu înseamnă că a fost încălcat principiul dreptului la apărare. Împotriva acestei decizii a declarat recurs SC M.I. SRL SIBIU invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului și pe cale de consecință admiterea acțiunii în anulare. În dezvoltarea, în fapt, a recursului, recurenta a susținut, în esență, ca tribunalul arbitral i-a încălcat dreptul la apărare nu numai prin respingerea probei ca nemaifiind utilă, ci și prin nesocotirea cererii de amânare pentru lipsă de apărare; că dreptul la apărare a fost încălcat ab initio prin purcederea la judecată în lipsa apărătorului.

Intimata SC N.S.S.C. SRL fostă B.R. SRL) a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Recursul nu este fondat. Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs formulate de petentă, precum și conform art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Petenta a invocat prin acțiunea în anulare dispozițiile art. 364 lit. i) C. proc. civ., apreciind că prin respingerea cererii sale în probațiune, respectiv a probei testimoniale și a probei cu expertiza tehnică de specialitate i s-ar fi nesocotit în cauză dreptul la apărare. Dreptul la apărare nu a fost nesocotit prin respingerea probelor solicitate de petentă, tribunalul arbitral făcând o apreciere corectă asupra acestora, a concludentei și utilității lor în lămurirea faptelor deduse judecății.

Așa cum corect a considerat curtea de apel, faptul că tribunalul arbitral a considerat că nu mai este necesar, în raport de actele și lucrările dosarului administrarea probei testimoniale și a probei cu expertiza nu înseamnă că a fost încălcat principiul dreptului la apărare câtă vreme aprecierea probelor se face de către arbitri, potrivit intimei convingeri cum reiese și din dispozițiile art. 358 11 C. proc. civ. Susținerea recurentei, în sensul că dreptul la apărare a fost încălcat prin judecarea cauzei la 26 iunie 2006 în lipsa apărătorului, care formulase o cerere de amânare pentru imposibilitate de prezentare la termen, nu poate fi primită în condițiile în care recurenta mai beneficiase de termen pentru lipsă de apărare, iar tribunalul arbitral a amânat pronunțarea pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise.

Critica ce vizează încălcarea dreptului la apărare ca urmare a respingerii cererii de probatorii în lipsa concluziilor apărătorului său nu este de natură a atrage admiterea recursului cu consecința admiterii acțiunii în anulare față de considerentele expuse. Așa fiind, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC M.I. SRL SIBIU împotriva sentinței comerciale nr. 30 din 10 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 octombrie 2009.