ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2471/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința arbitrală nr. 155 din 11 iulie 2008

pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de

Comerț și Industrie a României, în dosarul nr. 371/2007, s-a admis acțiunea

formulată de reclamanta - pârâtă N.R.E. SRL, fostă B.R. SRL împotriva pârâtei

reclamante SC M.I. SRL și în consecință s-a constatat rezilierea de drept a

contractului de închiriere nr. 86 din 28 noiembrie 2006 la data de 4 septembrie

2007, s-a dispus obligarea pârâtei-reclamante să evacueze spațiul comercial

folosit în temeiul contractului de închiriere nr. 86 din 28 noiembrie 2006 și

s-a mai dispus obligarea pârâtei - reclamantă să plătească reclamantei - pârâte

suma de 107.697 lei reprezentând chirie restantă și penalități pentru

neevacuarea spațiului comercial, cu cheltuieli de judecată. A fost respinsă

cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă SC M.I. SRL. Pentru a

hotărî astfel, instanța arbitrală a avut în vedere susținerile părților,

probele administrate în cauză și dispozițiile legale în materie.

Împotriva acestei hotărâri arbitrale a

formulat acțiune în anulare petenta SC M.I. SRL, solicitând în contradictoriu

cu intimata SC N.R.E. SRL anularea sentinței arbitrale pentru nelegalitate și

netemeinicie în condițiile în care aceasta încalcă ordinea publică și

dispoziții imperative ale legii, potrivit art. 364 lit. i) C. proc. civ.

Acțiunea în anulare a fost înregistrată

inițial pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, sub nr. 3284/3/2008.

Prin sentința comercială nr. 12537 din 19

noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

s-a dispus declinarea competenței materiale de soluționare a cauzei în favoarea

Curții de Apel București, secția comercială, potrivit cu art. 365 raportat la

art. 342 C. proc. civ. și coroborat cu dispozițiile art. 33 C. com.

După declinare cauza a fost înregistrată pe

rolul Curții de Apel București, secția a V-a comercială, sub nr. 32849/3/2007.

În motivarea acțiunii în anulare petenta

învederează faptul nesocotirii dreptului său la apărare de către tribunalul

arbitral, tribunal care a împiedicat-o să administreze probe concludente în

susținerea pretențiilor sale. Se arată că instanța arbitrară i-a respins

cererea în probațiune astfel cum a fost formulată, (proba testimonială, înscrisurile

și proba cu expertiză) cu motivarea că sunt suficiente înscrisurile de la

dosar, că s-a ignorat în cauză faptul achitării unor sume cu titlul de chirie

și că tribunalul s-a lăsat indus în eroare cu privire la pretinsele activități de

marketing, activități care în parte nu s-au realizat, iar în parte s-au

realizat de alte societăți.

Petenta subliniază că tribunalul arbitral a

pronunțat o hotărâre ale cărei dispoziții nu pot fi aduse la îndeplinire.

Prin sentința comercială nr. 30 din 10 martie

2009, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins acțiunea în

anulare formulată de petenta - pârâtă - reclamantă SC MI.I. SRL SIBIU în

contradictoriu cu intimata – reclamantă - pârâtă SC N.S.S.C. SRL (fostă N.R.E. SRL,

fostă B.R. SRL).

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că

motivele pentru care se poate desființa hotărârea arbitrală sunt expres

stabilite de către legiuitor în cuprinsul art. 364 C. proc. civ.

și că acestea pot sancționa nesocotirea unor

reguli

stabilite prin convenția arbitrală, ori acele reguli cu caracter imperative,

precum și încălcarea unor principii de bază.

Criticile petentei

privind nesocotirea în cauză a dreptului la apărare se consideră că sunt

neîntemeiate. La termenul de judecată din

10 aprilie 2008 tribunalul arbitral, după ascultarea

tuturor părților și cu încuviințarea acestora a prorogat discutarea

admisibilității probei cu

martori și a

probei cu expertiză după luarea la cunoștință a răspunsului la

interogatoriu,

încuviințat în dosar. S-a dispus și administrarea probei cu înscrisuri.

Faptul că tribunalul arbitral a considerat că

nu mai este necesar, în raport de actele și lucrările dosarului administrarea

probei testimoniale și a probei cu expertiză nu înseamnă că a fost încălcat

principiul dreptului la apărare.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

SC M.I. SRL SIBIU invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în

temeiul cărora a solicitat admiterea recursului și pe cale de consecință

admiterea acțiunii în anulare.

În dezvoltarea, în fapt, a recursului,

recurenta a susținut, în esență, ca tribunalul arbitral i-a încălcat dreptul la

apărare nu numai prin respingerea probei ca nemaifiind utilă, ci și prin

nesocotirea cererii de amânare pentru lipsă de apărare; că dreptul la apărare a

fost încălcat ab initio prin purcederea la judecată în lipsa apărătorului.

Intimata SC N.S.S.C. SRL fostă B.R. SRL) a

formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea actelor de la dosar prin prisma

motivelor de recurs formulate de petentă, precum și conform art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Petenta a invocat prin acțiunea în anulare

dispozițiile art. 364 lit. i) C. proc. civ., apreciind că prin respingerea cererii

sale în probațiune, respectiv a probei testimoniale și a probei cu expertiza tehnică

de specialitate i s-ar fi nesocotit în cauză dreptul la apărare.

Dreptul la apărare nu a fost nesocotit prin

respingerea probelor solicitate de petentă, tribunalul arbitral făcând o

apreciere corectă asupra acestora, a concludentei și utilității lor în lămurirea

faptelor deduse judecății.

Așa cum corect a considerat curtea de apel,

faptul că tribunalul arbitral a considerat că nu mai este necesar, în raport de

actele și lucrările dosarului administrarea probei testimoniale și a probei cu

expertiza nu înseamnă că a fost încălcat principiul dreptului la apărare câtă

vreme aprecierea probelor se face de către arbitri, potrivit intimei convingeri

cum reiese și din dispozițiile art. 358

11

C. proc. civ.

Susținerea recurentei, în sensul că dreptul

la apărare a fost încălcat prin judecarea cauzei la 26 iunie 2006 în lipsa

apărătorului, care formulase o cerere de amânare pentru imposibilitate de

prezentare la termen, nu poate fi primită în condițiile în care recurenta mai

beneficiase de termen pentru lipsă de apărare, iar tribunalul arbitral a amânat

pronunțarea pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise.

Critica ce vizează încălcarea dreptului la apărare

ca urmare a respingerii cererii de probatorii în lipsa concluziilor apărătorului

său nu este de natură a atrage admiterea recursului cu consecința admiterii

acțiunii în anulare față de considerentele expuse.

Așa fiind, în temeiul art. 312 C. proc. civ.,

Înalta Curte urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

reclamanta SC M.I. SRL SIBIU împotriva sentinței comerciale nr. 30 din 10

martie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16

octombrie 2009.