ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1101/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 302 din 27 noiembrie 2008, Tribunalul Mureș a condamnat pe inculpatul V.A. la 17 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 8 ani, pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. i) C. pen.

A fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului și a fost dedusă, din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 22 aprilie 2008.

În esență, s-a reținut că la data de 19 aprilie 2008, inculpatul și-a ucis tatăl, victima Varga Alexandru senior, prin aplicarea unor lovituri repetate cu un scaun din plastic.

Curtea de Apel Târgu Mureș, prin Decizia penală nr. 15/ A din 6 februarie 2009, a admis apelul inculpatului Varga Alexandru, a desființat sentința instanței de fond și prin aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c), art. 76 lit. a) C. pen. a redus pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) – art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., de la 17 ani închisoare la 12 ani închisoare.

Prin recursul declarat, inculpatul V.A. a invocat că deși din probe rezultă că el a reacționat la atacul tatălui său, instanțele nu au reținut în favoarea sa legitima apărare, că fapta trebuia încadrată în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., iar în subsidiar, a solicitat redozarea pedepsei.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea lucrărilor dosarului rezultă că instanța de apel, reevaluând probele administrate în cauză a adus o rectificarea justificată a stării de fapt, a menținut corect încadrarea juridică și a reindividualizat în mod corespunzător pedeapsa inculpatului.

Susținerile inculpatului că ar fi acționat în legitimă apărare sunt infirmate de probele administrate în cauză.

Potrivit art. 44 C. pen., este în stare de legitimă apărare acela care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat sau interesul obștesc.

Din economia textului rezultă așadar, că pentru a se putea reține legitimă apărare este necesar să se dovedească prin probe, existența cumulativă a celor șase condiții expres arătate privitoare la atac și a celor două condiții referitoare la acțiunea de apărare, respectiv ca apărarea să fie necesară și să fie proporțională cu gravitatea și împrejurările desfășurării atacului.

Or, în cauză, chiar din declarația inculpatului rezultă că „după ce l-am lovit cu scaunul, el, (victima) a amețit puțin, astfel că i-am putut lua cuțitul din mână, după ce i-am luat cuțitul, s-a ridicat din nou a început să mă amenințe s-a îndreptat către mine cu pumnii, amenințându-mă cu moartea. M-a lovit de două ori cu pumnii în zona coastelor, atunci m-am speriat și am luat din nou scaunul din plastic, apucându-l din nou de spătar și i-am aplicat 2 sau 3 lovituri peste cap și piept”( a se vedea declarația dată la procuror, fila 30-31 dos.urm.pen.).

Așa fiind, apare evident că inculpatul a aplicat cele mai multe lovituri cu scaunul în zona capului victimei, după ce aceasta a fost dezarmată, când pretinsul atac al victimei încetase, astfel că nu se putea reține în cauză legitima apărare și nici starea de provocare, așa cum în mod corect au motivat instanțele în considerente.

Nici critica privind încadrarea juridică nu este întemeiată.

Aplicând victimei lovituri în zona capului, cu un scaun, cu o mare intensitate încât i-a cauzat acesteia traumatism cranio-cerebral cu fractură, care au determinat ulterior decesul victimei, instanțele au reținut justificat că inculpatul, chiar dacă nu a urmărit uciderea victimei a acceptat posibilitatea producerii acestui rezultat, astfel că fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor și nu a celei de vătămări cauzatoare de moarte, cum susține inculpatul.

În sfârșit, nici critica referitoare la pedeapsă nu este întemeiată.

Instanța de apel a reevaluat în mod complet modul și împrejurările comiterii faptei și datele raportate la relațiile dintre victimă și inculpat, iar apoi a reținut corect circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, și pe baza acestora a redus corect pedeapsa de la 17 ani închisoare la 12 ani închisoare încât nu se mai justifică o altă reducere a acesteia, așa cum susține inculpatul.

Nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul inculpatului să fie respins ca nefondat, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat V.A. împotriva Deciziei penale nr. 15/ A din 6 februarie 2009 a Curții de Apel Tg. Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reținerii și a arestării preventive de la 21 aprilie 2008 la 26 martie 2009.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 martie 2009.