ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2054/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 2418 din 23 februarie 2007, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, respinge ca neîntemeiată excepția de necompetență materială a instanței invocată de pârâtă. Admite excepția inadmisibilității cu privire la capetele de cerere privind constatarea. Admite excepția prematurității cu privire la capătul de cerere referitor la repararea prejudiciului. Respinge ca inadmisibile capetele de cerere din acțiune, astfel cum a fost precizată, privind constatarea și ca prematur introdus capătul de cerere referitor la repararea prejudiciului, formulate de reclamanta SC M.M. SRL cu sediul ales la SCA D.A., din București, sector 2, în contradictoriu cu pârâta S.E., cu domiciliul în București, sector 1. Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 17 C. proc.

civ. cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală. În opinia Tribunalului capetele de cerere din acțiunea promovată de reclamantă privind constatarea, au caracter principal, capătul doi de cerere, evaluabil în bani, având un caracter accesoriu. În aceste condiții, raportat la dispozițiile art. 17 C. proc. civ., ținând seama și de principiul „accesorium sequitur principale”, instanța consideră că, în cauza de față, competența este stabilită în funcție de capetele de cerere principale. Așa fiind, având în vedere caracterul neevaluabil în bani al acțiunilor în constatare, față de dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., competența teritorială aparține Tribunalului.

Referitor la excepția inadmisibilității instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 111 C. proc. civ., partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului. Astfel, cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, susținerile părților, aspectele legate de intervenirea subrogației legale și deținerea dreptului de folosință, au constituit apărări de fond ale reclamantei SC M.M. SRL în cadrul dosarului nr. 11671/2004 în cadrul căruia a fost pronunțată sentința comercială nr. 1385 din 28 martie 2005 de Tribunalul București, secția a VI-a comercială. Împotriva acestei decizii a fost formulat apel, ce a fost respins ca nefondat prin decizia comercială nr. 325 din 29 mai 2006, fiind promovat și recurs de către pârâtă.

Prin sentința comercială nr. 1385 din 28 martie 2005 a fost admisă în parte acțiunea reclamantei S.E., dispunându-se și evacuarea pârâtei SC M.M. SRL din spațiul situat în București. În aceste condiții, Tribunalul apreciază că cererea este inadmisibilă față de dispozițiile art. 111 teza a II-a, întrucât reclamanta poate cere realizarea dreptului având la îndemână calea de atac a recursului iar în situația admiterii acestuia, calea prevăzută de art. 4041 și art. 4042 C. proc. civ. referitoare la întoarcerea executării. În situația în care reclamanta consideră că a intervenit subrogația legală, în temeiul art. 14 din Legea nr. 10/2001, calitatea de titular în cadrul contractului de asociere transferându-se către pârâta S.E., partea are la îndemână o acțiune vizând executarea obligațiilor derivând din convenția menționată referitoare la respectarea dreptului de folosință asupra imobilului în litigiu.

Referitor la excepția prematurității, Tribunalul reține că potrivit art. 7201 alin. (1) C. proc. civ. în procesele și cererile evaluabile în bani, în materie comercială, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte, în acest scop urmând a fi transmisă convocarea care să menționeze în scris, pretențiile, temeiul lor legal, actele doveditoare [alin. (2)]. Reclamanta, după cum ea însăși a recunoscut, nu a parcurs această procedură, astfel încât capătul de cerere evaluabil în bani urmează a fi respins ca prematur. Împotriva acestei sentințe reclamanta a declarat apel precizând că va dezvolta motivele de apel până la primul termen de judecată.

Prin încheierea din 13 iunie 2007, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, suspendă judecata cererii de apel formulată de apelanta SC M.M. SRL cu sediul în București, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr. 2418 din data de 23 februarie 2007, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 41015/3/2006, în contradictoriu cu intimata S.E. domiciliată în București, sector 1, pentru lipsa părților, conform art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Pentru a dispune astfel, instanța a reținut următoarele: În legătură cu cererea apelantei de amânare a cauzei pentru imposibilitatea de prezentare a apărătorului său, constată că din extrasul atașat cererii, nu rezultă imposibilitatea de prezentare pentru data ședinței de judecată 13 iunie 2007, ci pentru data de 15 iunie 2007, motiv pentru care s-a respins cererea.

Față de împrejurarea că părților nu au solicitat judecarea cauzei și în lipsa lor, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. se suspendă judecata cauzei pentru lipsa părților. Prin decizia comercială nr. 55 din 30 ianuarie 2008, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, constată perimat apelul declarat de apelanta SC M.M. SRL București, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr. 2418 din 23 februarie 2007, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 41015/3/2006, în contradictoriu cu intimata S.E., cu domiciliul în București, sector 1. Instanța de apel a reținut că în ședința publică din data de 13 iunie 2007 s-a dispus în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ. suspendarea judecății cauzei pentru lipsa părților. Cauza a fost repusă pe rol din oficiu pentru a se verifica incidentul perimării în raport de dispozițiile art. 248 alin. (3) C. proc. civ. Potrivit art. 248 alin. (3) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, apel, recurs, în materie comercială se perimă dacă a rămas în nelucrare termen de 6 ani, din vina părților. În speță, cauza a fost suspendată la data de 13 iunie 2007 iar în termenul de 6 luni prevăzut de art. 248 alin. (3) C. proc. civ. nu a fost îndeplinit niciun act de procedură în vederea judecării procesului pentru a duce la întreruperea termenului de perimare în condițiile art. 249 C. proc. civ. și nici nu a intervenit o cauză de suspendare a termenului de perimare în condițiile art. 250 C. proc.

civ. Împotriva încheierii din 13 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a declarat recurs reclamanta SC M.M. SRL București susținând că la termenul de judecată din data de 13 iunie 2007, instanța de apel, în mod nejustificat a suspendat judecata, pentru lipsa părților, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Recurenta precizează că pentru acest termen de judecată, prin apărător, a depus la dosar cererea de amânare a judecării cauzei pentru imposibilitatea de prezentare a apărătorului ales, fiind plecat din țară, potrivit biletului de avion anexat cererii. Recursul nu este fondat. Înalta Curte analizând încheierea recurată, înscrisurile dosarului și dispozițiile incidente constată următoarele: în ședința publică din data de 13 iunie 2007, niciuna din părți nu s-a înfățișat la strigarea pricinii, deși conform art. 153 C. proc.

civ. au avut termenul în cunoștință, și nici nu s-a cerut, de către cel puțin una dintre acestea, judecarea în lipsă, iar dovada imposibilității de prezentare a apărătorului era pentru data de 15 iunie 2007, fiind astfel corect aplicate dispozițiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Recursul formulat de SC M.M. SRL la data de 29 ianuarie 2008 împotriva încheierii din data de 13 iunie 2007 nu reprezintă un act de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare întrucât recursul a fost declarat după împlinirea termenului de perimare prevăzut de art. 248 alin. (3) C. proc. civ. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul declarat de reclamanta SC M.M.

SRL București împotriva încheierii din 13 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC M.M. SRL București împotriva încheierii din 13 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2008.