ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2054/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 2418 din 23 februarie

2007, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, respinge ca neîntemeiată

excepția de necompetență materială a instanței invocată de pârâtă.

Admite excepția

inadmisibilității cu privire la capetele de cerere privind constatarea.

Admite excepția

prematurității cu privire la capătul de cerere referitor la repararea

prejudiciului.

Respinge ca inadmisibile

capetele de cerere din acțiune, astfel cum a fost precizată, privind

constatarea și ca prematur introdus capătul de cerere referitor la repararea

prejudiciului, formulate de reclamanta SC M.M. SRL cu sediul ales la SCA D.A.,

din București, sector 2, în contradictoriu cu pârâta S.E., cu domiciliul în

București, sector 1.

Pentru a dispune astfel,

instanța de fond a reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 17

C. proc. civ. cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței

competente să judece cererea principală.

În opinia Tribunalului capetele

de cerere din acțiunea promovată de reclamantă privind constatarea, au caracter

principal, capătul doi de cerere, evaluabil în bani, având un caracter

accesoriu.

În aceste condiții, raportat

la dispozițiile art. 17 C. proc. civ., ținând seama și de principiul

„accesorium sequitur principale”, instanța consideră că, în cauza de față,

competența este stabilită în funcție de capetele de cerere principale.

Așa fiind, având în vedere

caracterul neevaluabil în bani al acțiunilor în constatare, față de

dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., competența teritorială aparține

Tribunalului.

Referitor la excepția

inadmisibilității instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 111 C. proc.

civ., partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea

existenței sau inexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea

poate cere realizarea dreptului.

Astfel, cum rezultă din

înscrisurile depuse la dosar, susținerile părților, aspectele legate de

intervenirea subrogației legale și deținerea dreptului de folosință, au

constituit apărări de fond ale reclamantei SC M.M. SRL în cadrul dosarului nr. 11671/2004

în cadrul căruia a fost pronunțată sentința comercială nr. 1385 din 28 martie

2005 de Tribunalul București, secția a VI-a comercială.

Împotriva acestei decizii a

fost formulat apel, ce a fost respins ca nefondat prin decizia comercială nr. 325

din 29 mai 2006, fiind promovat și recurs de către pârâtă.

Prin sentința comercială nr.

1385 din 28 martie 2005 a fost admisă în parte acțiunea reclamantei S.E.,

dispunându-se și evacuarea pârâtei SC M.M. SRL din spațiul situat în București.

În aceste condiții, Tribunalul

apreciază că cererea este inadmisibilă față de dispozițiile art. 111 teza a

II-a, întrucât reclamanta poate cere realizarea dreptului având la îndemână

calea de atac a recursului iar în situația admiterii acestuia, calea prevăzută

de art. 4041 și

art.

4042 C. proc.

civ. referitoare la întoarcerea executării. În situația în care reclamanta

consideră că a intervenit subrogația legală, în temeiul art. 14 din Legea nr. 10/2001,

calitatea de titular în cadrul contractului de asociere transferându-se către

pârâta S.E., partea are la îndemână o acțiune vizând executarea obligațiilor

derivând din convenția menționată referitoare la respectarea dreptului de

folosință asupra imobilului în litigiu.

Referitor la excepția

prematurității, Tribunalul reține că potrivit art. 7201 alin. (1) C. proc. civ.

în procesele și cererile evaluabile în bani, în materie comercială, înainte de

introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca

soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte, în acest

scop urmând a fi transmisă convocarea care să menționeze în scris, pretențiile,

temeiul lor legal, actele doveditoare [alin. (2)].

Reclamanta, după cum ea

însăși a recunoscut, nu a parcurs această procedură, astfel încât capătul de

cerere evaluabil în bani urmează a fi respins ca prematur.

Împotriva acestei sentințe

reclamanta a declarat apel precizând că va dezvolta motivele de apel până la

primul termen de judecată.

Prin încheierea din 13 iunie

2007, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, suspendă judecata

cererii de apel formulată de apelanta SC M.M. SRL cu sediul în București,

sector 1, împotriva sentinței comerciale nr. 2418 din data de 23 februarie

2007, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr.

41015/3/2006, în contradictoriu cu intimata S.E. domiciliată în București,

sector 1, pentru lipsa părților, conform art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ.

Pentru a dispune astfel,

instanța a reținut următoarele:

În legătură cu cererea

apelantei de amânare a cauzei pentru imposibilitatea de prezentare a

apărătorului său, constată că din extrasul atașat cererii, nu rezultă

imposibilitatea de prezentare pentru data ședinței de judecată 13 iunie 2007,

ci pentru data de 15 iunie 2007, motiv pentru care s-a respins cererea.

Față de împrejurarea că

părților nu au solicitat judecarea cauzei și în lipsa lor, în temeiul

dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. se suspendă judecata

cauzei pentru lipsa părților.

Prin decizia comercială nr. 55

din 30 ianuarie 2008, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială,

constată perimat apelul declarat de apelanta SC M.M. SRL București, sector 1,

împotriva sentinței comerciale nr. 2418 din 23 februarie 2007, pronunțată de

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 41015/3/2006, în

contradictoriu cu intimata S.E., cu domiciliul în București, sector 1.

Instanța de apel a reținut

că în ședința publică din data de 13 iunie 2007 s-a dispus în temeiul art. 242 alin.

(1) pct. 2 C. proc. civ. suspendarea judecății cauzei pentru lipsa părților.

Cauza a fost repusă pe rol

din oficiu pentru a se verifica incidentul perimării în raport de dispozițiile art.

248 alin. (3) C. proc. civ.

Potrivit art. 248 alin. (3) C.

proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, apel, recurs, în materie

comercială se perimă dacă a rămas în nelucrare termen de 6 ani, din vina

părților.

În speță, cauza a fost suspendată

la data de 13 iunie 2007 iar în termenul de 6 luni prevăzut de art. 248 alin. (3)

C. proc. civ. nu a fost îndeplinit niciun act de procedură în vederea judecării

procesului pentru a duce la întreruperea termenului de perimare în condițiile art.

249 C. proc. civ. și nici nu a intervenit o cauză de suspendare a termenului de

perimare în condițiile art. 250 C. proc. civ.

Împotriva încheierii din 13

iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a

declarat recurs reclamanta SC M.M. SRL București susținând că la termenul de

judecată din data de 13 iunie 2007, instanța de apel, în mod nejustificat a

suspendat judecata, pentru lipsa părților, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2

C. proc. civ.

Recurenta precizează că

pentru acest termen de judecată, prin apărător, a depus la dosar cererea de

amânare a judecării cauzei pentru imposibilitatea de prezentare a apărătorului

ales, fiind plecat din țară, potrivit biletului de avion anexat cererii.

Recursul nu este fondat.

Înalta Curte analizând

încheierea recurată, înscrisurile dosarului și dispozițiile incidente constată

următoarele: în ședința publică din data de 13 iunie 2007, niciuna din părți nu

s-a înfățișat la strigarea pricinii, deși conform art. 153 C. proc. civ. au

avut termenul în cunoștință, și nici nu s-a cerut, de către cel puțin una

dintre acestea, judecarea în lipsă, iar dovada imposibilității de prezentare a

apărătorului era pentru data de 15 iunie 2007, fiind astfel corect aplicate

dispozițiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Recursul formulat de SC M.M.

SRL la data de 29 ianuarie 2008 împotriva încheierii din data de 13 iunie 2007

nu reprezintă un act de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare

întrucât recursul a fost declarat după împlinirea termenului de perimare

prevăzut de art. 248 alin. (3) C. proc. civ.

Pentru considerentele

expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte

urmează să respingă recursul declarat de reclamanta SC M.M. SRL București

împotriva încheierii din 13 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a VI-a comercială, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC M.M. SRL București împotriva încheierii din 13 iunie 2007

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 iunie 2008.