ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 571/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 19 august 2008, reclamanții V.C. și Corpul Național al Polițiștilor au solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul M.I.R.A. să se dispună suspendarea executării Ordinului nr. II/3432 din 11 august 2008 emis de M.I.R.A. până la soluționarea definitivă a litigiului. În motivarea cererii, s-a arătat că reclamantul V.C. are calitatea de președinte al Corpului Național al Polițiștilor, ales la data de 19 martie 2004 și al cărui mandat urmează a fi prelungit sau retras la alegerile care vor avea loc la data de 19 septembrie 2008, cu ocazia desfășurării celui de-al doilea congres ordinar al organizației.

Reclamantul a menționat că Ordinul nr. II/3432 din 11 august 2008 a fost emis cu încălcarea legislației privind funcția publică, întrucât s-a dispus încetarea detașării numai pentru președintele Corpului Național al Polițiștilor, ceea ce constituie un abuz și un act de discriminare . Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea ca neîntemeiată prin sentința civilă nr. 2172 din 4 septembrie 2008, reținând că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ pentru a fi dispusă măsura suspendării executării actului administrativ.

Referitor la condiția existenței unui caz bine justificat, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a constatat că aspectele invocate în cerere, constând în imposibilitatea delegării până la congres a atribuțiilor, competențelor și prerogativelor funcției de președinte către alt organ din cadrul Corpului Național al Polițiștilor, nu creează o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

În ceea ce privește condiția pagubei iminente, astfel cum aceasta este definită de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a constatat că, pe de o parte, nu s-a făcut dovada susținerilor conform cărora, punerea în executare a ordinului ar avea ca efect perturbarea gravă a activității Corpului Național al Polițiștilor, iar pe de altă parte, faptul că întreaga responsabilitate pentru organizarea congresului revine conducerii Corpului Național al Polițiștilor, iar neadoptarea măsurilor necesare, anterior expirării mandatului prevăzut de lege pentru președinte, nu se datorează manifestării de voință a autorității pârâte exprimată prin emiterea Ordinului nr. II/3432 din 11 februarie 2008. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul V.C., solicitând modificarea hotărârii atacate în baza art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc.

civ., în sensul admiterii cererii de suspendare a executării. Recurentul a susținut că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 49 alin. (5) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițiștilor, art. 32, art. 33 și art. 42 din H.G. nr. 1305/2002 privind Regulamentul de organizare și funcționare a Corpului Național al Polițiștilor, deoarece nu a avut în vedere că mișcarea de personal și drepturile polițiștilor din acest corp se stabilesc numai la solicitarea președintelui. Hotărârea instanței de fond a fost criticată și pentru aplicarea greșită a dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, susținându-se că s-a reținut greșit neîndeplinirea cerințelor legale pentru măsura suspendării, deși s-a dovedit existența atât a cazului bine justificat, cât și a unei perturbări grave în desfășurarea activității Corpului Național al Polițiștilor.

Recurentul a invocat Recomandările Consiliului de Miniștri al C.E. asupra Codului de Etică a Poliției și cu privire la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă, arătând că instanța de fond nu a cenzurat abuzul de drept manifestat prin actul administrativ dedus judecății, care încalcă autonomia recunoscută de lege Corpului Național al Polițiștilor. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente: Instanța de fond a constatat corect că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv existența unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

Prin Ordinul nr. II/3432 din 11 august 2008, s-a constatat încetarea detașării recurentului la Corpul Național al Polițiștilor ca urmare a expirării mandatului de președinte al acestei organizații profesionale, în conformitate cu prevederile art. 49 alin. (5) din Legea nr. 360/2002. Față de aceste prevederi legale și de dispozițiile art. 42 alin. (1) din Regulamentul de organizare și funcționare a Corpului Național al Polițiștilor, aprobat prin H.G. nr. 1305/2002, care prevăd că președintele corpului este ales de congresul național al corpului pentru o perioadă de 4 ani, instanța de fond a considerat întemeiat că nu există în speță un caz bine justificat pentru măsura de suspendare solicitată prin cerere de recurentul-reclamant.

De asemenea, s-a reținut judicios ca nefiind îndeplinită condiția privind existența pericolului producerii unei pagube iminente prin executarea ordinului dedus judecății, dat fiind că încetarea detașării recurentului – reclamant nu este de natură să perturbe desfășurarea activității organizației profesionale din care face parte. Susținerile din recurs privind nelegalitatea ordinului contestat și abuzul de drept al autorității intimate se referă la fondul pricinii, astfel că nu pot fi examinate în prezentul litigiu având ca obiect numai măsura provizorie a suspendării executării.

Celelalte susțineri din recurs privind neaplicarea Recomandărilor Consiliului Europei de către instanța de fond vor fi de asemenea respinse, constatându-se că recurentul-reclamant nu a dovedit îndeplinirea condițiilor prevăzute și în r ecomandarea nr. 89/ 8 din 13 septembrie 1989 pentru suspendarea executării unui act administrativ și anume, existența unor argumente juridice viabile față de regularitatea actului emis și riscul ca executarea actului să producă pagube semnificative, dificil de reparat. În consecință, nefiind motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de V.C., împotriva sentinței civile nr. 2172 din 4 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4 februarie 2009.