ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 571/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 19 august 2008,

reclamanții V.C. și Corpul Național al Polițiștilor au solicitat ca în

contradictoriu cu pârâtul M.I.R.A. să se dispună suspendarea executării

Ordinului nr. II/3432 din 11 august 2008 emis de M.I.R.A. până la soluționarea

definitivă a litigiului.

În motivarea cererii, s-a

arătat că reclamantul V.C. are calitatea de președinte al Corpului Național al

Polițiștilor, ales la data de 19 martie 2004 și al cărui mandat urmează a fi

prelungit sau retras la alegerile care vor avea loc la data de 19 septembrie

2008, cu ocazia desfășurării celui de-al doilea congres ordinar al

organizației.

Reclamantul a menționat că

Ordinul nr. II/3432 din 11 august 2008 a fost emis cu încălcarea legislației privind funcția publică, întrucât s-a dispus încetarea detașării numai pentru

președintele Corpului Național al Polițiștilor, ceea ce constituie un abuz și

un act de discriminare .

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea ca

neîntemeiată prin sentința civilă nr. 2172 din 4 septembrie 2008, reținând că

în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ pentru a fi

dispusă măsura suspendării executării actului administrativ.

Referitor la condiția

existenței unui caz bine justificat, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit.

t) din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a constatat că aspectele invocate

în cerere, constând în imposibilitatea delegării până la congres a

atribuțiilor, competențelor și prerogativelor funcției de președinte către alt

organ din cadrul Corpului Național al Polițiștilor, nu creează o îndoială

serioasă în privința legalității actului administrativ.

În ceea ce privește condiția

pagubei iminente, astfel cum aceasta este definită de dispozițiile art. 2 alin.

(1) lit. s) din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a constatat că, pe de o

parte, nu s-a făcut dovada susținerilor conform cărora, punerea în executare a

ordinului ar avea ca efect perturbarea gravă a activității Corpului Național al

Polițiștilor, iar pe de altă parte, faptul că întreaga responsabilitate pentru

organizarea congresului revine conducerii Corpului Național al Polițiștilor,

iar neadoptarea măsurilor necesare, anterior expirării mandatului prevăzut de

lege pentru președinte, nu se datorează manifestării de voință a autorității

pârâte exprimată prin emiterea Ordinului nr. II/3432 din 11 februarie 2008.

Împotriva acestei sentințe,

a declarat recurs reclamantul V.C., solicitând modificarea hotărârii atacate în

baza art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., în sensul admiterii

cererii de suspendare a executării.

Recurentul a susținut că

instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 49 alin. (5) din Legea nr. 360/2002

privind Statutul polițiștilor, art. 32, art. 33 și art. 42 din H.G. nr. 1305/2002

privind Regulamentul de organizare și funcționare a Corpului Național al

Polițiștilor, deoarece nu a avut în vedere că mișcarea de personal și drepturile

polițiștilor din acest corp se stabilesc numai la solicitarea președintelui.

Hotărârea instanței de fond

a fost criticată și pentru aplicarea greșită a dispozițiilor art. 14 din Legea nr.

554/2004, susținându-se că s-a reținut greșit neîndeplinirea cerințelor legale

pentru măsura suspendării, deși s-a dovedit existența atât a cazului bine

justificat, cât și a unei perturbări grave în desfășurarea activității Corpului

Național al Polițiștilor.

Recurentul a invocat

Recomandările Consiliului de Miniștri al C.E. asupra Codului de Etică a

Poliției și cu privire la protecția jurisdicțională provizorie în materie

administrativă, arătând că instanța de fond nu a cenzurat abuzul de drept

manifestat prin actul administrativ dedus judecății, care încalcă autonomia

recunoscută de lege Corpului Național al Polițiștilor.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru

următoarele considerente:

Instanța de fond a constatat

corect că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv existența unui caz bine justificat

și prevenirea unei pagube iminente.

Prin Ordinul nr. II/3432 din

11 august 2008, s-a constatat încetarea detașării recurentului la Corpul Național al Polițiștilor ca urmare a expirării mandatului de președinte al acestei

organizații profesionale, în conformitate cu prevederile art. 49 alin. (5) din

Legea nr. 360/2002.

Față de aceste prevederi

legale și de dispozițiile art. 42 alin. (1) din Regulamentul de organizare și

funcționare a Corpului Național al Polițiștilor, aprobat prin H.G. nr. 1305/2002,

care prevăd că președintele corpului este ales de congresul național al

corpului pentru o perioadă de 4 ani, instanța de fond a considerat întemeiat că

nu există în speță un caz bine justificat pentru măsura de suspendare

solicitată prin cerere de recurentul-reclamant.

De asemenea, s-a reținut

judicios ca nefiind îndeplinită condiția privind existența pericolului

producerii unei pagube iminente prin executarea ordinului dedus judecății, dat

fiind că încetarea detașării recurentului – reclamant nu este de natură să

perturbe desfășurarea activității organizației profesionale din care face

parte.

Susținerile din recurs

privind nelegalitatea ordinului contestat și abuzul de drept al autorității

intimate se referă la fondul pricinii, astfel că nu pot fi examinate în

prezentul litigiu având ca obiect numai măsura provizorie a suspendării

executării.

Celelalte susțineri din

recurs privind neaplicarea Recomandărilor Consiliului Europei de către instanța

de fond vor fi de asemenea respinse, constatându-se că recurentul-reclamant nu

a dovedit îndeplinirea condițiilor prevăzute și în

r

ecomandarea nr. 89/ 8 din 13 septembrie 1989 pentru

suspendarea executării unui act administrativ și anume, existența unor

argumente juridice viabile față de regularitatea actului emis și riscul ca

executarea actului să producă pagube semnificative, dificil de reparat.

În consecință, nefiind

motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond,

Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de V.C., împotriva sentinței civile nr. 2172 din 4 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 4 februarie 2009.