ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3472/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată, la data de 11 decembrie 2008 pe rolul Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul M.F.R.A.R. a

solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative

- Oficiul Român pentru Imigrări, anularea deciziei de returnare de pe

teritoriul României nr. 260634 din 18 noiembrie 2008.

Prin sentința civilă

nr. 274 din 27 ianuarie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 133 alin. (1) C. proc. civ.

a declarat nulă cererea de chemare în judecată , reținând în esență, faptul că

la data de 26 ianuarie 2009 a fost depusă la dosarul

cauzei o cerere precizatoare formulată de către numitul A.I.E.W. prin

avocat, prin care s-a arătat că

reclamant în cauză este această

persoană, iar nu numitul M.F.R.A.R., iar numărul deciziei contestate este de

fapt 26085355 din 26 noiembrie 2008, invocându-se în acest sens o greșeală de

redactare, datorată greutății reținerii numelor de origine egipteană. A mai

reținut instanța că la termenul din data de 27 ianuarie 2009, reprezentantul

numitului M.F.R.A.R. a susținut că acesta n-

a

formulat o cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu

pârâtul

Ministerul Internelor și reformei Administrative - Oficiul Român pentru

Imigrări.

Față de această

situație de fapt, instanța a constatat drept întemeiată excepția nulității

cererii de chemare în judecată,

invocată din

oficiu, reținând aplicabilitatea dispozițiilor art. 133

alin. (1) C.

proc. civ., sub aspectul lipsei din conținutul cererii a numelui reclamantului

și a semnăturii acestuia.

Împotriva

acestei sentințe, a declarat recurs numitul A.I.E.W., criticând soluția primei

instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în

temeiul art. 304

1

C. proc. civ.

casarea acesteia

și rejudecarea cauzei.

În motivarea

cererii sale, recurentul a arătat, în esență, faptul că la momentul formulării

cererii introductive datorită unor împrejurări ce nu-i sunt imputabile, dintr-o

eroare materială, în locul numelui său în cererea de chemare în judecată s-a

redactat alt nume, al unui conațional al său, și a fost indicată decizia de

returnare de pe teritoriul României

emisă

pe numele acestuia. Prin urmare, arată recurentul, deși

sentința recurată

este pronunțată în raport cu o altă persoană, în fapt el este cel care a

formulat contestația împotriva deciziei de returnare de pe teritoriul României,

fiind astfel prejudiciat datorită unei erori ce nu-i este în nici un fel

imputabilă.

Examinând cauza și

sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu

dispozițiile legale incidente, Curtea va respinge recursul ca inadmisibil.

Potrivit regulilor procedurale, prin cererea de chemare în

judecată se determină cadrul litigiului atât

sub aspectul obiectului cât si al părților in litigiu, cadru pe care instanța

de judecată este ținută, potrivit principiului disponibilității procesului

civil, să îl respecte.

Cadrul procesual

al prezentei cauze, astfel cum a fost acesta determinat prin cererea

introductivă de instanță, a fost limitat în ce privește părțile, la reclamantul

M.F.R.A.R. si pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative -

Oficiul Român pentru Imigrări, iar în ceea ce privește obiectul, la anularea

deciziei de returnare de pe teritoriul României nr. 260634 din 18 noiembrie

2008.

Susținerile ulterioare privind existența unei erori materiale

în ceea ce privește numele reclamantului nu

pot fi primite, având în vedere faptul că nu doar cererea de chemare în

judecată îl indică drept reclamant pe numitul M.F.R.A.R., ci între acesta și

cetățeanul străin al cărui drept de ședere a fost revocat prin decizia de

returnare de pe teritoriul României nr. 260634 din 18 noiembrie 2008 (aflată la

fila 4 din dosarul de fond) și a cărei anulare a fost solicitată prin cererea

de chemare în judecată, există identitate de persoană. Or, teza existenței unei

erori materiale, atât în ceea ce privește identitatea reclamantului cât și în

ceea ce privește actul administrativ a cărui legalitate se contestă, nu poate

fi primită,

întrucât aceasta ar

echivala practic cu o schimbare integrală a

cadrului procesual inițial stabilit, și astfel cu

acceptarea unei

alte cereri de chemare în

judecată, în locul celei întâi introduse.

Este de la

sine înțeles, că o astfel de soluție ar aduce o gravă atingere principiului

legalității ce guvernează

desfășurarea

procesului civil, contravenind regulilor de bază ale

acestuia în ce

privește, conținutul cererii de chemare în judecată, participanții la proces,

investirea instanței, termenele de exercitare a acțiunii civile, ș.a.

De altfel,

principiul legalității - ce guvernează în egală

măsură și exercitarea căilor de atac - este și o regulă cu valoare

constituțională,

consacrată in art. 129 din legea fundamentală, conform căreia: „împotriva

hotărârilor judecătorești, părțile interesate si Ministerul Public pot exercita

căile de atac, in condițiile legii".

Așadar,

potrivit regulii mai sus invocate, pentru ca o

persoană să poată exercita o cale de atac împotriva unei hotărâri

judecătorești,

este absolut necesar ca aceasta să fi avut calitatea

de parte în litigiul în care a fost pronunțată respectiva hotărâre.

Devine astfel evident faptul că, recursul de față - ce a fost

declarat de o persoană

ce nu a avut calitatea de parte în faza de

fond a litigiului - nu poate fi primit, fiind din

acest motiv inadmisibil.

Mai mult,

față de obiectul acțiunii, respectiv anularea Deciziei de returnare de pe

teritoriul României nr. 260634 din 18 noiembrie 2008, emisă de pârât, în cauză

sunt aplicabile dispozițiile art. 84 alin. (1) din O.U.G.

nr. 194/2002, republicată, potrivit cărora decizia

de

returnare poate fi contestată în termen de 10 zile de la data

comunicării la Curtea de Apel București, în cazul în care aceasta a fost emisă

de Oficiul Român pentru Imigrări, hotărârea instanței fiind irevocabilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de A.I.E.W.

împotriva

sentinței civile nr. 274 din 27 ianuarie 2009 a

Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 23 iunie 2009.