ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3472/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată, la data de 11 decembrie 2008 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul M.F.R.A.R. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative - Oficiul Român pentru Imigrări, anularea deciziei de returnare de pe teritoriul României nr. 260634 din 18 noiembrie 2008. Prin sentința civilă nr. 274 din 27 ianuarie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 133 alin. (1) C. proc. civ. a declarat nulă cererea de chemare în judecată , reținând în esență, faptul că la data de 26 ianuarie 2009 a fost depusă la dosarul cauzei o cerere precizatoare formulată de către numitul A.I.E.W.

prin avocat, prin care s-a arătat că reclamant în cauză este această persoană, iar nu numitul M.F.R.A.R., iar numărul deciziei contestate este de fapt 26085355 din 26 noiembrie 2008, invocându-se în acest sens o greșeală de redactare, datorată greutății reținerii numelor de origine egipteană. A mai reținut instanța că la termenul din data de 27 ianuarie 2009, reprezentantul numitului M.F.R.A.R. a susținut că acesta n- a formulat o cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Internelor și reformei Administrative - Oficiul Român pentru Imigrări. Față de această situație de fapt, instanța a constatat drept întemeiată excepția nulității cererii de chemare în judecată, invocată din oficiu, reținând aplicabilitatea dispozițiilor art. 133 alin. (1) C. proc.

civ., sub aspectul lipsei din conținutul cererii a numelui reclamantului și a semnăturii acestuia. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs numitul A.I.E.W., criticând soluția primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în temeiul art. 304 1 C. proc. civ. casarea acesteia și rejudecarea cauzei. În motivarea cererii sale, recurentul a arătat, în esență, faptul că la momentul formulării cererii introductive datorită unor împrejurări ce nu-i sunt imputabile, dintr-o eroare materială, în locul numelui său în cererea de chemare în judecată s-a redactat alt nume, al unui conațional al său, și a fost indicată decizia de returnare de pe teritoriul României emisă pe numele acestuia.

Prin urmare, arată recurentul, deși sentința recurată este pronunțată în raport cu o altă persoană, în fapt el este cel care a formulat contestația împotriva deciziei de returnare de pe teritoriul României, fiind astfel prejudiciat datorită unei erori ce nu-i este în nici un fel imputabilă. Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale incidente, Curtea va respinge recursul ca inadmisibil. Potrivit regulilor procedurale, prin cererea de chemare în judecată se determină cadrul litigiului atât sub aspectul obiectului cât si al părților in litigiu, cadru pe care instanța de judecată este ținută, potrivit principiului disponibilității procesului civil, să îl respecte.

Cadrul procesual al prezentei cauze, astfel cum a fost acesta determinat prin cererea introductivă de instanță, a fost limitat în ce privește părțile, la reclamantul M.F.R.A.R. si pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative - Oficiul Român pentru Imigrări, iar în ceea ce privește obiectul, la anularea deciziei de returnare de pe teritoriul României nr. 260634 din 18 noiembrie 2008. Susținerile ulterioare privind existența unei erori materiale în ceea ce privește numele reclamantului nu pot fi primite, având în vedere faptul că nu doar cererea de chemare în judecată îl indică drept reclamant pe numitul M.F.R.A.R., ci între acesta și cetățeanul străin al cărui drept de ședere a fost revocat prin decizia de returnare de pe teritoriul României nr. 260634 din 18 noiembrie 2008 (aflată la fila 4 din dosarul de fond) și a cărei anulare a fost solicitată prin cererea de chemare în judecată, există identitate de persoană.

Or, teza existenței unei erori materiale, atât în ceea ce privește identitatea reclamantului cât și în ceea ce privește actul administrativ a cărui legalitate se contestă, nu poate fi primită, întrucât aceasta ar echivala practic cu o schimbare integrală a cadrului procesual inițial stabilit, și astfel cu acceptarea unei alte cereri de chemare în judecată, în locul celei întâi introduse. Este de la sine înțeles, că o astfel de soluție ar aduce o gravă atingere principiului legalității ce guvernează desfășurarea procesului civil, contravenind regulilor de bază ale acestuia în ce privește, conținutul cererii de chemare în judecată, participanții la proces, investirea instanței, termenele de exercitare a acțiunii civile, ș.a.

De altfel, principiul legalității - ce guvernează în egală măsură și exercitarea căilor de atac - este și o regulă cu valoare constituțională, consacrată in art. 129 din legea fundamentală, conform căreia: „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate si Ministerul Public pot exercita căile de atac, in condițiile legii". Așadar, potrivit regulii mai sus invocate, pentru ca o persoană să poată exercita o cale de atac împotriva unei hotărâri judecătorești, este absolut necesar ca aceasta să fi avut calitatea de parte în litigiul în care a fost pronunțată respectiva hotărâre. Devine astfel evident faptul că, recursul de față - ce a fost declarat de o persoană ce nu a avut calitatea de parte în faza de fond a litigiului - nu poate fi primit, fiind din acest motiv inadmisibil.

Mai mult, față de obiectul acțiunii, respectiv anularea Deciziei de returnare de pe teritoriul României nr. 260634 din 18 noiembrie 2008, emisă de pârât, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 84 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002, republicată, potrivit cărora decizia de returnare poate fi contestată în termen de 10 zile de la data comunicării la Curtea de Apel București, în cazul în care aceasta a fost emisă de Oficiul Român pentru Imigrări, hotărârea instanței fiind irevocabilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.I.E.W. împotriva sentinței civile nr. 274 din 27 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 iunie 2009.