ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1562/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 31 iulie 2007 reclamanta B.M. a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Cluj, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună

anularea hotărârii nr. 21684 din 9 iulie 2007 emisă de pârâtă apreciind-o ca fiind netemeinică și nelegală.

Prin sentința civilă nr. 568 din 8 noiembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta B.M. împotriva pârâtei Casa

Județeană de Pensii Cluj, a anulat hotărârea nr. 21684 din 9 iulie 2007 emisă de pârâtă. Totodată, pârâta a fost obligată să recunoască reclamantei statutul de

persoană refugiată pentru perioada 15 octombrie 1940-6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată

prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 martie 2007.

Împotriva acestei sentințe a declara

recurs Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

invocând dispozițiile art. 299 și art. 304 C. proc. civ.

În motivare a arătat că instanța de fond

nu a luat în considerare faptul că declarațiile martorilor specificau că în

aceeași perioadă au asistat personal la mai multe refugieri din localități

diferite.

Examinând sentința atacată în raport cu criticile formulate, probele

administrate în cauză, dispozițiile legale incidente pricinii și potrivit art. 304

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat pentru considerentele ce

vor fi arătate în continuare.

Potrivit art. l alin. (l) lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările

și completările ulterioare, beneficiază de prevederile acestui act normativ

persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere

de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, dacă a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Conform art. 2 din Normele de aplicare ale prevederilor O.G. nr. 105/1999,

aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană refugiată se înțelege persoana

care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive

etnice.

Din interpretarea prevederilor ordonanței, rezultă că obiectul cât și

scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru

prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în

perioada arătată, din motive etnice.

Într-adevăr din declarațiile date de către martorii T.I. și C.L. (filele

16-48 dosar fond) rezultă că aceștia au fost martori oculari al refugiul

reclamantei și la refugiul altor persoane, în același interval de timp, dar din

localități diferite.

Pentru a determina

convingerea instanței mărturia trebuie să emane de la un martor de bună –

credință și să fie veridică, să inspire instanței încrederea că reflectă în mod

exact realitatea obiectivă.

Cercetând mărturiile

martorilor audiați, în corelație cu celelalte probe de la dosarul cauzei,

Înalta Curte constată că acestea nu reflectă în mod exact realitatea obiectivă.

Curtea constată că din administrarea probatoriului instanța de fond

greșit a acordat calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000

pentru motive de persecuție etnică.

Pe cale de consecință Înalta Curte constată că recursul este fondat și

conform dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., urmează a fi

admis.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 568 din 8 noiembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și

fiscal.

Casează sentința atacată și pe fond

respinge acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 aprilie 2008.