ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4749/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 14 martie 2008, reclamantul P.Ș.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.S.,

obligarea acestuia la plata daunelor materiale în sumă de 98,41 lei și a

daunelor morale în cuantum de 3000 lei.

În motivarea cererii sale,

reclamantul a arătat că pârâtul a încălcat prevederile Legii nr. 44/1994

privind drepturile veteranilor de război, întrucât pe listele întocmite lunar

și transmise farmaciilor nu a menționat scutirea veteranilor de război de plata

TVA aplicat la vânzarea medicamentelor P. și S., astfel încât i-au fost

încasate nelegal sumele de 34,08 lei, 31,17 lei și 32,16 lei.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1965

din 25 iunie 2008, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat

competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1,

București.

Instanța a reținut că

soluția se impune, în raport cu prevederile art. 1 pct. 1 și art. 5 C. proc.

civ. și cu obiectul acțiunii, care excede dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva sus menționatei

sentințe a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul P.Ș.N., criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurentul a susținut că

prima instanță era competentă să judece acțiunea, care a fost întemeiată pe

prevederile art. 1 și 1 b din Legea nr. 554/2004, întrucât pârâtul i-a

contestat dreptul de a pretinde prejudiciul pe care i l-a adus prin

introducerea TVA la medicamentele P. și S., fără temei legal, în absența unei

ordonanțe care să prevadă obligarea veteranilor și invalizilor de război de a

suporta TVA.

Criticile formulate sunt

neîntemeiate.

Obiectul acțiunii îl

constituie obligarea autorității pârâte la plata unor daune materiale și

morale.

Pentru a fi atrasă

competența instanței de contencios administrativ, în conformitate cu Legea nr. 554/2004,

textul art. 18 alin. (3) din această lege impune condiția formulării unei

cereri de anulare a actului administrativ, potrivit art. 8 din lege, separat

sau în cadrul aceleiași acțiuni.

Cum, în speță, după cum în

mod corect a reținut prima instanță, recurentul-reclamant nu a dovedit că a

formulat o astfel de cerere în anularea actului administrativ, pe bună dreptate

Curtea de Apel a apreciat că natura cauzei este una civilă și nu de contencios

administrativ, chiar dacă petentul susține că ar fi invocat prevederile art. 1

din Legea nr. 554/2004 și, în consecință, față de prevederile art. 1 pct. 1 și art.

5 C. proc. civ., a stabilit că, în cauză, soluționarea acțiunii în primă

instanță aparține Judecătoriei Sectorului 1, București.

Față de cele expuse,

sentința atacată fiind legală și temeinică, în temeiul prevederilor art. 318 alin.

(1) teza a doua C. proc. civ., recursul se va respinge, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul P.Ș.N. împotriva sentinței civile nr. 1965 din 25 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 decembrie 2008.