ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 39/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamantul A.I. a chemat în

judecată C.M.D.T.A. D.N.K. și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., solicitând obligarea

pârâtelor la plata sumei de 340,78 lei, reprezentând contravaloarea

medicamentelor achiziționate din bani personali în perioada mai 2007 - martie

2008 și actualizarea sumei în raport de rata inflației.

Pârâta C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. a

formulat întâmpinare prin care a invocat excepția calității procesuale pasive,

arătând că potrivit dispozițiilor art. 271 lit. h) din Legea 95/2006, Casele de

asigurări de sănătate sunt obligate să negocieze, să contracteze și să

deconteze serviciile medicale contractate cu furnizorii de servicii medicale în

condițiile contractului cadru.

p

ârâta a mai arătat că nu a

fost formulată procedura prealabilă și că reclamantul nu a respectat

prevederile actelor normative în vigoare.

Pârâta C.M.D.T.A. D.N.K. a

invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că reclamantul

trebuia să dea posibilitatea furnizorului să poată respecta prevederile

contractului cadru și normele de aplicare ale acestuia, susținând că

reclamantului i s-a acordat din bugetul M.A.I. 50% din valoarea medicamentelor

iar cealaltă parte de 50% care trebuia să-i fie acordată de către C.A.S.A.P.O.S.N.A.J.,

nu s-a mai putut realiza din vina acestuia.

Prin sentința civilă nr. 1521

din 7 aprilie 2009 Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a respins excepțiile lipsei calității procesuale

pasive și lipsei procedurii prealabile, a admis în parte acțiunea reclamantului

și a obligat pârâta C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. la plata sumei de 340, 78 lei

actualizată cu rata inflației la data plății.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut că apărările pârâtelor în susținerea

excepției lipsei calității procesuale pasive, respectiv a lipsei procedurii

prealabile, nu sunt întemeiate, având în vedere că C.M.D.T.A. poate sta în

judecată ca pârât, conform art. 41 C. proc. civ. potrivit căruia: „asociațiile

și societățile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată în

calitate de pârâte dacă au organe proprii de conducere").

Instanța

de fond a apreciat că dispozițiile referitoare la plângerea prealabilă,

prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, nu sunt aplicabile în cauză. Scopul

plângerii prealabile este revocarea actului administrativ, or în speță nu se

pune în discuție legalitatea unui astfel de act.

S-a mai reținut că pe rețeta eliberată de C.M.D.T.A. D.N.K. nu s-ar fi

notat „avizul" referitor la faptul că medicamentul respectiv nu se afla în

farmacia M.I.R.A., iar acest lucru este invocat chiar de cel care trebuia să

facă această consemnare. Reclamantul a primit de la medic informația în sensul

că trebuie să cumpere medicamentul de la o altă farmacie. Acesta nu avea

obligația legală de a face demersuri pentru obținerea vreunui consemnări a

faptului că medicamentul lipsește din farmacia C.M.D.T.A.

Pe

de altă parte, acest aspect nu mai poate fi invocat după obținerea decontării a

50% din valoarea medicamentului, plata efectuată de M.I.R.A. echivalând cu

recunoașterea pretențiilor reclamantului.

Reclamantul

a fost îndrumat către orice altă farmacie pentru a achiziționa medicamentul,

fără să i se aducă la cunoștință faptul că are obligația să aducă lunar

documente justificative pentru decontare.

Împotriva acestei hotărâri

pârâta C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

În motivarea recursului se

arată că prin întâmpinarea formulată la instanța de fond a invocat excepția

lipsei calității procesuale pasive, pe care instanța a examinat-o și a

respins-o în mod neîntemeiat.

Recurenta, apreciază

că reclamantul nu a studiat cu atenția necesară răspunsul primit de la C.M.D.T.A

D.N.

k

. - București la plângerea

prealabilă, document ce poartă nr. 604375 din 29 octombrie 2008, anexat chiar

de petent la cererea de chemare în judecată, în care se precizează că acesta nu

a respectat prevederile actelor normative în vigoare.

Recurenta

consideră că dacă reclamantul s-ar fi adresat de la eliberarea primei rețete la

farmacia C.M.D.T.A. D.N.K. ar fi aflat că aceasta avea obligația contractuală

de a aproviziona în termen de 48 ore medicamentul solicitat în regim de

gratuitate.

Prin urmare,

între C.A.S. și unitatea sanitară ambulatorie de specialitate, în calitate de

furnizor de servicii medicale și medicamente, respectiv C.M.D.T.A. D.N.K. sunt

stabilite numai relații contractuale, în temeiul cărora casa de asigurări

contractează, negociază și decontează furnizorului de servicii cu care a

încheiat contractul, plata serviciilor medicale furnizate, prevăzute în acest

contract, respectiv consultații, investigații, stabilirea diagnosticului,

tratament medical, chirurgical și/sau fizic recuperator, îngrijire, medicamente

și materiale sanitare.

Ca atare, având

în vedere raporturile juridice contractuale, încheiate între unitatea sanitară

și C.A.S., aceasta din urmă nu poate fi obligată la executarea altor atribuții,

în afara celor negociate cu ocazia încheierii contractului de furnizare de

servicii medicale.

Recurenta mai invocă în

susținerea recursului, prevederile Legii nr. 95/2006 și a Legii nr. 360/2002.

Examinând cauza și sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că

recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În ceea ce privește critica

potrivit căreia instanța de fond în mod greșit a respins excepția lipsei

calității procesuale pasive, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată

și nu poate fi primită.

În cauză, C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

are calitate procesuală pasivă, reclamantul plătind contribuția lunară de

asigurări sociale de sănătate, având dreptul la asistență medicală și

medicamente gratuite în conformitate cu dispozițiile art. 28 din Legea nr. 360/2002

privind statutul polițistului.

Pe fondul cauzei, Înalta

Curte apreciază că instanța de fond în mod corect a obligat pârâta C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

să plătească reclamantului contravaloarea medicamentelor achiziționate de

acesta.

Conform art. 1 alin. (4) din

H.G. nr. 677/2003 privind condițiile de acordare în mod gratuit a asistenței

medicale și psihologice, a medicamentelor și protezelor pentru polițiști,

„Cheltuielile necesare pentru acordarea asistenței medicale și psihologice și a

medicamentelor gratuite, prevăzute la alin. (1) și (2), se suportă din Fondul

național unic de asigurări sociale de sănătate, conform prevederilor

contractului-cadru pentru asigurările sociale de sănătate. Cuantumul

contribuției personale din contravaloarea medicamentelor și serviciilor

medicale prevăzute în normele de aplicare a contractului-cadru, respectiv

coplata acestora, se suportă din fondurile bugetare aflate la dispoziția M.I.,

având această destinație”.

Datorită faptului că

medicamentul respectiv nu se afla în farmacia M.I.R.A., reclamantul a fost îndrumat

de medic să cumpere medicamentul de la o altă farmacie, fără a fi informat că

trebuie să primească un aviz în acest sens.

Susținerea potrivit căreia

reclamantul ar fi trebuit să cunoască și să se informeze cu privire la

obligațiile furnizorului este neîntemeiată.

Potrivit reglementărilor

legale în vigoare în materie, respectiv art. 18 alin. (1) lit. c) din Legea nr.

360/2002 și art. 1 alin. (4) din H.G. nr. 677/2003, C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. are

obligația de a suporta cheltuielile necesare pentru acordarea asistenței

medicale gratuite, din fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, în

limitele stabilite pentru categoria de medicamente, diferența, coplata fiind

achitată din fondurile M.I.

Împrejurarea că

pârâta-recurentă nu a încheiat contracte cu toți furnizorii de medicamente nu

poate afecta drepturile reglementate prin lege în favoarea reclamantului. Norma

instituită în art. 210 lit. h) din Legea nr. 95/2006, privind relațiile dintre

casele de asigurări de sănătate și furnizorii, are ca scop asigurarea

drepturilor pentru persoanele asigurate.

Recurenta avea obligația de

a încheia contracte cu un număr mai mare de furnizori, pentru ca asigurații să

fie în situația de a procura medicamentul prescris de la orice furnizor.

Ori prin încheierea unui număr

restrâns de contracte cu furnizorii de medicamente s-a creat premiza ca

beneficiarul dreptului să nu-l poată valorifica, limitând nepermis acest drept.

În acest fel persoana este

lipsită de dreptul de a fi suportate de la casa de asigurări cheltuielile cu

medicamentele gratuite, fiind astfel privată de un drept cu conținut

patrimonial.

S-a adus astfel o încălcare

a prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, care dispune că

nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate

publică și în condițiile prevăzute de lege.

Potrivit prevederilor art. 11

alin. (2) din Constituția României, tratatele ratificate de Parlament, potrivit

legii, fac parte din dreptul intern.

C.E.D.O. și Protocoalele

adiționale au fost ratificate de România prin Legea nr. 30/1994, astfel încât judecătorul

național va aplica prioritar prevederile Convenției și protocoalelor

adiționale.

Din această perspectivă

refuzul pârâtei de a achita cota din contravaloarea medicamentelor plătite de

reclamant, pentru că au fost procurate de la un furnizor care nu avea încheiat

contract cu C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. este de natură a-l lipsi pe reclamant de un

drept patrimonial, care se circumscrie noțiunii de bun reglementat de art. 1

din Protocolul adițional nr. 1, dreptul reclamantului fiind prevăzut în lege.

Astfel fiind, Înalta Curte

constată că susținerile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar

instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, pe care o va

menține.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., împotriva sentinței civile nr. 1521 din 7 aprilie 2009

a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 13 ianuarie 2010.